Prima pagină / Oameni / Timp liber  /  Ambasadorul Mihai Gribincea: tainele unei colecţii de hărţi vechi

Ambasadorul Mihai Gribincea: tainele unei colecţii de hărţi vechi imprimare

Ambasadorul Republicii Moldova în Regatul Belgiei, Mihai Gribincea, cu hărțile pe masă

01.12.2012  

Pasiunea faţă de istorie şi hărţi vechi pentru Ambasadorul Republicii Moldova în Regatul Belgiei, Mihai Gribincea, dezvăluie adevăruri inedite.

Rodica Socolov | Bruxelles

Ambasadorul Republicii Moldova în Regatul Belgiei, Mihai Gribincea, consideră că hărţile vechi din colecţia lui personală, printre care hărţi desenate de Gerhard Mercator,  Christopher Weigel, Gerard Valck,  Franz Anton Schraembl, ascund valoroase mesaje pe care e necesar să le descoperim şi să le aducem la cunoştinţa generaţiilor viitoare.

Mihai Gribincea a început să colecţioneze hărţi vechi pe când locuia la Haga. Fiind istoric de specialitate, este interesat de hărţi de ani de zile.

Încă de la universitate era copleşit să demonstreze că satul său natal, Mingir, a fost înfiinţat cu mult mai devreme, decât indicau enciclopediile sovietice din acea perioadă.

Documentele de arhivă, dar și hărţile din colecţie l-au ajutat să stabilească că satul în care s-a născut exista deja în secolul XV, cu 375 de ani mai devreme decât atesta pe timpuri Enciclopedia RSSM

În colecţia de hărţi vechi a Ambasadorului Gribincea este şi una anonimă

„Deşi nu cunosc încă multe detalii despre ea, nu mă tem să afirm că harta respectivă este cu mult mai corectă decât altele", precizează dl Gribincea, afirmându-şi speranţa s-o găsească în colecţia muzeului hărţilor de la Bucureşti.

În opinia colecţionarului, aceasta este o hartă de până la 1775, pentru că arată că Bucovina încă face parte din Principatul Moldovei. „După cum ştim Bucovina a devenit parte a Imperiului Habsburgic în 1775.

Pe harta anonimă, însă, Basarabia întreagă nu poartă denumirea de Budjac precum pe alte hărţi, iar aşa-numitul hotar al celor două ceasuri ne aminteşte că pe atunci tătarii măsurau distanţa cu ceasul.

Pe timpurile lui Halil Paşa hotarul respectiv a fost conceput drept o zonă neutră între cele două comunităţi, de tătari şi de moldoveni. Ea se întindea pe 12-14 km lăţime în curmezişul Basarabiei şi 32 de ceasuri lungime".

Hărţile din colecţia Ambasadorului Mihai Gribincea sunt un adevărat tezaur. „Pentru mine ele sunt atât de preţioase încât nu le-aş schimba nici pe aur", spune istoricul.

O curiozitate, de exemplu, este bătălia de la Stănileşti din 1711 despre care am învăţat încă la şcoală.

„Planul bătăliei l-am descoperit, colecționând hărți. Tot atunci am conştientizat mai bine consecințele nefaste pentru Moldova ale ralierii Domnitorului Dimitrie Cantimir cu Petru I la 1711".

Sunt cunoscute doar câteva gravuri ale bătăliei de la Stănileşti, iar unele sunt în copii numărate în lume. O gravură publicată în 1723 se află în colecţia personală a Ambasadorului moldovean.

„N-o schimb pe nimic", afirmă el, justificându-şi alegerea prin faptul că anume bătălia de la Stănileşti este prezentată de unii cercetători printre cele în care s-au folosit stratageme militare importante.

Hărţile vechi păstrează şi alte taine

Un interes deosebit prezintă schimbarea hotarelor în spaţiul românesc.

De exemplu, în 1856-1878 sudul Basarabiei s-a aflat în componenţa Principatelor Unite, care au format mai târziu România. Vedem pe hărţile care se referă la acea perioadă oraşele Cahul, Izmail, Bolgrad.

„Cu toate că unii mai afirmă că basarabenii n-au participat la formarea statului român, mai ales moldoveniștii de la Chişinău, căci ei, cică, n-ar avea nimic în comun cu România, adevărul e altul. Din punct de vedere istoric aproape o treime din teritoriul Basarabiei a participat la formarea statului unitar roman în 1859 şi la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza domnitor în acelaşi an".

Hărţile vechi reprezintă şi o valoare artistică 

Unii colecţionari aleg doar hărţi cu cartuşe frumoase. Cartuşe cu figuri alegorice sunt prezente mai ales pe hărţile cartografilor olandezi.

„Un cartuş, însă, este şi un dezavantaj, pentru că acoperă de obicei un teritoriu necunoscut. O variantă mai reuşită este atunci când mi se întâmplă să întâlnesc o hartă cu un cartuş frumos, dar şi cu informaţii detaliate".

În colecţia Ambasadorului Mihai Gribincea sunt mai puţine hărţi cu cartuşe elegante, pentru că interesul istoricului este orientat în primul rând spre valoarea lor documentară, care se referă la toponimia locurilor ori la situaţii anume din istoria teritoriilor româneşti.

Atunci când se ridică întrebarea unităţii teritoriale a Moldovei, Ambasadorul Mihai Gribincea apelează la colecţia sa de hărţi, o hartă foarte interesantă a RASSM, care a existat între 1924-1940. Harta a fost editată în anul 1929.

„Harta a fost produsă în „limba moldovenească", pe care încerca să o inventeze în RASSM lingvistul L.A Madan, și atestă un limbaj deosebit: raionu, partea ocupatî de România, iar în loc de Tiraspol notează Tiraşpolia".

„Soarta teritoriul transnistrean este una dintre cele mai mari provocări actuale ale spaţiului românesc"

Referindu-se la acest subiect, Ambasadorul Gribincea explică rădăcinile conflictului în felul în care în 1940 a fost creată, în baza unor date falsificate, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.

„În 1940 sudul Basarabiei a fost lăsat Ucrainei sub pretextul că populaţia majoritară erau ucraineni. Istoricii ucraineni şi ruşi, însă,  trec sub tăcere faptul că din sudul Basarabiei au fost repatriate peste noapte circa  82 de mii de persoane de origine germană iar în locul lor au fost aduşi ucraineni, pentru a justifica necesitatea menţinerii a trei judeţe în componenţa Ucrainei".

„Planul iniţial al autorităţilor de la Moscova era să facă din Basarabia şi RASSM o singură republică. Dar s-a opus Ucraina, în special Hrusciov, şi atunci s-a ajuns la opţiunea de a include aşa-numitele raioane populate majoritar de moldoveni din Transnistia şi teritoriul majoritar populat de moldoveni din Basarabia".

„Iată de ce avem astăzi Transnistria. Iată de ce Moldova a fost decapitată, a pierdut județul Hotin, și nu mai are ieşire la mare".

Istoriile povestite de Ambasadorul Gribincea sunt multe, precum şi hărţile pe care le are în colecţie.

Pe parcursul interviului ambasadorul mi-a demonstrat hărţi una după alta, precum mi-a povestit şi diferite istorii.

Eu însă continuam să notez, nu pentru că n-aş fi vrut să admir aceste enigme ale trecutului, dar pentru că colecţia de hărţi reprezintă o selecţie valoroasă de date istorice pe care însăşi colecţionarul Mihai Gribincea speră să fie accesibile vre-odată în manuale de istorie.

 

Ambasadorul Republicii Moldova în Regatul Belgiei, Mihai Gribincea. Ukrainia seu cosacorum, Regio Walachia item Moldavia, Et Tartaria minor. Publicată la Nuremberg de Christopher Weigel, circa 1715. Action bey der Prutt zwischen denen Turcken und Moscowiten 1711 Theatrum Europaeum, Bd. XIX, verlegt anno 1723. Walachia Servia, Bulgaria, România. Gerard Mercator, 1595. LE ROYAUME DE HONGRIE et les ESTATS qui en ont este sujets et qui font pressentement LA PARTIE SEPTENTRIONALE DE LA TURQUIE EN EUROPE, Gerard Valck.
 

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.