Prima pagină / Oameni / Stil de viaţă  /  Kapushon: „Un rapper bun este cel care își permite să fie sincer cu publicul său”

Kapushon: „Un rapper bun este cel care își permite să fie sincer cu publicul său” imprimare

15.05.2020  

Chiar dacă este de mult timp în industria muzicii, Marin Crețu, sau cum îl cunosc toți „Kapushon”, continuă să-și bucure publicul cu piese și proiecte noi. Artistul activează ca interpret solo și recent a lansat piesa „Parcat în fața casei”. Textele sale sunt simple, dar inspirate din realitate, de aceea au priză la public. Despre cariera sa, drumul parcurs și aspirațiile pentru viitor ne-a povestit rapperul în acest interviu.

– Care au fost primii tăi pași în industria muzicii și în dezvoltarea carierei?

– Am făcut școala muzicală din raionul Leova, specialitatea saxofon, începând de la 12 ani. Am cântat în fanfara școlii si după absolvire, încă un an, în taraful orașului. Însă carierea mea muzicală nu s-a legat de saxofon, ci de muzica rap. Am început să scriu texte pentru rap fiind în școală, încă prin 1997, dar prima oară am urcat pe scena liceului unde învățam, pe 1 noiembrie 1999.

E o poveste lungă. Din 1999 până în 2000 aveam o trupă cu un coleg de clasa și îi ziceam trupa „X”, apoi din 2000 până în 2003 am fost în trupa „LV’s Klan”, împreună cu Guz și un alt prieten care mai târziu s-a lăsat de muzică, îi zicea Sica. Cu trupa LV’s Klan am lansat primul album de rap official din țară la compania „Music Master”, în 2003. Albumul se numea „Neserios”.

Între 2004 și 2007 am activat în trupa de folk-rap „Moara Stricată”, alături de Guz și Byte, cu care am lansat, în 2006, la „Sens Music” albumul „Ca-n Filme”.

În 2007 mă lăsasem de muzică și am plecat la Moscova, unde am locuit până în 2013. Ulterior am revenit, cu un proiect solo, sub numele de Kapushon, în 2011, când am lansat albumul „Pe Cuvânt”.

– Cu ce te ocupai înainte de muzică?

– Cu muzica m-am ocupat tot timpul, însă, până a deveni și serviciul meu, din care trăiesc, am avut o mulțime de job-uri. Nu prea mă regăseam în nici unul, fiindcă eu doream să fac muzică, deși cam peste tot mă descurcam. Am fost foarte des în vânzări: de stradă, de legume și fructe, de haine, afacere proprie pe vânzări, vânzări la scară și la apartamentele oamenilor în Romania, vânzări de uși de fier la Moscova, am avut și magazinul meu personal împreună cu un verișor, vânzări în trenuri din suburbiile Moscovei, de înghețată și multe altele. Am activat ca bucătar și chelner în două restaurante din centrul Moscovei, ca manager pe vânzări, ca agent de publicitate și chiar în domeniul construcției. Au fost multe activități.

– De ce rap?

– Fiindcă rap-ul m-a cucerit din 1995, când am auzit prima dată piesa „Gangsta’s Paradise” a lui Coolio. Îmi place că rapul emană libertate, ca e cea mai sinceră muzică, că îți permite să scrii orice și nu ești constrâns în două-trei teme.

– Ce înseamnă să fii rapper în Republica Moldova, dincolo de aparențe?

– Dacă faci rap ca hobby în Moldova, e okay și interesant. Se organizează câte un concert periodic, câte un off-line, apar platforme de live session-uri, de battle rap. Însă, dacă să-ți faci din asta serviciu, e foarte complicat. Concertele rap sunt plătite foarte puțin în țară, de aceea e aproape imposibil să supraviețuiești doar din această activitate. Ești nevoit să lucrezi paralel undeva. Eu mă ocup și cu producerea pieselor de alte stiluri muzicale, am și un studio muzical, care mă ajută să mă axez doar pe acest domeniu.

– Când ai simțit pentru prima dată faima?

– În vara anului 2012, când m-am întors în Moldova din Rusia. Atunci aveam lansate deja două albume, dar locuiam în Moscova și nu știam că lumea din țara natală mă cunoaște. Când am revenit, am dat primul concert solo la Chișinău, venisem acasă special pentru el. A fost un concert împreună cu Guz. Era doar concertul nostru și clubul a fost arhiplin. Atunci am înțeles că oamenii chiar ne ascultă.

– Cum reacționai când au început să te recunoască oamenii pe stradă?

– A fost un sentiment straniu. De la început îmi părea interesant și-mi plăcea. Însă aproximativ într-un an-doi mi-a displăcut acest fapt. Acum nu prea tare îmi place când sunt recunoscut pe stradă, deși se întâmplă foarte des. Așa-s eu – introvert.

– Ai menționat că îți scrii singur piesele. Care sunt sursele tale de inspirație?

– Orice s-a întâmplat în viața mea și orice am văzut sau țin minte, este o sursă de inspirație. Oricum, scriu cel mai bine când sunt plecat undeva, în special la Moscova. Nu știu de ce se întâmplă așa.

– Ai lansat numeroase piese. Care totuși este cea mai apropiată sufletului?

– Fiecare piesă îmi este apropiată, deoarece pentru fiecare am depus suflet. Dar, îmi place cel mai des să reascult: „A nimănui”, „Home”, „Cine cânta iarăși pe la sate”, „În satul meu se lasă toamna” și „Cui îi pasă?”.

 

– Cea mai recentă piesă lansată este „Parcat în fața casei”. Cum s-a născut conceptul acestei piese?

– E o piesă-monolog, niște gânduri care apar uneori fiecăruia. Sunt întrebări puse mie: dacă e corect ce am făcut până acum, dacă e bine ce fac în prezent, ce a fost, ce va fi, etc. Ideea piesei mi-a venit spontan, stând parcat în fața casei. Chiar am obiceiul, când ajung seara acasă, dacă nu mă grăbesc undeva, să stau ceva timp în mașină și să-mi așez gândurile, să ascult demo-urile care sunt în lucru la acel moment sau să sun pe cineva. La un moment dat m-am gândit să scriu o piesă despre asta.

– Continuă fraza: un rapper bun este cel care...

– Un rapper bun este cel care își permite să fie sincer cu publicul său..

 – Spuneai anterior, într-un interviu, că numele „Kapushon” l-ai ales l-a începutul carierei, fără să negociezi mult. Te-ai gândit vreodată să-ți schimbi pseudonimul?

– Nu. Nu-l voi schimba. Ca rapper, voi rămâne Kapushon. Dar intenționez peste o perioadă să mă lansez în muzică, ceva de tip shanson. De fapt, demult îmi doresc să fac asta, dar sunt încă în rap. Lansez curând și un album nou de rap. Deci, dacă mă voi relansa pe alt stil, cel mai probabil voi debuta cu numele meu din pașaport: Marin Crețu.

– Cu cine din artiști ți-a plăcut să colaborezi cel mai mult?

– Cu fiecare a fost deosebit de interesant. Dacă nu-mi plăcea de artist, nici nu ajungeam să colaborăm. Respectiv, cu toții am avut parte de o experiență bună.

– Cine este publicul tău?

– Auditoriul meu a mai crescut un pic, odată cu mine. Cei care aveau 15-16 ani în 2011 când mă ascultau, acum au 24-25. Și după publicul de la concerte observ asta. Publicul meu e omul simplu, muncitor și bun la suflet, majoritatea cu vârsta între 20 și 35 de ani.

– La ce proiect lucrezi la momentul de față?

– Lucrez la câteva proiecte paralel. E vorba de două piese a unor oameni cunoscuți din Republica Moldova, care se vor lansa în curând în muzică, dar nu pot spune deocamdată cine sunt ei. Lucrez și la o piesă împreună cu Lia Taburcean, la una împreună cu Banarus și la alta cu Bastilia și Romina. Ne pregătim pentru filmările ultimelor două proiecte. Dar concomitent, mă pregătesc pentru a scrie noul album, adun materiale, idei, etc.

– Care sunt planurile tale pentru anul 2020?

– Vreau să lansez câteva piese distractive și să reușesc până la finele anului să fiu cu albumul în lucru, să fie scris și deja să lucram în studio, ca în primăvara viitoare să-l difuzez.

Doina Buruiană, stagiară

 

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.