Prima pagină / Oameni / Societate  /  La psihanalist copiii se însănătoşesc jucându-se

La psihanalist copiii se însănătoşesc jucându-se imprimare

Un copil poate să facă praf o păpuşă – şi asta e bine, pentru că face parte din recuperare

19.03.2012  

Ana Chirsanov este psihanalist, un om care are un interes profesional pentru jocurile de copii: urmărind cum se joacă un copil, dânsa înţelege cauza problemei lui şi îl ajută să o depăşească.

Votează: 5.0/5 (3 Voturi )

„La o vârstă fragedă copiii nu au capacitatea de analiză, ei „aruncă" gândurile şi evenimentele rele în inconştient, unde acestea rămân şi le dăunează", spune Ana Chirsanov. Psihanalistul este acela care, la şedinţe, îi propune copilului să se joace şi astfel începe recuperarea.

Când un copil vine prima oară la un psihanalist...

...el este un pic speriat şi intimidat. Dânsul nu prea ştie ce înseamnă un psiholog. „Însă când îi spun că va trebui doar să se joace, copilul se relaxează şi terapia începe".

„În cabinetul meu, copiii se joacă pentru a se însănătoşi. Au multe jucării, pot să deseneze, să modeleze din plastilină, să taie sfori, carton şi alte materiale. Se joacă cu atâta plăcere şi pasiune, încât uită şi unde se află. Uneori nici pe mine nu mă observă. Cele 45 minute trec atât de repede pentru ei, încât cel mai ades sunt dezamăgiţi când ora lor se termină".

„De obicei mă aşez pe covoraş, lângă micii mei pacienţi. Pentru ei sunt un partener de joacă receptiv, dar discret şi atent. Un partener de joacă „cu antene", explică Ana Chirsanov.

De ce părinţii îşi încredinţează copilul unui psihanalist?

Părinţii vin cu copilul la psihanalist pentru că de cele mai multe ori ei nu ştiu cauza suferinţei lui şi cum să-i facă faţă. Psihanalistul este acela care, observând în ce mod se joacă un copil, înţelege motivele şi îl ajută să-şi depăşească problema.

Ce se întâmplă la şedinţele de psihanaliză?

Copiii, spre deosebire de adulţi, nu pot verbaliza anumite sentimente, emoţii, trăiri. Prin joc ei recreează situaţii din viaţă, iar specialistul este acolo ca să le înţeleagă sensul şi să le spună pe nume.

„Celor mici le este frică de puterea gândurilor. Ei cred că acestea se pot materializa. Atunci când un copil le aude spuse cu voce tare, de către psihoterapeut, într-un cadru în care se simte în siguranţă, el depăşeşte spaima. Simptomele dispar şi copilul se schimbă spre bine.

„De exemplu, el nu ştie de ce vrea cu toată fiinţa lui să murdărească faţa păpuşii cu carioca, să-i taie părul ori să-i rupă gâtul. Îi spun atunci că s-ar putea să fie supărat pe mama, sau pe tata, sau pe altcineva în funcţie de situaţie. În momentul în care conflictul este verbalizat, se face conexiunea cu inconştientul copilului şi el se simte uşurat şi absolvit de orice sentiment de vină", spune psihanalistul Ana Chirsanov.

„Copiii proiectează asupra mea, la nivel inconştient, imaginea persoanelor importante din viaţa lor: mamă, tată, soră, frate, bunică, educatoare etc. Eu trebuie să joc rolul ce mi se atribuie. Când ghicesc sau, mai bine zis, nimeresc, copilul îşi schimbă dispoziţia, schimbă rolurile şi maniera de joc. Dacă interpretarea mea nu i se potriveşte, micul pacient continuă şi aşa ne jucăm până când găsim împreună adevărul. Este ca şi cum ai adăuga inelul lipsă într-un lanţ care s-a rupt".

„Fiecare şedinţă este ca şi cum am juca într-o piesă de teatru sau într-un film, dar fără să cunoaştem scenariul. Niciodată nu ştiu ce o să-mi ofere copilul într-o zi sau alta".

Câteva exemple?

„Interpretările sunt foarte diferite, iar replicile - neaşteptate şi chiar haioase. Iată două", povesteşte psihanalistul.

„O fetiţă cu care lucrez este dintr-o familie bilingvă, în care tata vorbeşte limba rusă, iar mama - limba română. Când vine şi mi se adresează în română, înţeleg că este în relaţii bune cu mama. Când vine şi declară că „azi vreau să discutăm în rusă", înţeleg că este supărată rău pe mama. În aceste momente evident că ea îmi atribuie rolul mamei sale".

„Un băieţel nu mai înceta să toarne apă dintr-un vas în altul. Ca să mişc situaţia din loc, îl întreb: „Скажи, что ты делаешь?" („Spune-mi, ce faci?"). Şi el îmi răspunde, fără a ridica ochii: „Скажите вы, вы же все знаете..." („Spuneţi-mi Dumneavoastră, doar Dumneavoastră le ştiţi pe toate...").

De ce un copil are o problemă?

Fiecare copil parcurge diferite etape de dezvoltare psihică. Dacă la o treaptă oarecare a acestei evoluţii dânsul este supus unui stres major, atunci poate să rămână „blocat" la această fază. Fizic poate să se dezvolte satisfăcător, însă la nivel psihologic va rămâne fixat în trecut, într-un oarecare segment de spaţiu şi timp.

„Dacă, de exemplu, este afectat în faza orală, el poate deveni timid, poate să facă excese alimentare sau să refuze mâncarea, îi apar ticuri, hiperactivitate, are nereuşite şcolare, probleme de comunicare etc."

Şi cum este, totuşi, să fii psihanalist de copii?

„Este complicat să fii psihanalist de copii pentru că în terapie vin copii care suferă, copii cu dificultăţi, iar tratarea acestei suferinţe solicită multă răbdare şi tact. Eu sunt acolo ca să-i înţeleg şi să-i ajut. Dar sunt momente vesele şi distractive pentru că în timpul şedinţelor este absolut firesc, chiar indicat - să „cad în mintea copiilor".

 

Top 3 jucării preferate de copii:  1) gelozie => păpușa însărcinată; 2) agresivitate => dinozauri; 3) neînțelegeri cu părinții => supereroi. Mirele și mireasa
 

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană, din resursele acordate de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Guvernului Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.