Prima pagină / Oameni / Fabule moderne  /  Fabulă modernă despre apusuri de Tatiana Ţîbuleac, Paris

Fabulă modernă despre apusuri de Tatiana Ţîbuleac, Paris imprimare

22.07.2014  

În această nouă fabulă modernă Tatiana Ţîbuleac strigă în gura mare cât de multe are de învăţat despre dăruire de la o grădină.

Votează: 4.6/5 (5 Voturi )

Grădina a existat mereu. Ca un al patrulea copil. La fel ca şi ceilalţi trei fii, şi ea trebuia hrănită, încălzită, scoasă din boli. Ferită de friguri şi răutăţi exterioare. Strânsă la piept după furtuni. Răcorită pe timp de arşiţă. Încurajată cu vlăstari noi. Scăpată de jivine rele. 

Toate făcute cu răbdare. Cu zâmbet. Cu cheltuieli şi lipsuri în alte părţi. 

Această dragoste a socrilor mei pentru anexa din dosul casei continuă să mă nedumirească. Să mă încânte. Să-mi strige în gura mare câte mai am încă de învăţat despre dăruire. 

Ei şi grădina sunt totuna. Plămădiţi din acelaşi sol. Respirând acelaşi aer. Bând aceeaşi apă. 

Fiecare zi se începe în grădină. Chiar dacă plouă sau ninge, e furtună sau viscol – merg să îi spună bună dimineaţa. Să ciupească un buruian, să acopere o rădăcină, să lege un ram prea rodit. Un gest, un zâmbet – nimic mai mult. Ea se mulţumeşte cu orice.

Apoi, peste zi, oricât de ocupaţi ar fi, se duc să o vadă din nou. Să o cinstească cu nişte apă. Să o laude pentru o floare. Să îi guste un fruct. Să nu o lase singură… Şi câte prânzuri, câte ceaiuri cu lapte, câţi biscuiţi au devorat împreună! 

Serile, deşi englezeşti şi friguroase, oricum nu o uită. Cel puţin de la geam, de lângă lampa sfioasa, o urmaresc. O aproba. 

Peste ani au continuat să o crească ca pe un viu. I-au umbrit locurile delicate. I-au însorit colţurile uitate. An de an au înnoit-o, ca pe o fată mare. I-au cumpărat seminţe mai deosebite. Plante neauzite. I-au cărat din călătorii pietre colorate şi scoici din marile lumii. Au înfrumuseţat-o cu statui, i-au adus chiar şi o bancă să o odihnească. 

Nici ea însă nu este o grădină profitoare. 

Când le-au venit musafiri – şi-a arătat cuminte toate splendorile. 

Când le-au venit nepoţii - şi-a sacrificat toate cele mai colorate flori. 

A născut frumuseţi şi bunătăţi darnice.

A inventat mirosuri care mai de care.

A înverzit şi s-a schimbat mereu.

Nu i-a dezamăgit nicodată.

Iar acum, spre sfârşit, când nu mai au puteri de atatea ieşiri, a venit rândul ei să îi crească. Să îi primească. Să le aline vârsta. 

Să aştepte, în fiecare seară, împreună.

Apusul.

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.