Realitatea este că suntem prinși în situația să stăm non-stop în sânul familiei, ceea ce nu ne reușește foarte bine, fiindcă am avut un altfel de regim până acum, și suntem nevoiți să ne adaptăm la un altul.
„Nu e problema în noi, ci în obișnuința care ne-am creat-o de până acum, plus la toate se mai adaugă o mulțime de temeri și incertitudini sociale, economice, politice etc. Ceea ce putem face ca să ne eficientizăm timpul este să ni-l programăm în măsura în care putem noi cel mai bine. Două elemente importante din acesta ar fi, să nu uităm de noi și nici de copii. În fiecare zi să avem momente când ne conectăm cu noi înșine și facem ceea ce ne dorim, minim de câteva zeci de minute conștiente. Și timp exclusiv dedicat copiilor. Nu lucruri făcute în paralel, ci doar cu copilul. Asta pot fi oricare activități cu sens și fără, cel mai bine să mergeți după necesitățile copilului”.
Părinții sunt supuși unor presiuni foarte mari, fiindcă ei sunt cei care acum îndeplinesc rolurile de educator, învățător, părinte, bucătar, etc. și cei care asigură financiar copiii în măsura în care pot.
„Responsabilitatea de pe umerii lor e foarte mare. Riscurile sunt ca ei să nu poată facă față psihologic, să aibă crize de nervi, tristețe, oboseală, conflicte ș.a. Copiii, la rândul lor sunt supuși unor noi metodologii de învățare, care presupune statul în fața gadgeturilor, ceea ce nu este prea bine. De asemenea, ei nu au posibilitate să socializeze cu semenii, dar ei prin joc și comunicare se dezvoltă. Acum ei sunt lipsiți de asta”.
Ar fi bine să nu fim prea exigenți cu copiii.
„Să îi permitem să facă ceea ce își doresc, atât timp cât asta nu prezintă pericol pentru ei. Să facem mișcare zilnică, chiar dacă nu avem spațiu mult. Asta presupune exerciții fizice împreună cu ei, jocuri active. O simplă căutare pe google vă oferă o gamă largă, alegeți de care vreți. De asemenea, părinții ar putea apela oricând la psiholog. Mai ales că acum sunt foarte mulți care oferă suport psihologic pro bono în situații de criză”.
E foarte util și chiar indispensabil ca în această perioadă să vă programați rutina zilei.
„E benefic s-o realizați împreună cu copiii, în funcție de vârstă decideți sau să scrieți pe puncte sau să desenați, sau grafic. Aceasta îi oferă copilului siguranță, ei știu ce îi așteaptă, au astfel un program și le este mai ușor să gestioneze realitatea. Decât să fie confuzi, mai bine informați”.
„Cu siguranță situația creată e complicată și pentru copiii, deoarece ar fi bine să nu avem prea mari așteptări de la ei. Asta ne ajută pe noi în primul rând, fiindcă atunci când sunt așteptări, sunt și dezamăgiri care creează frustrare, anxietate, nervozitate”.
Recomandabil este să pregătiți idei pentru jocuri și activități.
„Acestea ar trebui să fie mai mult distractive, decât didactice. Aceasta vă oferă o conexiune cu copilul, el se simte important că i se acordă și se petrece timpul cu el. Ei apreciază mult disponibilitatea părinților de a fi cu ei, indiferent de vârstă pe care o au”.
Fiți atenți la mesajele non-verbale pe care le transmiteți.
„Încercați să conștientizați și să gestionați cât de bine puteți stările de anxietate. Copiii absorb foarte repede ceea ce văd și starea lor se conturează în funcție de atmosfera în casă. În acest sens puteți să urmăriți mai puține știri și atunci când vorbiți cu cineva despre propria neliniște, aveți grijă ca copilul să nu fie prin preajmă”.
„Nu e problema în noi, ci în obișnuința care ne-am creat-o de până acum, plus la toate se mai adaugă o mulțime de temeri și incertitudini sociale, economice, politice etc. Ceea ce putem face ca să ne eficientizăm timpul este să ni-l programăm în măsura în care putem noi cel mai bine. Două elemente importante din acesta ar fi, să nu uităm de noi și nici de copii. În fiecare zi să avem momente când ne conectăm cu noi înșine și facem ceea ce ne dorim, minim de câteva zeci de minute conștiente. Și timp exclusiv dedicat copiilor. Nu lucruri făcute în paralel, ci doar cu copilul. Asta pot fi oricare activități cu sens și fără, cel mai bine să mergeți după necesitățile copilului”.
Părinții sunt supuși unor presiuni foarte mari, fiindcă ei sunt cei care acum îndeplinesc rolurile de educator, învățător, părinte, bucătar, etc. și cei care asigură financiar copiii în măsura în care pot.
„Responsabilitatea de pe umerii lor e foarte mare. Riscurile sunt ca ei să nu poată facă față psihologic, să aibă crize de nervi, tristețe, oboseală, conflicte ș.a. Copiii, la rândul lor sunt supuși unor noi metodologii de învățare, care presupune statul în fața gadgeturilor, ceea ce nu este prea bine. De asemenea, ei nu au posibilitate să socializeze cu semenii, dar ei prin joc și comunicare se dezvoltă. Acum ei sunt lipsiți de asta”.
Ar fi bine să nu fim prea exigenți cu copiii.
„Să îi permitem să facă ceea ce își doresc, atât timp cât asta nu prezintă pericol pentru ei. Să facem mișcare zilnică, chiar dacă nu avem spațiu mult. Asta presupune exerciții fizice împreună cu ei, jocuri active. O simplă căutare pe google vă oferă o gamă largă, alegeți de care vreți. De asemenea, părinții ar putea apela oricând la psiholog. Mai ales că acum sunt foarte mulți care oferă suport psihologic pro bono în situații de criză”.
E foarte util și chiar indispensabil ca în această perioadă să vă programați rutina zilei.
„E benefic s-o realizați împreună cu copiii, în funcție de vârstă decideți sau să scrieți pe puncte sau să desenați, sau grafic. Aceasta îi oferă copilului siguranță, ei știu ce îi așteaptă, au astfel un program și le este mai ușor să gestioneze realitatea. Decât să fie confuzi, mai bine informați”.
„Cu siguranță situația creată e complicată și pentru copiii, deoarece ar fi bine să nu avem prea mari așteptări de la ei. Asta ne ajută pe noi în primul rând, fiindcă atunci când sunt așteptări, sunt și dezamăgiri care creează frustrare, anxietate, nervozitate”.
Recomandabil este să pregătiți idei pentru jocuri și activități.
„Acestea ar trebui să fie mai mult distractive, decât didactice. Aceasta vă oferă o conexiune cu copilul, el se simte important că i se acordă și se petrece timpul cu el. Ei apreciază mult disponibilitatea părinților de a fi cu ei, indiferent de vârstă pe care o au”.
Fiți atenți la mesajele non-verbale pe care le transmiteți.
„Încercați să conștientizați și să gestionați cât de bine puteți stările de anxietate. Copiii absorb foarte repede ceea ce văd și starea lor se conturează în funcție de atmosfera în casă. În acest sens puteți să urmăriți mai puține știri și atunci când vorbiți cu cineva despre propria neliniște, aveți grijă ca copilul să nu fie prin preajmă”.
Sursă foto: Arhiva personală
