Prima pagină / Lucruri / Cultură  /  Mai aproape de realitate. Chögyam Trungpa. Lecturi plăcute

Mai aproape de realitate. Chögyam Trungpa. Lecturi plăcute imprimare

Întrebarea „De ce?" s-ar motiva prin curiozitate. Dar întrebarea „De ce, Doamne?" nu seamănă a fi curiozitate. E parcă ar fi un jind, o nelămurire, o dorinţă, sau poate admiraţie

23.05.2012  

Când totul e bine, ce să mai caut? E bine şi atât. Când însă lucrurile merg rău, abia atunci ne punem întrebarea: De ce? Ne-o punem nouă. Iar dacă nu găsim vreun răspuns, zicem: De ce, Doamne? Totuşi, unii încearcă să caute fără ca să ajungă la ananghie, atunci când li e bine.

Votează: 5.0/5 (2 Voturi )

Dar înţelegem raţional că nimic nu se face fără motivaţie. Ce ne îndeamnă să căutăm, nefiind presaţi de situaţie? Întrebarea „De ce?" s-ar motiva prin curiozitate. Dar întrebarea „De ce, Doamne?" nu seamănă a fi curiozitate. E parcă ar fi un jind, o nelămurire, o dorinţă, sau poate admiraţie.

Căutând răspunsul la „De ce?", răscolim universul lăuntric şi cel dinafară, şi o facem cu ajutorul minţii, sau a spiritului, sau a raţiunii, sau cum i se mai zice acelui ceva dinăuntrul nostru care ştie să răscolească - să facă deosebiri, să facă legături, să modeleze, să ne incite, să ne suscite, să ne calmeze. Când căutăm răspunsul la „De ce, Doamne?", acest ceva dinăuntru parcă ar strânge din umeri, zicând: „Nu ţine de domeniul meu... e vag, e incoerent, încearcă să reformulezi..." Încerc. Dar mă simt în pielea celui care căuta sub felinar. Eu doar am scăpat obiectul în umbră! Lumina e aici - iar obiectul e acolo în umbră. Lărgesc jetul de lumină. Mai multă lumină! Pe cine-l amăgesc? Obiectul căutat este implicit în umbră. Unde n-aş lumină, nu va mai fi umbră, deci nu se va afla nici obiectul. Las-o baltă! Am lăsat-o... Şi, hop, iată-l pe clipă! Poate asta-i soluţia - s-o las baltă? Să mai încerc odată. Nu iese. Mi s-a părut, s-a năzărit. Las-o baltă. ... Zău, iată-l iarăşi!!!  Adică, trebuie s-o las baltă cu adevărat. Dar acum deloc nu-mi iese. În nici un fel. Am învăţat să „las balta", şi gata - nu mai lucrează. Dă o în mă-sa... Iar a apărut! Adică cu „mă-sa" parcă lucrează. Nu, nu mai lucrează. Abandonăm chestia.  ...iar!

Tot e ceva - în orice caz, o experienţă: De fiecare dată trebuie să fie ceva nou, proaspăt, sincer, neaşteptat - „neaşteptat" în sensul să nu mă aştept la ceva deloc. Cam ce ar desemna această noţiune „nou, proaspăt"? E ceva de care nu ştiu, ceva care nu şede în cămara minţii, ceva ce aflu abia ACUM. Dacă n-aş şti nimic cu desăvârşire - toate celea ar fi noi. Ca la prunci? Iar dacă le ştiu pe toate - s-a zis cu noutatea, toate-s vechi, toate-s de ATUNCI!

Deci iese că ar trebui să fiu atent la ceea ce-i acum, să iau seama ce se întâmplă acum aici, să iau aminte. Fără ca să atrag atenţia la ceea ce-i atunci, adică ce a fost, sau ce va fi, la ceea ce-i dincolo.

Lucrurile acestea fireşti, precum „de ce?", „las-o baltă", „nou", „acum", atunci", „atent" pe parcurs se formalizează, pierd din prospeţime, capătă sens filosofic, devin termini în loc de stări. „De ce?" devine „problemă, chestiune...", „las-o baltă" - „abandonare, smerire, abnegaţie...", „nou" - „noutate", „acum" - „actualitate, prezentul" ... Vorba cântecului: Ce-a fost verde s-a uscat, ce-am iubit s-a scuturat...

Cu 2500 de ani în urmă, un om, căruia lumea îi va zice cel Deştept (pre limba lor de atunci suna „cel Buddha"), s-a pornit să caute răspunsuri la nişte întrebări, pe care un om în situaţia lui n-ar trebui să-şi pună. Şi descoperind, a zis că n-a găsit ceva nou, ci ceva uitat:

Aidoma unui om, carele, mergând pe o cărare sălbăticită, ar da de un drum vechi, de o cale bătrânească cutreierată pe vremuri. Ar lua-o pe acolo. Tot ţinând aşa, ar da de un oraş vechi, de o cetate de scaun locuită odinioară de oameni, plină cu grădini, livezi & iazuri, zidită, minunată. De s-ar rosti domnitorului său ori pârcălabului, zicând, «Măria ta, să ştii că ţinându-mă de un drum sălbăticit am zărit o cale veche... Am luat-o pe acolo... Am văzut un oraş vechi, o cetate de scaun veche... plină de grădini, livezi & iazuri, zidită, minunată. Drege-o, măria ta, acea cetate!» Domnitoru-său ori pârcălabul ar drege cetatea, astfel ca mai apoi aceasta s-ar face măreaţă, înzestrată & locuită, crescută în plin & înfloritoare.

Aşijderea văzut-am şi eu o cale veche, un drum de demult, pe care călătoreau în vechime Cei Drept-Deştepţi.


Ce-i cu această cale, părăginită, şi apoi iar descoperită, şi apoi iar părăginită, şi apoi iar din când în când?

Pe la sfârşitul mileniului întâi adepţii celui Deştept au ajuns în ţara Tibetului, şi i-au deprins pe localnicii cu învăţămintele sale. La rândul lor, tibetanii-budişti sfârşitului mileniului doi au nimerit în Occident de s-au apucat să ne lămurească unele lucruri. Unul dintr-aceştia, pe nume Trungpa, s-a aciuat la urma urmei, după mai multe peregrinări, în Statele Unite, şi a susţinut acolo un curs de lecţii, care au fost înregistrate şi mai apoi aşternute pe hârtie.

Textul integral „Răzbind prin materialism spiritual" îl găsiți AICI. Traducere de Lică Sainciuc.

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.