Ruslana Vieru este o adolescentă din satul Baccealia, raionul Căușeni, care de la vârsta de șase ani a devenit pasionată de sport, în special de dansul acrobatic. Cum a reușit să fie cunoscută la nivel regional, național și chiar internațional, ne-a povestit într-un interviu.
Ce reprezintă sportul pentru tine?
Pentru mine, sportul reprezintă viața. Nu aș putea să-l numesc doar un hobby, fiindcă este cea mai mare pasiune pe care o am, căreia i-am dedicat practic tot timpul meu liber. Aici acrobația este amestecată cu dansul, baletul, aerobica și forța – toate pe care le iubesc și sunt gata să le practic toată viața. Consider că talentul meu este și un dar de la Dumnezeu. La cinci ani am început singurică să învăț diferite figuri. După care, la șase ani mama a decis că trebuie să-mi dezvolt talentul și am ajuns în mâinile profesionaliștilor. Ea a văzut ceea ce observaseră și antrenorii: am ceva deosebit. Mama a fost cea care m-a ghidat și mi-a fost alături pe parcursul evoluției mele.
Cum a fost prima ta experiență la antrenamente?
Am început să mă antrenez la Școala Sportivă de Tineret din Căușeni. Mi-a plăcut la nebunie primul antrenament, dar și antrenoarea: bună și totodată severă. Ea m-a învățat să păstrez disciplina, mi-a format caracterul pe care-l am acum – puternic. Cu siguranță antrenoarea pentru mine este a doua mamă. Fără ea n-aș fi ajuns la ceea ce pot astăzi. Primele antrenamente n-au fost chiar atât de grele, deoarece copiii mai mici au un program special, cu sarcini mai ușoare. Odată ce cresc, primesc și exerciții mai complexe, mai dificile. Chiar din primele zile eu am reușit să mă adaptez la noile antrenamente, la noul colectiv și la noua școală sportivă.
Cum te simți atunci când dansezi?
La competiții se atrage atenția nu doar la tehnica elementelor executate, dar și la artistismul participanților. De aceea, m-am învățat să simt cu adevărat ritmul muzicii și absolut fiecare mișcare. Îmi pot reda toate emoțiile și trăirile prin dans, este un refugiu unde pot fi EU, unde mă simt specială. De foarte multe ori, întâlnesc persoane care îmi zic că învață ceea ce nu le place, iar la visul lor au renunțat demult. Nu cred că trebuie sa renunțăm la ceea ce ne place cu adevărat, dar trebuie de muncit pentru a deveni cei mai buni. Personal, atunci când dansez mă simt de parcă aș fi într-o altă lume, în lumea mea.
Ce locuri ai obținut în cadrul concursurilor la care ai participat?
Am fost apreciată la fiecare concurs și fiecare concert la care am fost. Din primele secunde ale executării numărului meu, publicul aplauda și simțeam că sunt susținută. Mereu după ce plecam toți mă felicitau și îmi spuneau că am talent. În toți acești ani,aAm reușit să devin triplu campioană a Moldovei, dublu campioană a Ucrainei, campioană a Belarusiei și de cinci ori campioană a Transnistriei. Iar în 2019 am participat la Campionatul European din Israel unde am obținut locul al XI-lea. În total am 26 de medalii și 36 de diplome.
Ai avut vreodată accidente în cariera ta de sportivă?
Se spune că Acrobatica Sportivă este „Regina Riscului” conținând numeroase elemente periculoase. Desigur că am primit și traume mai ușoare, dar și traume mai complicate. Acestea sunt indispensabile sportului. Fiecare sportiv mai devreme sau mai târziu trece prin accidentări. Cea mai gravă traumă am avut-o la vârsta de 9 ani, în timpul efectuării unui element acrobatic. Doar o mică greșeală m-a făcut să ajung la spital cu spinarea traumată. Mi-am revenit într-o lună, dar atunci când se întâmplă o traumă, ea nu-i doar fizică, ci și psihică, fiindcă apare frica în tine. Ai nevoie de mult timp să-ți revii după astfel de momente.
Ai avut gândul de a renunța vreodată la visul tău?
Sportul nu este pentru cei slabi fizic și moral, dar pentru cei iubitori de muncă, sârguincioși și îndemânatici. Indiferent de momentele dificile, traumele prin care am trecut, eu nu am cedat. Nu sunt din acei care renunță și lasă mâinile jos. Dacă am început, trebuie să continui, mai ales dacă primesc plăcere din ceea ce fac. Vreau să ajung departe, să fiu cunoscută în întreaga lume. Acest lucru îmi va reuși, sunt sigură în puterile mele.
De ce ai ales anume acest tip de sport?
Nu am încercat să practic alte tipuri de sport. Consider că atunci când ai ales tipul sportului, trebuie să-i fii fidel, dacă vrei să ajungi la rezultate înalte. Știu că am ales ceva care presupune multe riscuri, dar dacă e să privim la general, fiecare sport poate duce la vreo accidentare. Da, aici e mult mai greu, trebuie să fii sigur în fiecare mișcare, să nu-ți fie frică de nimic, așa e, pentru visul tău trebuie să jertfești mult.
Ce planuri ai pentru viitor în domeniul dat?
Dorința fiecărui sportiv care practică acest sport este de a primi legitimația ,,Maestrul Sportului”. Pentru viitor, voi munci mult pentru a ajunge la respectivul titlu. Desigur că in paralel cu dansurile, învăț. Am în plan să termin studiile, apoi voi decide dacă mă axez doar pe dans, sau o să mai am o anumită profesie. Orice alegere nu aș face, voi practica mai departe dansul acrobatic, mai mult sau mai puțin, deja acesta face parte din mine.
Ce sfaturi ai pentru tinerii care își doresc să înceapă să practice acest sport mai intensiv?
Dacă dorești într-adevăr să fii un sportiv cu renume, să ajungi la rezultate înalte, să pleci la multe competiții, învață-te să fii disciplinat, să privești sportul cu seriozitate, pentru că nu-i deloc ușor. Mereu trebuie să fii gata pentru a trece peste diferite obstacole, pentru că asta înseamnă de fapt sportul – viață plină de responsabilitate, curaj și răbdare.
Mădălina Bicherschi, stagiară
