print
Fabulă modernă despre superstiții de Tatiana Ţîbuleac, Paris
22.05.2014
3145

Eu sunt superstițioasă de mică. Nu tare – atât cât îi stă bine unei femei moderne. Asta mi se trage de la bunica, care tot nu era tare superstițioasă. Și de la mama, care tot nu tare. În fine, ați prins ideea: toți superstițioșii spun că nu sunt foarte superstițioși. Așa, doar un pic. Când trebuie, când ne convine, când pericolul este evident. 

Superstițiile pe linia mea femeiasca diferă. Bunica nu lucra de sfinți. Nu trecea pe sub scară. Nu vărsa sarea pe masă. Mama a lăsat mereu mătura uzată în casa veche. Se teme de oglinzi sparte. Nu împrumuta bani în zile de luni. 

Nu pot spune că mama are mare noroc în viață, dar, mă rog. Așa se păzește ea de rele.

Eu. Eu am modificat un pic jocul „de-a superstiția”. De-a lungul anilor el s-a schimbat, însă tot a rămas la stadiul de prostie. 

Iată, să zicem merg eu pe drum și îmi propun. Dacă acest rând de stâlpi se va termina în număr par, atunci eu precis voi primi o veste bună. Sau, dacă, de exemplu, această mașină oprită la semafor se va porni în mai puțin de zece secunde, dieta mea va da roade. Și tot așa… 

Dacă acum, repede-repede la radio va răsuna melodia asta, înseamnă ca anul acesta o sa mă mărit. Cam mult s-a lăsat așteptată melodia.

Dacă azi nu mănânc nimic, o să primesc finanțare la proiectul pe care l-am scris. Nu am primit.

Daca închid ochii strâns-strâns și stau așa 27 de secunde, când îi voi deschide, voi găsi în drum ceva de-a dreptul prețios. 

Uneori, lucrurile se întâmplau  - așa cum preziceau stâlpii, ciorile de pe gard, melodiile de la radio și insectele întâmplătoare. De cele mai multe ori însă, nu se întâmplau. Și eu înțelegeam că nimic nu depinde de nimic. Dar, nu renunț la joc. 

Astăzi, stând lângă un havuz, obosită și chiorâtă de prea mult computer, am început iar.

Iată, dacă acest porumbel va trece de linia de demarcație a acestui pătrățel de beton, unde începe degetul mare al piciorului meu drept, asta se va împlini.

Pasărea, ca o proastă, a mers încet-încet, trăgând din timp și din nervii mei, până când a trecut, totuși de linie. Și apoi.

S-a găinățat.

În tot. 

Să vedem ce va urma.

Tel +373 22 234 692
Fax
Copyright © 2020 Stiripozitive.eu | URMA ta. Toate drepturile rezervate.