print
Fabulă modernă despre foșnete de Tatiana Ţîbuleac, Paris
20.09.2014
13611

Relația Zinaidei cu banii a fost mereu una specială. Banii îi plăceau. Banii o plăceau. Alături de bani și-a petrecut ea cele mai intime clipe. Timp de 23 de ani Zinaida a fost contabilă la o fabrică. Ani plini de fericire și demnitate. De respect. Și, desigur, de mici prezenturi. Căci nimeni nu vrea să supere un contabil.

În ziua salariului Zinaida Petrovna se trezea însuflețită. Își punea costumul cel albastru, cumpărat pentru întâlnirea sindicaliștilor. Și mergea încet-încet spre serviciu. Intra în cabinet. Închidea ușa. Se așeza pe scaun și începea număratul.

- Banul nu se dă așa, aiurea, cum se nimerește. Există o ordine, o logică. Eu nu împart aici grăunțe! – le striga Zinaida celor care băteau la ușă, o întrerupeau din proces și o dezbăteau din numărat.

Foșnetul. Acel foșnet delicat al banilor îi plăcea Zinaidei cel mai mult. Pentru acel foșnet nu s-a dus ea la alte servicii, mai plătite. Cu acel foșnet, încrustat în urechi, Zinaida se trezea și se culca. Acel foșnet îi era cel mai bun prieten, dacă tot nu era nici soție, nici mamă. Ci doar contabilă. Una a naibii de bună!

Zinaida petrecea ore în șir cu repartizarea bancnotelor. La șefi și la eroii muncii le punea din acele mai mășcațele și mai noi. Că doar nu o să se ducă directorul acasă cu buzunarele rupându-se de salariu. La femei le da mai mult de 10 și de 5, că doar nu o să se duca la magazin după pâine și lapte cu sume mari. La prieteni - adică, mă rog, la lumea bună - le da salariul ușor de numărat – toate câte 20, de exemplu. Sau câte 10. Așa mai reușeau să schimbe o vorba, o idee, nu ședeau ca doi muți și numărau mărunțele pănă le ieșeau ochii.

Toate s-au năruit într-o vara. Într-o noapte. Li s-a spus doar că fabrica a dat faliment și că nu mai au de lucru. Au sigilat birourile șefilor, contabilitatea, și au lăsat-o în drum. Ca pe o rublă veche pentru care nici nu-ți vine să te apleci.

A ajuns în Italia, ca o fugară. A suferit, a plâns, dar a rămas. La menaj într-o firmă care vindea tehnică de birou. Făcea curat și spăla căni de la cafea. Parfuma vecee. Cumpara biscuiți și apa la șefi. Totuși Zinaida Petrovna, care devenise Dzinaidaaa, nu s-a lăsat bătută.

În cățiva ani a învățat limba. A obținut permis de ședere. Și-a găsit de lucru și a învățat meserie. A revenit la vechiul patron, dar nu ca menajeră. Ci ca vânzătoare. Apoi și ca șefa vănzărilor. 

Iar acum. În fiecare seara, Zinaida Petrovna intră în cabinetul său. Închide ușa.

Și începe să numere banii.

Care foșnesc, foșnesc, foșnesc…

Tel +373 22 234 692
Fax
Copyright © 2019 Stiripozitive.eu | URMA ta. Toate drepturile rezervate.