Prima pagină / Oameni / Fabule moderne  /  Fabulă modernă despre limite de Tatiana Ţîbuleac, Paris

Fabulă modernă despre limite de Tatiana Ţîbuleac, Paris imprimare

25.08.2014  

Despre omul care nu prea „se vedea” cu lumea, deși trăia în văzul ei este noua fabulă a Tatianei Țîbuleac.

Votează: 4.3/5 (11 Voturi )

Se trezea atât de devreme, încât și soarele părea surprins. Își lua câinele și se pornea. Mereu pe același traseu lipsit de imaginație. Cu vântul în față. Cu tălpile umede. În neștire.

Ca un orb ce era.

Bastonul lui fidel răvășea nisipul de pe plaja umedă și pe alocuri câte o inimă de om. Era chiar frumos sau poate ne părea. Era tânăr sau fusese deja? Nevederea lui ne durea pe toți. Însă, într-un fel, nu o vroiam tămăduită. În adâncul sufletelor noastre egoiste de turiști ne plăcea imens să avem orbul nostru pe insulă. Întunericul lui ne înnobila.

Îl priveam cum merge liniștit, purtat de câine. Se opreau din când în când să-și facă plăceri reciproce. Câinele îl lăsa să se scalde până la genunchi în apa sărată, dând din coadă ca un complice. El îi slăbea lesa ca să-i îngăduie rotocoale cu limba scoasă pe plajă. Rânjeau ambii și își reluau drumul, ca să ajungă la marginea stâncii. Acolo, la un pas de abis, se așezau amândoi și priveau în zare. Pescăruși sidefați le zburau pe alături. Hățișuri de verdeață le țineau de cald.

- Oare la ce s-o fi uitând? - se întreba lumea amuzată ca o proastă, privindu-i cum stau nemișcați.

De la localnici am aflat că a orbit la serviciu, într-un oraș din apropiere. Ceva legat de experimente, într-un laborator. Medic, savant, spion, militar? I-au tot atribuit atâtea vieți, că s-au încurcat cu toții. Într-un final, un lucru era cert: era orb. S-a mutat pe insulă cu un câine. A cumparat o casă izolată. Nu prea „se vedea” cu lumea, deși trăia în văzul ei.

Insula l-a adoptat, ca pe cineva care o înțelege cel mai bine. Care o străbate zilnic cu picioarele, cu sufletul, cu auzul. Care a îndrăgit-o, cum îndrăgeau în această țară doar fiii și fiicele de regi trecuți: din spuse. Din presupuneri.

L-am privit zilnic cum atârna pe marginea stâncii fără frică. La limită cu moartea. Din plictiseală, l-am ucis și l-am salvat de zeci de ori, împingându-l în mare și prinzându-l, mai apoi, cu un deget. I-am ghicit povestea. L-am reinventat. Într-un final l-am lăsat și m-am smerit.

Zilnic, câte un pic, am învățat de la el că nu marginile sunt cele de care ne sperie. Nu limitele.

Ci oamenii și întâmplările care ne împing spre ele.

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.