Prima pagină / Oameni / Fabule moderne  /  Fabula modernă despre bahlava de Tatiana Ţîbuleac, Paris

Fabula modernă despre bahlava de Tatiana Ţîbuleac, Paris imprimare

06.03.2014  

„Şi am mâncat tot, până la ultimul strop de sirop. Până la ultima fărâmă de fistic. De parcă acea bahlava era nafură de la spovedanie, care nu trebuia irosită”, îşi aminteşte Tatiana Ţîbuleac despre experienţa trăită la Istambul împreună cu Olesea, protagonista noii sale fabule moderne. „Şi am visat. Ea - la bine, independenţă, nou. Eu - la soţ, copii, griji”.

Votează: 0.0/5 (0 Voturi )

Am cunoscut-o pe Olesea la Istanbul, în urmă cu nouă ani. Ea tocmai se măritase cu un turc. Venise să înceapă o viață nouă cu el şi, desigur, cu mama lui. 

Căsătoria acestei fete foarte tinere şi foarte frumoase nu avea nimic în comun cu mariajele glamour. Olesea s-a măritat durut, repede, neîntrebată până la capăt. 

S-a măritat ca să scape de sărăcia care nu se mai termina acasă. Pentru mamă, pentru soră. Aşa cum se măritau bunicile noastre, care nu aveau nici studii, nici ambiţii.

Doar că Olesea avea studii. Şi ambiţii. Ştia franceza. Cânta la vioară. Picta. Cosea. Croşeta. Născocea haine. Citea tot ce găsea. Scria despre tot ce vedea. Însă soarta a hotărât altfel.

Măritată, devreme, printre turci.

Am fost la ea acasă. I-am cunoscut soţul - bun ca o pâine. Soacra – un superlativ de om. M-am liniştit, cumva. Dar nu până la capăt. 

În acea zi am decis să mergem în oraş. Pentru mine, care mai văzusem oraşe până atunci, era doar o plimbare prin Istanbul. Pentru ea însă era o Aventură. Descoperea alături de mine acest loc superb, încâlcit, obositor, care vorbea într-o limbă necunoscută. Se minuna, ca un copil, de oameni, de pisici, de moschei, de tarabe cu fructe şi dulciuri, de haine noi şi ieftine. Ea nu mai ţinea minte când a avut o haină nouă. 

O duceam de mână, de frică să nu o pierd, să nu mi-o fure. Ce era să-i spun soacrei? Mi-o dăduse pe cuvânt, pe răspunderea mea. Nora nu putea ieşi singură din casă.

Am întrebat-o ce vrea să-i cumpăr. Orice. 

- Bahlava. Multă. Şi să o mâncăm toată. Eu ştiu un loc!

Am cumpărat o cutie enormă de bahlava. Cu fistic, cu nucă, cu lapte. Ea a ales. Şi ne-am căţărat pe un deal de unde se vedea tot Istanbulul. Şi am mâncat tot, până la ultimul strop de sirop. Până la ultima fărâmă de fistic. De parcă acea bahlava era nafură de la spovedanie, care nu trebuia irosită. Şi am visat. Ea - la bine, independenţă, nou. Eu - la soţ, copii, griji. 

Şi totul s-a întâmplat. La amândouă.

Olesea s-a descurcat, şi încă cum! A învăţat turca la perfecţie. A făcut doi copii. Şi-a deschis acasă grădiniţă. Turcoaicele din cartier îi aduc moldovencei „culte” copiii ca să le bage carte în cap. Olesea îi învaţă să citească, să numere, să picteze. Le cântă, le dezvoltă imaginaţia. Acum, moldoveanca noastră e Doamna Învăţătoare. Respectată şi iubita chiar şi de bătrâni. 

- Mi-a fost greu, îmi spune. Dar nu mai greu ca acasă. 

Eu îmi voi aminti mereu de acea cutie cu bahlava, mâncată la Istanbul cu Olesea. Acel gust de dulce, care îţi stă în gât şi ai nevoie de toată apa din lume să îl speli, a fost, pentru ea, începutul. Vieţii.

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.