Prima pagină / Oameni / Fabule moderne  /  Fabulă modernă despre așteptări de Tatiana Ţîbuleac, Paris

Fabulă modernă despre așteptări de Tatiana Ţîbuleac, Paris imprimare

15.05.2014  

Este o fabulă scrisă de Tatiana Ţîbuleac cu gândul la oamenii care s-au împotmolit în prejudecăți, frici, modestie. Ca să-i ajute pe alții să nu aștepte prea mult.

Votează: 5.0/5 (1 Vot )

Ca orice fiu de emigrant slav, în acea zi importantă, Vasily purta costum. Cravata ar fi fost prea de tot, deși mama insistase. Vasily însă a fost ferm: nu se duce el la Paris - orașul artiștilor - cu cravata lui ieftină. În plus, era Australia și era cald. Mult prea cald chiar și pentru familia lor de ucraineni, veniți în această țară pentru a scapa de prea multă răcoare. 

Vasily era artist. Asta deja era clar pentru toți oamenii din orășelul lui mic și australian, unde recent Vasily a câștigat un concurs de sculpturi din nisip desfășurat pe plaja publică. 

- Vei merge departe. Talent ai, tânăr ești. Succesul te așteaptă! – i-a spus lui Vasily un oficial local, înmânându-i premiul mare al concursului: un surf simbolic din plastic.

Toți acești lauri, urări de viitor și strângeri de mână, Vasily le primise pentru următoarea compoziție artistică: o flacără imensă de foc răsărea din nisip și avea pe fundal oceanul. „Trei elemente naturale, într-o singură operă” – s-a scris, de bine, în ziarul primăriei. 

După toate acestea Vasily era obligat să-și urmeze visul. El și până atunci vroia să emigreze în Paris, unde avea un unchi care lucra la o dugheană de fructe. După concurs însă, acest lucru a devenit evident. Vasily și-a cumparat bilet, și, într-o zi caldă, în costum și fără cravată – dus a fost…

Eu l-am vazut pe Vasily recent. Cam dupa 50 de ani de la cele povestite mai sus. Mi l-a aratat un prieten artist, într-o zi cu soare, în timp ce ne plimbam pe Montmartre. Era bătrân. Aproape orb. Cu un zâmbet resemnat. Se plimba rar, printre pictorii de acolo, cu mâinile la spate. Uneori se oprea și spunea un singur cuvânt :„bine!”, „frumos”, „aiurea”! Nimeni nu îl lua în seamă. Toți îl tratau ca pe un bătrân nebun.

- Ce istorie! - îmi spune cunoscutul meu povestea lui Vasily. În primii ani când a ajuns la Paris s-a angajat vânzător. Vroia să câștige, să pună bani deoparte, că să poată crea mai târziu. Apoi tot zicea că nu e momentul. Că nu e timpul potrivit. Că trebuie să mai aștepte. Apoi s-a însurat, copii, chestii. A încercat ceva, dar zicea că nu e ce trebuie. Că el poate mai mult… Ce s-a mai întâmplat între timp nu prea știu – e ceea ce ne-a povestit noua odată, la un vin… Vine aici aproape în fiecare zi… A așteptat prea mult.

Am venit acasă cu gândul la multă lume. La oameni talentați, care nu au avut curajul să își urmeze visele: de a scrie, de a picta, de a compune muzica, de a deschide acea mică afacere. 

Cu gândul la oamenii care s-au împotmolit în prejudecăți, frici, modestie.

La toți cei care, dorind să se ridice la nivelul așteptărilor altora, au așteptat prea mult.

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.