Prima pagină / Oameni / Fabule moderne  /  Fabulă modernă despre mărunţişuri de Tatiana Ţîbuleac, Paris

Fabulă modernă despre mărunţişuri de Tatiana Ţîbuleac, Paris imprimare

03.06.2014  

În această nouă fabulă modernă a Tatianei Ţîbuleac, la început, Liubaşa scria tot într-un carneţel. „Morcov, cartof, orez. Detergent, înălbitor, sineală. Caiete, pixuri, radiere. Niciodată – coafor, vacanţă, film. Niciodata – distractii, bucurie”. Dar într-o zi ea a plecat şi peste o vreme, în ciuda tuturor bărbaţilor, a devenit manager.

Votează: 5.0/5 (1 Vot )

Dimineaţa îşi făcea de cap. Unul după altul, pierdeam toate pariurile făcute cu ziua respectivă. Cineva nu venise. O scrisoare nu ajunsese. La serviciu, plictiselile se înmulţiseră ca mirosurile într-un peşte expirat.

Am tras aer în piept şi m-am dus să beau o cafea în stradă. Lângă mine şedea o bătrână. Chelnerul tocmai îi adusese o cafea mică, fără zahăr. Ea a cerut imediat şi nota de plată. 

Între timp, femeia îşi scosese din geantă un carneţel mic, negru, pe care l-a pus lângă ceaşcă. Acolo, cafeaua, neatinsă încă, lâncezea în cană. Când veni nota de plată, s-a uitat atent la ea, a deschis carneţelul şi a trecut pe foaie cifra – doi euro cinzeci.

M-am gândit, intrigată, de ce a făcut acest gest straniu, această femeie care era, evident, bine? Economisea? Experimenta? Se amuza? În fine, nu mai conta. Gândul m-a dus la Liubuşoara…

Liubuşoara era prietena mamei. Aveau multe în comun – stiţi, genul cela de prietenii între două femei, cu sorţi aproape trase la indigo? Măritate devreme, copii, serviciu, murături, pasiuni pentru perdele scrobite, sarmale cu bulgur şi rochii plisate. Liubuşoara avea însă o problemă. Soţul ei, care ţinea banii în casă, era zgârcit. Şi, din acest motiv, ea trebuia să scrie fiecare copeică cheltuită într-un carnet. Toată ziua. Toata viaţa. Toata chestiuţa.

Cumpara lapte - în carnet. Crenvurşti – în carnet. Lua morcov mai ieftin de la piaţă – în carnet, cu menţiunea (m-am târguit). Lucrurile mari cum erau o haină, un covor sau o masă nu intrau în jurisdicţia ei. Pe acestea le cumpăra chiar stăpânul. La sfârşit de lună, carnetul era verificat şi aprobat. Mai rar aprobat, pentru că Liubuşoara cheltuia, totuşi, aiurea – pe îngheţate copiilor, fără motiv. Pe apă minerală în stradă, chiar dacă nu era cine ştie ce cald afară.

În primii ani, Liubuşoara s-a împotrivit. Ascundea. Plângea. Nu înţelegea de ce nu putea să-şi cumpere un sutien nou fără a cere bani – banii ei – de la soţ. Apoi s-a conformat. Era, în fond, un bărbat bun. Nu o bătea, nu bea, economisea. Aşa… era el mai grijuliu cu banii.

Anii treceau, carneţele se înmulţeau. Liubaşa scria şi scria. Morcov, cartof, orez. Detergent, înălbitor, sineală. Caiete, pixuri, radiere. 

Niciodată – coafor, vacanţă, film. 

Niciodată – distracţii, bucurie.

Niciodată - viaţă.

După 25 de ani de căsnicie, dintre care ultimii cinci lucraţi doar de ea, pentru că soţul ajunsese şomer, Liubuşoara nu a mai rezistat. Şi-a chemat fiicele deja mari la o îngheţată şi le-a spus:

- Eu mă duc în Grecia, Mila mi-a găsit de lucru. Voi sunteţi mari, Lui eu nu-i trebuiesc. O să-i trimit bani şi lasă-l să-şi scrie în carneţele până va ameţi. Eu aşa nu mai pot.

De la acea îngheţată au trecut 7 ani. Astăzi Liubuşoara lucrează la un restaurant pe o insulă din Grecia. A început de jos. Spăla vase, făcea curat, alerga unde trebuie, ajuta pe cui le era lene. Până când într-o zi, patronul a luat-o cu el la piaţă să-l ajute la ales produsele. 

Şi Liubaşa s-a înviorat! Piaţa îi era cunoscută. Fără a mai ţine cont de patron, a început a se târgui cu vânzătorii, a alege fructe proaspete, peşte dulce, carne fragedă.

Liubuşoara, scăpată de subsolul înăduşitor, a înfoiat toate tarabele, toţi sacii, toate genţile… S-a târguit ca pe vremuri, ca în tinereţe: pentru fiecare morcov, pentru fiecare fasolă, pentru fiecare fir de pătrunjel. A lăudat marfa bună, i-a pus la punct pe vânzătorii necinstiţi, a arătat lumii întregi că ea, Liubuşoara, ştie ce înseamnă marfă. Ştie ce înseamnă bani. Şi, mai ales, ştie ce înseamnă economie.

De atunci moldoveanca nu mai spală vase. În ciuda tuturor bărbaţilor de pe loc, a devenit manager. Fiecare fleac, fiecare chichiţă trece prin ea, Liubuşoara. Ea, cu ochiul ei ager de gospodină înnăscută înmulţeşte, scade şi împarte mai ceva decât orice calculator, mirandu-i pe toţi cu o minte atât de lucidă. 

Şi, pentru toate, Liubaşa are un carneţel în care scrie, scrie, scrie...

Primul carneţel care nu este controlat de nimeni.

Primul în care, printre cifre, s-a strecurat şi cuvântul „Viaţă”.

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.