Eticheta energetică este utilizată pentru a informa despre costurile operaționale ale aparatelor de uz casnic per categorie de aparat. Schema de etichetare include clasele de performanță ale produselor. Prin culori, cifre și informație se comunică utilizatorului gradul de eficiență energetică și caracteristicile funcționale ale produselor, iar în alte cazuri, nivelul de performanță acceptat ca minim în țară.
Sunt trei tipuri fundamentale de etichete energetice. Cel mai comun tip de etichetă este cel comparativ precum e cel din UE. Îl puteți găsi în toate cele 27 de state membre ale UE plus, în diferite variații, în alte 60 țări și în Republica Moldova. Etichetarea UE se folosește pentru 14 grupuri de produse (în mare parte electrocasnice).
Eticheta Energy Star indică nivelul de performanță și acoperă 75 de grupuri de produse inclusiv diferite tipuri de imobiliare și instalații industriale, echipamentele de birou precum computere și laptopuri, pe care încă nu le etichetează UE.
Un al treilea tip de etichetă – informativă – precizează pur și simplu consumul real de energie al aparatului, dar este rar utilizată deoarece nu este atât de eficientă precum cele de mai sus.
„Există mai multe tipuri de etichete energetice. Modelul cel mai util este considerat a fi cel de etichetă comparativă, care este utilizat în statele membre ale Uniunii Europene. Informațiile conținute pe acest tip de etichete indică performanța aparatului din punct de vedere al eficienței energetice, iar utilizarea indicilor respectivi (de la A la G) permite compararea performanței aparatelor cu destinație diferită. Respectarea și utilizarea corectă a acestor etichete comparative permite orientarea mai bună a consumatorilor, spre procurarea aparatelor electrocasnice cu un consum scăzut și eficient de energie electrică.” este de părere Alexandru Ciudin, directorul Agenției pentru Eficiență Energetică.
De exemplu, frigiderul consumă continuu energia electrică și poate deveni cel care încarcă factura cel mai mult . Eticheta lui energetică conține numele (I) furnizorului și modelul specific, (II) clasa de eficiență energetică (de la A la G) (III) informația despre consumul mediu de energie (măsurat în kWh / an), (IV) volumul frigiderului fără de congelator, (V)volumul congelatorului și (VI) poluare fonică sau altfel zis, nivelul de zgomot al frigiderului (măsurat în dB)
Toate aparatele de uz casnic de obicei au primele trei elemente. Fiecare dispozitiv deține alte informații în dependență de funcționalitatea acestuia.
Pentru mașinile de spălat, de exemplu, sunt afișate adițional informații despre consumul anual de apă asociat cu acesta (în L / an), dimensiunea maximă a încărcăturii (în kg), clasificarea spinului (de la A la G) și iarăși nivelul de zgomot / de poluarea fonică în timpul ciclului de spălare și a ciclului de centrifugare (în decibeli sau dB).
Televizorul va include și detalii despre consumul acestuia în stare activă și inactivă, când e doar inclus la electricitate, dar e deconectat. Deja acesta va afișa diagonala pentru a înțelege dimensiunile televizorului, de obicei în inch.
Un aspirator obișnuit va integra și informația despre emisiile de praf, performanța de curățare a covoarelor, a suprafețelor dure și desigur, nivelul de zgomot.
Chiar și becul trebuie să fie însoțit de etichetă care include: I. denumirea furnizorului sau marca înregistrată, II. identificatorul de model al furnizorului, III. clasa de eficiență energetică (IV) consumul anual ponderat de energie (EC) în kWh/1 000 de ore, rotunjit la cel mai apropiat număr întreg și calculat în conformitate cu prevederile directivei. Cea mai eficientă clasă este A++, iar cea mai puţin eficientă este D.
În conformitate cu studiile realizate, dintre electrocasnice, cel mai mare consumator de energie electrică în gospodărie este frigiderul şi congelatorul încorporat, cu 47% din totalul de energie facturată, luminei i se atribuie 21% din energia electrică a casei; 10% – maşina de spălat (dotată cu storcător), 7% – aparatura muzicală şi 5% – televizorul. Deci, fiecare utilizator poate să-și optimizeze cheltuielile casei prin consultarea etichetelor la produsele procurate și obiceiul de a trăi cu grija pentru mediu.
