Prima pagină / Locuri / Societate  /  Dumitriţa Ipati, printre cei mai buni 10 elevi din Austria la limba italiană

Dumitriţa Ipati, printre cei mai buni 10 elevi din Austria la limba italiană imprimare

21.03.2017  

Este născută în Moldova, la șase ani a plecat cu părinții și fratele în Austria, iar acum se numără printre cei mai buni 10 elevi din Austria la limba italiană. Dumitrița Ipati spune că „este o binecuvântare să poți vorbi mai multe limbi”. Școală, pian, dans, gimnastică și tabăra „DOR”. Dumitrița este o tânără demnă de inspirație pentru toți adolescenții din Moldova care vor să reușească. Aici sau acolo.

Votează: 4.8/5 (4 Voturi )

Dumitrița Ipati a câștigat o olimpiadă la limbi străine în Austria, devenind unul dintre cei mai buni 10 elevi din Austria la limba italiană. „La limba franceză a câștigat un băiat de origine italiană, la spaniolă cea mai bună a fost colega mea de clasă din Finlanda, ia la italiană – eu”, povestește Dumitrița, care a reușit să dea dovadă de creativitate și spontaneitate la acest concurs. 

Dumitrița își amintește că după câteva zile de grădiniță, acolo în Austria, cu mai mulți ani în urmă, a venit acasă cu „Eichhörnchen” (veveriță), care este unul dintre cuvintele greu de pronunțat în limba germană. Iar una dintre cele mai recente amintiri ale ei despre Moldova este despre Tabăra „DOR” din vara trecută. „Când ne-au înscris părinții la tabără eram sceptici, însă momentele trăite la DOR îmi vor rămâne mereu o nostalgie frumoasă”.

Dumitrița Ipati

- Ai obţinut performanţe şcolare extraordinare în Austria. Eşti printre primii 10 elevi cei mai buni la italiană din această ţară. Despre ce fel de concurs este vorba şi care este următoarea etapă? În ce constau probele de concurs?

- În fiecare an se organizează un concurs al limbilor străine (engleză, franceză, italiană, spaniolă și rusă) în fiecare „Bundesland" al Austriei (un fel de județ). Copiii care participă trebuie să îndeplinească anumite criterii. De exemplu, au voie să participe doar cei care nu au tangență cu limba străină decât la școală, să nu petreacă în țară în care se vorbeşte limba respectivă mai mult de două săptămâni pe an, nici un membru al familiei să nu fie vorbitor al acestei limbi etc. Această olimpiadă este organizată de Camera de Comerț din Austria și constă din două etape.

Prima etapă a avut loc în capitala fiecărui „Bundesland". La această olimpiadă participă doar elevii recomandați de profesorii de liceu.

Prima probă a constat din vizionarea unui filmuleț și realizarea unui dialog cu „Native Speaker"-ul, iar în etapa a doua trebuia să dăm dovadă că suntem creativi și spontani, căci eram provocați la un mic joc de actorie.

Dumitrița Ipati

De exemplu, eu trebuia să joc rolul unei absolvente care era hotărâtă să se facă actriță. Mama, fiind vorbitoarea nativă, încerca să mă convingă să mă fac economistă, astfel încât să pot prelua afacerea familiei. Reprezentând fiica, trebuia să-mi conving „mama" de ce vreau să fac actorie și nu să preiau afacerea familiei.

Următoarea etapă se va desfășura la Viena pe data de 20 si 21 aprilie 2017. Această rundă va fi mai grea, dar și mai provocatoare, căci trebuie să reprezentăm „Bundesland" -ul în care locuim și școala în care învățăm. Pentru mine aceasta este o mare onoare, dar și o mare responsabilitate.

- Eşti singura din Republica Moldova care ai participat la concurs sau a mai fost cineva? Ceilalţi copii sunt toţi cetăţeni austrieci sau şi cetăţeni străini?

- Da, eu eram singura participantă născută în Republica Moldova. La această Olimpiadă nu se ia în considerație ai cărui stat cetățeni suntem. Au participat atât austrieci, cât și copii proveniți din alte țări. La limba franceză a câștigat un băiat de origine italiană, la spaniolă cea mai bună a fost colega mea de clasă, care provine din Finlanda, la italiană - eu, doar la engleză a câștigat o austriacă.

Fratele meu, fiind mai mic, vorbea fără ezitare cu educatoarea și cu toți copiii românește.

- La ce vârstă ai ajuns tu cu familia în Austria? Cum a fost la început parcursul tău? Îţi aminteşti perioada petrecută la Viena, primele zile de aflare în Austria, prima perioadă de integrare la grădiniţă, la şcoală? Vorbeşte-mi şi de performanţele tale la muzică, cele din sport... Ce alte cursuri ai mai frecventat? Ai mai avut colegi/prieteni originari din Republica Moldova sau România?

- Am venit în Austria la vârsta de șase ani și trebuia să învăț limba germană repede, fiindcă trebuia să merg anul următor la școală. Părinții, ca să ne motiveze (pe mine și pe fratele meu Dumitru) au lipit câte o foiță pe paturile fiecăruia și ne-au spus să încercăm în fiecare zi să aducem câte un cuvânt „acasă", adică sa ținem minte măcar un cuvânt în fiecare zi, pe care l-am auzit la grădiniță. Dumitru după două zile a „renunțat" la joc, a zis că va învăța limba germană când va fi mare; eu după câteva zile am venit cu „Eichhörnchen" (veveriță) care este unul dintre cuvintele greu de pronunțat în limba germană.

După trei luni de grădiniță trebuia să fac o testare, direct cu directoarea școlii la care trebuia să merg. Aceasta mi-a prezentat tot felul de figuri geometrice, obiecte, animale, acțiuni... etc. căci trebuia să vadă dacă sunt competentă pentru clasă întâi clasică sau sunt pentru clasa de integrare. Directoarei nu-i venea să creadă că sunt în Austria de doar câteva luni, căci vorbeam fluent limba germană.

Din clasa întâi am început să cânt la pian și puțin mai târziu am mers la un cerc de balet pentru copii. Când ne-am mutat în Klagenfurt, am fost acceptată la conservator; am făcut doar cinci ani fiindcă nu reușeam și școală, și pian, și dans.

Deoarece am făcut câțiva ani gimnastică și dans, concomitent, am fost acceptată ca ajutor de antrenor de gimnastica artistică pentru copiii de 4-14 ani. Acum însă sunt antrenoare cu „acte", căci am făcut diverse școlarizări.

Cunosc mulţi copii și tineri din Republica Moldova și din România. În gimnaziu mai este o singură basarabeancă. Români - sunt șase copii. Toţi au note foarte bune la școală.

- Cum a fost integrarea frăţiorului tău la grădiniţă, în şcoală, el fiind mai mic? I-a fost mai uşor, mai greu, cum ai văzut tu integrarea lui? Ce cursuri a frecventat?

- Fiind mai mic, nu i-a fost greu să se integreze, căci el vorbea fără ezitare cu educatoarea și cu toți copiii românește.

Dumitru a cucerit copiii de la grădiniță cu piesa „Dragostea din tei" a formației OZON, care era în vogă în Austria. El a început să vorbească corect germana doar după un an, căci până atunci la fiecare substantiv în română punea câte un articol în germană și așa a comunicat haios până a prins firul limbii germane. Și el a făcut un pic de dans, apoi a fost acceptat la conservator. De doi ani joacă fotbal şi este foarte motivat.

Lucrarea de bacalaureat a Dumitriţei Ipati: „Republica Moldova între Europa și Federația Rusă"

- Bunica şi fratele mamei au avut şi ei perioade în care s-au aflat peste hotare. Cunoşti astfel de cazuri în care toată familia să se fi stabilit peste hotare? Cum crezi ca a afectat migrația familiile din Moldova - crezi că a devenit o normalitate să ai prieteni oriunde în lume, în diferite ţări? 

- Deoarece au venit și cele doua mătuși ale mele cu familia lor în Austria și au mai rămas doar bunicii mei în Moldova, aș putea spune că noi suntem o întreagă familie stabilită peste hotare. Practic toți verișorii mei sunt în Austria. Aproape 95 la sută dintre cunoștințele noastre sunt stabilite aici cu întreaga familie.

Pregătindu-mă pentru lucrarea de bacalaureat („Republica Moldova între Europa și Federația Rusă"), am constatat că o treime din populația Moldovei este plecată în străinătate, majoritatea fiind intelectuali. Din punctul meu de vedere, asta este foarte mult. Din păcate, din Moldova pleacă doar părinții, iar copiii rămân în grija bunicilor; astfel aceștia cresc fără dragostea de părinți și se distanțează de ei. Eu cred că după un anumit timp copiii din Moldova își văd părinții numai ca persoane care livrează bani, pentru că ei trimit regulat bani copiilor.

În Austria este normal să pleci pentru un semestru sau poate mai mult la studii în altă ţară. Dar după studii majoritatea se întorc înapoi, fiindcă Austria are un sistem social foarte bine pus la punct și condițiile de trai sunt înalte. După părerea mea, pentru moldovenii din străinătate doar dorul de părinți este motivul pentru care vin în fiecare an „acasă".

- Nu putem să nu vorbim şi de părinţii tăi, persoane de referinţă pentru comunitatea noastră din oraşul Klagenfurt. S-a format o comunitate în jurul bisericii - tinerii participă activ la evenimentele din parohie sau sunt mai pasivi?

- Pe această cale vreau să le mulțumesc părinților mei pentru efortul titanic pe care l-au făcut, stabilindu-se în Austria. Parohia noastră este una foarte tânără, a fost înființată în anul 2008. Odată cu înființarea ei a început să se închege un nucleu frumos. Duminica, biserica este arhiplină; vin cel puţin 15-20 de copii. Eu aş spune că tinerii vin regulat la biserică, împreună cu părinții lor, și sunt activi.

- În ce limbă comunicaţi voi mai mult, cu părinţii, în familie? Dar între prieteni? În ce limbă preferă să vorbească alţi copii ai cetăţenilor moldoveni sau români? Dar copiii născuţi în Austria - în româna sau germană?

- Mie îmi vine mai ușor să mă exprim în germană, fiindcă o vorbesc zilnic la școală. Cu părinții vorbim doar românește. Cu Dumitru sau cu ceilalți prieteni care vin din România/Republica Moldova vorbesc mai mult în germană sau deseori o „amestecătură" între română și germană. Practic, toți copiii din parohie, indiferent dacă sunt născuți în Austria sau nu, înțeleg și vorbesc românește fluent, chiar dacă e mai comod să comunice în germană. E o binecuvântare să poți vorbi mai multe limbi.

Dumitrița Ipati

Programul DOR ne oferă posibilitatea de a cunoaște mai bine ţara de unde am plecat

- Ai participat la Programul DOR, ediţia 2016. Cum a fost pentru tine această experienţă? De ce ai dori să te implici şi ca voluntar?

- DOR este un program extraordinar de frumos pentru copiii basarabenilor care locuiesc în străinătate. Prin acest proiect ni se oferă posibilitatea de a ne cunoaște mai bine ţara de unde am plecat. Am fost familiarizați cu obiceiurile noastre frumoase: împletitul în pănușă, dans popular, olărit etc. Am avut onoarea de a-l cunoaște pe maestrul Eugen Doga.

Când ne-au înscris părinții la tabără eram sceptici, însă momentele trăite la DOR îmi vor rămâne mereu o nostalgie frumoasă. A fost atât de bine organizat încât nu pot să zic nu mi-a plăcut ceva. Organizatorii și mentorii de la DOR au pus suflet în toate proiectele desfășurate, astfel ne-au deschis o portiță spre o Moldovă frumoasă, cu oameni harnici și buni.

În primele zile de tabără, o fată din grupa mea ne-a spus la toate fetele (noi eram un grup numai de fete) că la DOR toți la sfârșit vor plânge. Ea știa din anii precedenți. Noi, cei care am participat pentru prima dată, nu am luat-o în serios și am crezut ca ea exagerează. Dar cu adevărat, noi ne-am unit ca o familie nouă și aveam impresia că ne cunoaștem de-o veșnicie. După o săptămână la DOR ne-am luat rămas bun cu lacrimi în ochi.

Prin Tabăra DOR mi-am făcut prieteni noi prin toată Europa. Sper să fiu acceptată anul acesta ca și voluntară în proiectul DOR.

Ecaterina Deleu

Dumitrița Ipati
 

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană, din resursele acordate de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Guvernului Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.