Prima pagină / Oameni / Fabule moderne  /  Fabulă modernă despre sânge de Tatiana Ţîbuleac, Paris

Fabulă modernă despre sânge de Tatiana Ţîbuleac, Paris imprimare

07.04.2014  

Maria este mai mult decât o vânzătoare de ziare la Paris, care o face mereu pe Tatiana Ţîbuleac să se oprească din drum. „Să îi vorbesc româneşte. Tare şi răspicat. Ca să audă toată lumea din jur că şi eu vorbesc această limbă”, spune Tatiana...

Votează: 5.0/5 (2 Voturi )

În drum spre magazinul în care îmi fac cumpărăturile e o femeie. O cheamă Maria şi vine din Maramureş. Are peste 50 de ani, vorbă blândă, ochi plecaţi. E ca o sfântă şi, ca orice sfântă, stă la intersecţie. 

Nu cerşeşte, ca să nu dramatizăm… Vinde ziare pe care nu le cumpără nimeni. Lumea care are inimă îi dă un euro şi nu-i mai cere păcătoşenia de publicaţie. Ceilalţi zic ah, biensur, e româncă. Să stea…

Căci ce altceva te poţi aştepta de la aceşti români?

Pentru mine Maria este mai mult decât o vânzătoare de ziare. Privirea ei de muntean mândru, umilită de sărăcia unei ţări şi de ruşinea unei naţiuni, mă face să mă opresc mereu din drum. Să îi vorbesc româneşte. Tare şi răspicat. Ca să audă toată lumea din jur că şi eu vorbesc această limbă disgraţioasă. Că şi eu, chiar dacă sunt blondă şi bine, am ce discuta cu o femeie din intersecţie. Cu respect faţă de ea. Pentru vârsta ei. Pentru suferinţa ei. Pentru ţara ei.

Pentru ţara mea. România mea. Pentru că Maria îmi aminteşte de România mea.

De alfabetul latin, învăţat cu tata, pe furiş, când încă cel chirilic era la putere. 

De prima carte a lui Eminescu, una mare, galbenă, ascunsă în biblioteca la ţară. 

De primul pod de flori pentru care ne-am îmbrăcat toţi cu haine noi şi despre care, cu unii prieteni, povestim şi acum, când ne vine. 

De primul Duminical TV, privit la televizorul alb-negru, care trebuia lovit la spate ca să pornească. Cu mama plângând de emoţia acelei frumoase limbi – şi vechi, şi noi.

De prima lecţie de limbă moldovenească în limba română la şcoală. 

De prima mea Timişoară, primul meu Iaşi, primul Bucureşti.

Primii Şeicaru, Bertzi şi Hruşcă.

Primele filme în limba română. Nici nu ştiam că filmele pot fi şi în română.

Primii colegi români. Primul munte din viaţă. 

Primul paşaport European.

Ştiu că România este mai mare. Ştiu că are şi hoţi, şi cerşetori, şi taximetrişti mincinoşi, şi câini turbaţi, şi manele, şi de toate. 

Această Marie este însă din România mea. A mea.

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.