Prima pagină / Oameni / Societate  /  (INTERVIU) Gabriela Croitoru: „Unicul model cu care ar trebui mereu să fii în concurență ești „tu” al trecutului și prezentului”

(INTERVIU) Gabriela Croitoru: „Unicul model cu care ar trebui mereu să fii în concurență ești „tu” al trecutului și prezentului” imprimare

11.12.2017  

Gabriela Croitoru are 21 de ani, s-a născut Rusia și a copilărit în Moldova. Studiază harpa de la vârsta de 15 ani, însă pasiunea pentru muzică o are de mică. În prezent Cabriela studiază la Hochschule für Musik „Franz Liszt” în Weimar, Germania.

Votează: 4.6/5 (13 Voturi )

Gabriela Croitoru a studiat pianul în copilărie dar la un moment dat, la 15 ani, a avut ocazia sa se transfere într-un liceu cu profil muzical, Liceul-internat Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu”. Acolo a înțeles că are multe lacune în ceea ce ține de arta pianistică, iată de aceea a simțit că trebuie să aleagă un alt instrument. La orizont i-a apărut harpa, anume din acel moment a înțeles că unica ce își dorește e să nu să se mai despartă de acest instrument minunat și să pătrundă în lumea lui magică. Pasul i-a fost unul hotărâtor și care mai apoi i-a schimbat viața, după cum spune tânăra. 

- Spune-mi, te rog, de unde și de la cine ți-a fost transmisă pasiunea pentru muzică?

- Pasiunea mea pentru muzică s-a manifestat din copilărie, fiind inspirată și transmisă pe linia mamei, și anume familia Croitoru. Începând de la bunelul meu care, din spusele mamei, a cumpărat tuturor celor cinci copii ai săi instrumente muzicale și îi asculta cu drag atunci când ei exersau toate hiturile în calitate de band renumit al anilor 80', continuând cu unchii mei ce-mi trezeau în copilărie interesul pentru muzica jazz și cea populară și, nu în ultimul rând, verișorii, de la care am cunoscut unele nuanţe ale muzicii clasice. Le sunt recunoscătoare rudelor mele pentru faptul că am avut parte de momente live de neuitat. Un mare rol a jucat și mediul pe care l-a creat mama în perioada copilăriei mele fragede. Îmi aduc aminte cu drag de nopțile în care ascultam împreună secvenţe muzicale din opere,simfonii,balete. Poate acesta este motivul pentru care simt muzica clasică încrustată adânc în suflet.

- Harpa este considerată un instrument al zeilor. Prin ce te-a cucerit acesta?

- Acel moment când am văzut-o și auzit-o prima dată a fost ceva unic și de neredat. Frumusețea înălțătoare a instrumentului, acele corzi vibrând hipnotizant și, care, mi se păreau atunci fără număr, sunetul ademenitor și cald de poveste, toate acestea m-au copleșit. Cel mai interesant este că harpa continuă să mă fascineze în fiecare zi prin gingășia și măreția ei. Pentru mine, corzile ei conțin o personalitate și în momentul interpretării mă surprinde cum se exprimă latura ei. Aflând mai tîrziu că este unul din puținele instrumente care a existat încă în Preistorie și a mers pas în pas cu omenirea, însoțind-o atît în momente ceremoniale, de sărbătoare, cât și în cele funebre sau meditative, simt o responsabilitate aparte și o onoare să cânt la harpă.

- Unde ai studiat harpa?

- Am început să studiez harpa la vârsta de cincisprezece ani la Liceul-internat Republican de Muzică „Ciprian Porumbesc­u”, în clasa profesoarei Ana Mahonina, iar la moment îmi urmez studiile la Facultatea de Muzică „Franz Liszt” (Hochschule für Musik „F. Liszt” ) din Weimar, Germania, în clasa profesorului Andreas Wehrenfennig.

- La câte concerte ai participat și care au fost rezultatele în urma acestora?

- Fiecare experiență aduce cu sine ceva nou și respectiv, nu pot să nu pătrund în ea și să nu mă schimb. Rezultatele în urma concertelor sunt mereu în concordanță cu așteptările mele, lecția pe care trebuie să o învăț din acesta, cu modul în care decurge concertul, pregătirile înainte de el și multe alte nuanțe. Necătând la faptul că natura personalității mele este mai mereu autocritică și uneori mă împiedică să mă simt cu adevărat împlinită după vreo evoluare, pot spune că starea de după aceasta  este minunată, iar cel mai valoros scop este ca publicul să perceapă mesajul pe care am dorit să-l transmit mai departe fără a spune vreun cuvînt. Nu pot să-i interoghez pe toți după concert, dar îmi doresc mult ca acesta să fie și rezultatul, iar acel: „Mereu este loc de mai bine” să-l simt undeva în umbră.

Recent am avut o mică experiență cu Orchestra Simfonică de Tineret a Conservatorului „G. F. Händel” Halle(Saale), Germania, (Jugendsinfonieorchester des Konservatoriums „G.F. Händel”), iar ceva mai devreme cu Orchestra Facultății de Muzică „F. Liszt” Weimar (Orchester der Hochschule für Musik „F. Liszt”), Germania și cu Orchestra Filarmonicii Naționale Chișinău, Republica Moldova.

Am participat ca solistă și în componența ansamblurilor la concertele organizate în, cadrul Liceului-internat Republican de Muzică ,,Ciprian Porumbescu" Chișinău, Republica Moldova,dar și în cadrul Facultații de Muzică „F.Liszt” Weimar,Germania. Am activat în cadrul orchestrei „Chisinău Youth Orchestra ”, actual „Moldovan National Youth Orchestra”, timp de un an. Am obținut Diploma de Excelență la Festivalul-concurs „Johann Sebastian Bach”, ediția XXX,din Cluj-Napoca, România.

- Ai avut emoții, cum te-ai simțit în timpul concertelor?

- Emoțiile sunt o temă vastă și fiecare o tratează diferit. Ele mereu sunt cu mine și aceasta e ceva firesc, atâta timp cât depun o parte din mine în ceea ce fac. Până nu demult speram că există totuși vreun antidot contra lor, dar, de fapt, emoțiile condimentează muzica ce se naște pe scenă și ele trebuie doar „educate” pentru a ajunge să fie stăpânite. În timpul evoluării e de nedescris ce simți, e ca și cum te-ai desprinde de pe pământ și ai activa într-o formă invizibilă, ce poate fi numai simțită pentru a fi recunoscută. Tu devii muzică-ce metamorfoză!

- Cine sunt compozitorii de harpă clasici preferați de tine?

- H. Renié, E. Křenek , G. Fauré , A. Roussel, C. Saint-Saëns, G. Pierné, C. Debussy, A. Hasselmans, C. Salzedo, P. Hindemith, A. Caplet, G. Tailleferre,F.-A. Boieldieu, L. Spohr, P. Patterson sunt unii din preferații mei compozitori.

- Pentru a fi cu adevărat buni și performanți, putem înlocui competiția cu principiul colaborării. Care este opinia ta despre competiția între artiști?

- Béla Bartók spunea: „Competiția este pentru cai, nu și pentru artiști”. Eu mă alătur acestor cuvinte și afirm că nu sunt adeptă a competiției între artiști. Părerea mea este că fiecare are ceva original, special, deosebit și anume pe aceasta trebuie să mizeze. Astfel devine o nouă lumină și își exteriorizează unicalitatea.

Cum poți face competiție între ceea ce e tipic unic pentru fiecare? Toți sunt înzestrați cu capacități și abilități diferite. Nu neg, competiția te face să te analizezi mai minuțios, este o experiență, dar ea trebuie să fie bazată pe ceva ce ar fi posibil de realizat de către ambele părți concurente, iar în momentul în care învelești aceasta în specificul tău unic, concurența, cel puțin pentru mine, dispare și se evidențiază fiecare prin propria personalitate. Unicul model cu care ar trebui mereu să fii în concurență ești „tu” al trecutului și prezentului. Aici e altfel de competiție și, de altfel, cea mai dificilă.

- De la cine ai învățat cel mai mult pe parcursul acestor ani?

- Fiecare persoană care a făcut parte din viața mea mi-a oferit o oarecare lecție, fie aceasta de harpă, de bun-simț, de biologie, pian sau de înțelepciune. La acest capitol, țin să mulțumesc măcar câtorva din ele, căci dacă aș începe să le enumăr pe toate, nu mi-ar ajunge suficient spațiu.

 Îi mulțumesc doamnei Buinovschi Galina, Maestru în Arte și fost director al  Liceului-internat Republican de Muzică „C. Porumbescu”, că mi-a oferit șansa și posibilitatea să-mi afirm personalitatea, studiind în liceu. Tot doamna Buinovschi mi-a recomandat ca să aleg harpa înainte ca eu să-mi fac previzibila alegere.

Țin să aduc mulțumiri doamnei Mahonina Ana, primei mele profesoare de harpă, pentru că mi-a făcut cunoștință cu acest instrument minunat și mi-a sugerat idei despre relația dintre harpă și propria viață, viitor.

Mulțumesc doamnei Ostașco Natalia, profesoarei mele de pian auxiliar, pentru că a crezut în mine și mi-a predat mai mult decît o lecție de pian, molipsindu-ma de frumos.

Îi mulțumesc doamnei Roșca Zinaida, educătoare în căminul liceului, pentru sfaturile prețioase și căldura cu care ne înconjura pe toți în momentele cele mai potrivite.

Și nu în ultimul rând doresc să îi mulțumesc doamnei Andronic Ana, profesoara mea de limbă și literatură romănă, pentru că m-a motivat mereu să am curajul să-mi înfăptuiesc dorințele, în ciuda dificultăților și a părerilor în plus.

Un mare mulțumesc aduc familiei mele, prietenilor, colegilor și rudelor, toți acești oameni îmi oferă energie și susținere să merg mai departe.

- Ce rol crezi că are muzica în formarea și dezvoltarea unui tânăr?

- Muzica educă, purifică omul și aduce cu sine armonie în modul de a gândi, de a simți. Și aici vorbesc despre muzica de calitate, căci în ultimul timp din păcate ea rămâne în umbră din cauza muzicii comerciale. Tânărul, în formarea căruia a participat muzica, este multilateral dezvoltat și are parte de cheia spre limbajul sufletului. Nu e neapărat ca fiecare să ajungă să posede un instrument muzical la nivel profesional, este benefică orice modalitate de a studia muzica, important este ca aceasta să se facă din plăcere. E greu să înțelegi asta atunci când ești copil, deci mai mereu cu gândul la joacă, de aceea susținerea și motivația ar trebui să vină din partea părinților și, mai târziu, din partea întregii societăți. Astfel se crește un public educat pentru concerte și comunicarea dintre interpret și el devine mai ușoară, respectiv și absorbită în mare parte.

- Ce pasiuni mai ai?

- Sunt pasionată de studierea și audierea muzicii din diferite epoci, de muzica pianistică, scrierea eseurilor și poeziilor când apar careva idei, analizarea culturilor diferitor popoare, arta fotografiei, fauna și flora, anatomia și psihologia umană, lectură, literatura română și universală.

- Există proiecte la care lucrezi acum pentru a te pregăti în viitor să atingi o performanța mai mare în lumea harpiștilor?

- Pentru mine fiecare zi include un mic proiect ce duce spre varianta mea mai bună ca harpistă decât ieri. Mereu caut să mă întreb ce am obținut din ziua de azi și să evaluez succesele în paralel cu eșecurile. Cel mai important este că eu mă simt pe drumul ce duce spre direcția potrivită, iar mediul ce mă înconjoară îmi oferă încrederea în propriile forțe și susținerea de care am nevoie. Ceea ce depinde de mine este devotamentul față de harpă și munca zilnică. În rest, uneori destinul e imprevizibil și nu știi ce surpriză te așteaptă de după ușă. 

Reporter: Tatiana Munteanu

Sursă foto: Arhivă personală

 

 

 
DESCOPERIŢI MAI MULTE LA

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană, din resursele acordate de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Guvernului Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.