Prima pagină / Oameni / Cultură  /  Ion Jitari: „Actoria nu iubește jumătăți de măsură”

Ion Jitari: „Actoria nu iubește jumătăți de măsură” imprimare

08.05.2019  

S-a născut într-un sătuc mic din raionul Căușeni și visul său era să facă muzică, iar destinul a făcut ca să ne cucerească inimile de pe scena teatrului. El este unul dintre oamenii care ne fac serile mai frumoase la Teatrul Republican Luceafărul. Mai multe despre actorul Ion Jitari și viața la teatru aflați în interviul de mai jos.

— Ce te-a determinat să alegi actoria?

 — Actorie pentru că așa a fost să fie! Voiam să fac muzică, dar așa cum nu aveam studii muzicale nu am fost admis. La o adică puteam să fac vreo 2 ani preuniversitari la contract, suma contactului fiind de aproximativ 7000 lei, bani pe care nu îi aveam și pe care nu am vrut să-i iau de la părinți. Doamna  care admitea studenții  la conservator m-a sfătuit  să încerc ca actor de teatru.  Acolo  nu e nevoie de pregătire specială. Asta ma determinat  să fac actorie. Poate și faptul că științele reale nu-mi sunt foarte apropiate.

 

— Care e personajul de care te-ai atașat cel mai mult?

— Personajul  de care m-am atașat  cel mai mult a fost  Dr. Boney din spectacolul „Un caz neordinar într-un spital familial”. E primul rol creat într-un  teatru  profesionist. Până atunci am fost introdus în spectacole  care se jucau deja de multă vreme. Înlocuiam alți actori din motive diferite, însă acest Dr. Boney a fost plămădit de mine repetiție cu repetiție. 

 

 — Care este factorul determinant în reușita unui spectacol?

— Factori sunt mai mulți. La un spectacol lucrează un organism întreg în frunte cu regizorul, actorii, pictorii de lumini, regizorul de sunet... Un spectacol reușit înseamnă  atunci când toți cei enumerați mai sus își fac datoria cinstit și depun tot sufletul. Plus la asta și armonia dintre ei. Asta după părerea mea este reușita unui spectacol.


— S-a întâmplat vreodată să fie un spectacol nereușit din cauza publicului?
— Un actor profesionist niciodată nu depinde de public sau reacțiile Măriei sale. Dacă spectacolul este nereușit de vină pot fi doar cei din scenă, nu și cei din sală.


— Care sunt calitățile principale pe care trebuie să le dețină un actor?
— Prima calitate e să fie responsabil. A doua calitate, care nu e mai puțin important, este să fie talentat.  A treia să fie foarte citit, să posede o vorbire impecabilă.  Și multe, multe alte calități pe care trebuie să le aibă un om bun.


— După părerea ta care e viitorul teatrului? Are șanse să dispară vreodată?
— Îmi vine greu să zic care este viitorul teatrului, atâta timp cât mai interesăm pe cineva o să existe teatrul. Nu dau prognoze, dar cred că încă mii de ani o să mai existe teatrul, adaptat la schimbările care se produc cu o viteză nebună, când spun asta mă refer la tehnologie. Oamenii dezvoltă absolut totul, mai puțin însă sufletul. Asta e menirea teatrului - să atingă corzile sufletului!

 

— Când intri în lumea personajelor tale, nu simți că te abandonezi pe tine?
— Nu știu dacă o să ajung la asemenea performanțe ca să mă abandonez pe mine în timpul spectacolului. Poate pentru asta e nevoie de vreo substanță specială și eu nu știu. Sunt cu picioarele pe scenă…


— Ai jucat un rol de zeci, de sute de ori, dar de câte ori l-ai jucat la fel?
— Timp de 5 ani de când sunt în Luceafărul  am avut un rol jucat de sute de ori, nu 7-8, dar 100-150 de ori, cu siguranță niciodată n-a fost la fel. Fiecare spectacol se joacă diferit. Mai găsești și aduci ceva nou. Faci în așa fel încât să nu te plictisești. Și apoi mai este și spectatorul care stă cu ochii pe tine. Este o plăcere să mai joci încă de o mie de ori.


— Din multitudinea de teatre, de ce ai ales anume Teatrul Republican Luceafărul?
— Luceafărul pentru că am fost invitat aici de către directorul  de atunci domnul Boris Focșa.  Un teatru cu oameni  frumoși la suflet care m-au primit bine și unde am rămas până acum. Am încercat și la alte teatre, dar directorii pentru care teatrul este o afacere  de familie, au căutat să umblu după ei... dar nu am insistat. Luceafărul este și va rămâne teatrul meu de suflet.


— Ai fost lector la AMTAP, cum s-a întâmplat?
— Lector pentru că trebuia ceva de făcut pentru a exista, nu că asta e vocația mea... pe departe nu e așa. Am predat ceea ce am învățat și eu în actorie, doi ani am făcut asta și simțeam  că nu e pentru mine. Birocrația cu jurnale, curricule și metodologii mă dau peste cap.



— Ce îl bucură pe actorul Ion Jitari?

— Pe actorul Ion Jitari îl bucură publicul flămând de teatru,colegii prietenoși din teatru și de breaslă. Roluri noi și mai multe și posibilitatea de a monta ceva în premieră.  Asta numai pe actor îl bucura, dar pe omul Ion Jitari îl bucură altceva mult mai important decât teatrul.


— Ce recomandări ai oferi tinerilor actori?
— Să se gândească bine înainte de a face pasul spre această profesie, ea nu îți aduce destui bani și totodată îți mănâncă mult timp și, practic, nu ai viață personală, iar dacă decid ferm să facă această profesie, atunci să o facă cu toată dăruirea, pentru că actoria nu iubește jumătăți de măsură.

 Autor: Irina Bantuș
Fotografii: Arhiva personală

 

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.