Marcela Veveriță este creatoarea unui blog destinat poeziei, acolo unde își împărtășește gândurile cu cititorii săi. „Gândurile Veveriței” este blogul pe care aceasta l-a creat cu ajutorul încurajărilor venite din partea prietenilor. Marcela este premiantă a Festivalului Internațional de Poezie ,,Nichita Stănescu” și a Concursului Național de recitări pentru actori amatori „Poemele Clarei – În memoriam Clara Mărgineanu”, 2020.
Când ai descoperit pasiunea pentru scris?
Desigur că am descoperit pasiunea pentru scris încă din copilărie. Scrisul a reprezentat pentru mine un refugiu care mă ajuta să așez realitatea pe foaie și să îmi exteriorizez emoțiile și stările. Știți cum se spune: „Nu există om care nu a încercat măcar o dată în viață să scrie o poezie”, aș adăuga doar: „ … mai ales în copilărie”.
Cum a apărut ideea de a crea un blog personal?
La început nu prea mă vedeam să creez un blog unde să postez versurile, visam la o carte și atât. După ceva timp, mi-am dat seama că trebuie să încep să mă exteriorizez undeva ca lumea să se regăsească în ceea ce scriu și abia după să caute vreo carte scrisă de mine. Totodată, niște prieteni m-au încurajat să fac acest pas și chiar m-au ajutat să aleg numele paginii, eu fiind cam indecisă la acest capitol, dar totul a prins sens, până la urmă. Așa am devenit și eu mai motivată să nu pierd disciplina scrierii și să postez mai des.
De unde vine denumirea de „Gândurile Veveriței”?
Câțiva prieteni m-au ajutat să aleg această denumire, eu având mai multe variante în capul meu. În final, asta s-a dovedit a fi cea mai potrivită. Așa am simțit eu. Cât de amuzant nu ar părea, dar Veveriță este numele meu de familie și cred eu că mă caracterizează destul de mult.
Ce te inspiră atunci când creezi?
Orice. De la un lac, o pădure până la oameni, stări datorate unor anumite momente. Desigur că și fotografiile mă inspiră mult, la fel ca și apusul sau peisajele care-ți taie răsuflarea. De cele mai multe ori se întâmplă să am inspirație după audierea unei piese mai profunde care să mă pună pe gânduri și astfel se nasc idei.
Ce legătură vezi între text și fotografie?
După cum am spus și în descrierea blogului: „Cuvintele unesc oamenii și ne ajută să ne cunoaștem, iar fotografiile sunt cele mai frumoase accesorii pentru ele”. Am pe pagină și unele filmulețe în care-mi recit versurile, dar cumva nu mereu am posibilitatea să le înregistrez sau pe cineva care să mă ajute și atunci prefer să folosesc fotografiile. Sunt situații în care o fotografie ar descrie destul de bine ceea ce voiam să zic în anumite versuri și sunt altele în care doar recitând aș descifra sensul lor prin tonul vocii și mimica feței.
Ce vrei să transmiți prin ceea ce scrii?
Ceva în care cred că s-ar regăsi măcar un om. Iar asta se întâmplă de fiecare dată pentru că ajungem cu toții să avem experiențe similare la un moment dat, poate doar cu o intensitate diferită.
Cât de important este pentru un scriitor să citească creațiile altor autori?
Din punctul meu de vedere, nu e neapărat să citești operele altor scriitori ca să te inspiri. În primul rând, pentru că, după cum am zis mai sus, inspirația apare din orice. Dar, desigur, ca să îți formezi o anumită cultură poetică și spirit critic care, eventual, să te ajute în evaluarea a ceea ce scrii, e potrivit să citești tot mai mult și să faci un schimb de idei cu alți oameni care scriu. Orice. Poate să nu fie doar despre poezie.
Tu călătorești mult, iar din descrierea profilului tău am înțeles că ești o fire creativă și că te implici în multe activități. Te motivează interacțiunea cu oamenii ca să scrii?
O remarcă foarte bună. De obicei, mai ales în momentul în care interacționezi mult cu oamenii nu se creează acea euforie de a scrie imediat ce ai o foaie lângă tine. Nu e locul potrivit pentru asta. Cel puțin, așa mi se pare mie. Ar trebui să te distanțezi social ca să stai în celula ta și să creezi. Eu recomand să vă bucurați de momentele petrecute cu alte persoane și abia mai apoi când rămâneți singuri cu voi înșivă și fără tentația de a face orice altceva numai să nu scrieți, să vă concentrați bine pe ceea ce simțiți și doriți să transmiteți. În cele din urmă, asta e și arta poeziei – arta de a transmite ce simțiți cu adevărat.
Ce sfaturi ai pentru tinerii care nu citesc?
Eu cred că noi cu toții citim. Informația este oriunde. Acum depinde din ce surse ne informăm și cum interpretăm ceea ce citim. Asta e destul de important și atunci când e vorba de poezie. Poate nu prea se mai citește acum literatură, în general. Recunosc că și eu am perioade când nu prea citesc nimic din această categorie, dar când o fac, simt că mă umplu spiritual. Recomand!
Puteți urmări pe Facebook – Gândurile Veveriței
Fotografii – Arhivă personală
