Prima pagină / Locuri / Cultură  /  Vitalie Vovc: „Mă bucură succesul oricui”

Vitalie Vovc: „Mă bucură succesul oricui” imprimare

14.07.2017  

Interviu cu publicistul Vitalie Vovc, stabilit de mai mulţi ani la Paris, în Franţa, autorul cărţii „Alertă oranj sau pe alocuri, viscole”, care va fi lansată la 27 iulie la Chişinău. Tema discuţiei pe care Vitalie Vovc a susținut-o cu Ecaterina Deleu vizează imaginea femeii migrante, dar şi a migranţilor, în general, în mass-media din Republica Moldova (şi din alte ţări) - cum s-au schimbat lucrurile în ultimii ani, în ce mod prejudecăţile din societate influenţează abordarea jurnalistică şi invers.

- Începând din 2009-2010, dar în special în ultimii 4-5 ani, în presa din Republica Moldova au fost publicate numeroase istorii de migraţie - cum s-a schimbat în timp atitudinea şi abordarea în presă? Care au fost cauzele care au determinat aceste schimbări? A crescut interesul jurnaliştilor/instituţiilor media, accesul la astfel de istorii, sau şi migranţii sunt mai dispuşi să vorbească despre experienţele lor, odată ce au depăşit prima perioadă, cea mai grea, de integrare în ţara de reşedinţă?

- Procesele migraţionale cu caracter de masă sunt mult mai vechi şi mai stratificate decât atât. Ele nu au început în 2009-2010 şi nu cred că există în fenomenul migraţional vreo dată care să justifice amplasarea unui jalon referenţial anume aici. Dar trebuie sa menţionăm altceva: au avut loc schimbări în ţară! Şi respectiva schimbare politică a condiţionat interesul mass-media pentru această categorie de alegători (folosesc „alegător" deliberat). Să ne aducem aminte: PCRM-ul şi-a pierdut majoritatea parlamentară graţie unui singur vot! Iar acest vot, fără îndoială, a venit din străinătate. De la 2010 încoace, deci, emigraţii devin un subiect relativ important şi pentru presa din ţară. Dar, în acelaşi timp, şi migranţii au înţeles că ar avea ceva de spus, mulţi dintre ei încercând prin diverse mijloace să-şi facă vocea tot mai auzită. S-a creat astfel un cerc virtuos: un interes politic, în primul rând, care a generat feedback şi care acum se afirmă şi altfel, nu doar prin prisma jocurilor electorale.

- Se tot insistă pe aspectele negative ale migraţiei. Oarecum, acest lucru a provocat şi apariţia în rândul populaţiei a unor anumite prejudecăţi şi chiar stigmatizări în privinţa femeilor. De ce este important să menţionăm şi efectele pozitive legate de prezenţa peste hotare a cetăţenilor moldoveni, rezultatele lor remarcabile?

- În primul rând, voi începe de la faptul că, personal, mă înscriu în lista celor care consideră că migraţia nu poate fi considerată un efect pozitiv.

Mă refer mai ales la caracterul ei masiv care generează efecte nefaste pentru toată societatea. Dar numai dacă tratăm migraţia ca fenomen! Sunt categoric împotriva stigmatizării cetăţenilor! Aceste prejudecăţi despre care vorbiţi sunt şi ele un rezultat al campaniilor electorale, fenomen despre care vă vorbeam mai sus. Se lucrează acerb la crearea acestor imagini negative pentru a diminua rolul şi influenţa emigraţilor asupra opiniei publice de acasă. Din „salvatori", „generatori ai 30-40% de PIB", iată că ne pomenim astăzi cu clişee la limita decentului (mă refer în mod special la „badantele" din Italia)...

Discursuri menite să-i înjosească pe moldoveni (în special femeile), să-i facă trădători de ţară, să-i acuze de imoralitate - sunt din ce în ce mai frecvente - şi am putea observa că cele mai violente vin din partea unui anumit grup de media şi sunt orientate în special împotriva celor plecaţi în Occident... Lasă de gândit...

- În ce măsură istoria de succes poate fi o expresie controversată, în cazul unei persoane emigrate?

- Nu-mi plac „istoriile de succes", care au devenit foarte prezente în media. Sunt poveşti individuale. La acest nivel, foarte individual, mă bucură succesul oricui. Dar acest lucru nu face decât să legitimeze migraţia. Un fel de reclamă: „Uite ce a reuşit X! Pleacă şi tu! Acolo ai o şansă!". Am impresia că aceste „reportaje" îşi au originea într-un etern complex de inferioritate provincial de care suferim. Mă enervează la culme dictonul „Nasc şi la Moldova oameni!". Mă întreb (şi vă întreb): Adică de ce nu ar naşte?! Nu credeţi că, având acest număr colosal de emigraţi la pasiv, e şi firesc să avem „poveşti de succes" în alte părţi? Mă bucură aceste „poveşti de succes", dar, cu riscul de a mă repeta, pentru ţară, aceste istorii individuale sunt tot atâtea exemple ale eşecului colectiv de a crea un mediu în care talentele ar fi putut să se realizeze acasă.

Mai e un aspect aici: cei mai buni din cei mai buni oricum vor pleca. Şi acest fenomen este prezent în orice ţară. Da, suntem o ţară mică, o provincie, cu asta ar trebui să ne împăcăm şi cele mai luminate minţi vor căuta întotdeauna puncte de atracţie, centre nevralgice regionale, apoi mondiale. Da, cel mai bun IT se face în Silicon Valley şi este firesc ca cei mai buni (inclusiv din Franţa) să dorească să plece într-acolo, pentru a nu pomeni decât acest domeniu. Dar acesta este un fenomen marginal, nu unul care a căpătat un caracter de exod precum acel din R. Moldova. Citeam mai dăunăzi pe pagina personală a unui tânar absolvent de la noi un comentariu lapidar: Ctrl + Alt + Moldova... Trist...

- În ce măsură continuă să persiste în mass-media - din Republica Moldova şi din alte ţări - clişee, stereotipuri, prejudecăţi, stigmatizări la adresa femeilor emigrate?

- În Franţa (căci despre alte ţări nu pot spune nimic) aceste clişee întotdeauna au existat şi probabil mai stau undeva ascunse, latente, dar am o vagă impresie că nu mai sunt utilizate în aceeaşi măsură. Nu am văzut demult nimic denigrator la adresa femeilor, în mod special. Emigraţia este tratată astăzi mai mult ca un fenomen global care a atins proporţii periculos de mari, dar nu se mai vehiculează categorizări pe bază de gen, sex, vârstă etc... În Republica Moldova, însă, funcţionează altfel de mecanisme. Stigmatizările emigraţilor (pe categorii, căci funcţionează mai bine) devin arme într-o bătălie mai mare, acea de a denigra Occidentul şi aici, trebuie s-o constatăm, toate mijloacele sunt permise...

- Care sunt reacţiile societăţii civile, ale autorităţilor, ale reprezentanţilor instituţiilor media la astfel de situaţii; cum afectează acestea familiile de migranţi?

- Îmi vine greu să răspund la această întrebare, dat fiind faptul că am impresia că întrebarea nu are conţinut problematic. Cel puţin în Franţa. Deşi îmi aduc aminte de unele epizoade în trecut. Trei, mai exact. Dar unul, spre exemplu, a fost generat de... societatea civilă însăşi: o ONG franceză angajată în lupta împotriva prostituţiei care a debitat enormităţi despre femeile din R. Moldova şi care a generat reacţii relativ vehemente, dar care a rezultat într-o colaborare amicală cu acea ONG şi nu o condamnare fermă... Mdeh, ONG-ul francez avea bani.

Apoi îmi mai aduc aminte de o reacţie absolut deplasată şi violentă a unor „activişti" atunci când apărea o carte (foarte specializată, să-i zic aşa) despre ghetto-ul evreiesc de la Tiraspol în perioada celui de-al doilea război mondial. Însă, atunci când am întrebat, s-a adeverit că nimeni din acei care au semnat o petiţie adresată autorului nu a citit cartea!

Şi al treilea epizod care a impus Ambasada să se acopere de ridicol s-a întâmplat după apariţia unei comedii plină de burlesc în Franţa şi care anume că lua în derâdere stereotipurile vehiculate în societate. Un grup de „activişti gălăgioşi" a reacţionat bolnăvicios la o replică din film: „Vous êtes roumain? Non, moldave", cerând ambasadei să reacţioneze oficial. Din păcate, Ambasada a făcut-o...

Deci, în opinia mea, aşa numita „societate civilă" ar face mai bine să se abţină de la comentarii, decât să se acopere de ridicol. În rest, este un fenomen într-atât de limitrof şi marginal încât nici nu merită atenţie.

- În ce măsură percepţiile şi preconcepţiile din societate au impact asupra publicaţiilor din presă? Cum influenţează textele publicate despre femeile migrante opinia publică?

- Îmi vine greu să răspund... Eu, personal, am un respect profund faţă de aceste persoane, femei ori bărbaţi, care, în pofida dificultăţilor şi adversităţii (cauzate mai degrabă de probleme administrative), reuşesc să construiască ceva, să lupte pentru viaţă, pentru viitorul copiilor... Iar presa, mai ales acea de la noi, are alte imperative. Ceea ce este denigrat astăzi va fi lăudat mâine şi viceversa...

- Cum pot fi depăşite stereotipurile şi preconcepţiile, în mass-media şi în societatea noastră?  

- Taxând vehement minciuna şi manipularea! Doar aşa. Deşi... Doar un emigrat îl va înţelege până la urmă pe un alt emigrat. Şi acest lucru este o parte care nu poate fi neglijată în această dramă umană care se numeşte „emigrare"...

Interviu de Ecaterina DELEU

 

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană, din resursele acordate de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Guvernului Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.