E parabola cu un copil care tot arunca înapoi în apă stele de mare pe care valurile le scoteau înapoi pe nisip. Și erau acolo pe mal mii și mii, poate milioane de stele de mare, parcă mai multe ca pe cerul care anunța venirea nopții. Un trecător l-a întrebat atunci pe copil: „Oare nu-i mai bine să le lași aici până mâine, când apele vor fi mai mari și le vor lua înapoi în mare? Nu vezi că sunt foarte-foarte multe aici”.
Și atunci copilului i-a spus, fără să se oprească din munca lui, că până mâine este atâta și atâta timp. Și ceea ce face înseamnă foarte mult pentru această stea de mare, pe care tocmai a aruncat-o înapoi în apă. Și trecătorul a început să-l ajute. A aruncat în valuri o stea de mare, apoi încă una. Și până la miezul nopții plaja era plină – vă dați seama, nu cu stele de mare – dar cu săteni care îi ajutau pe copil și pe trecător. Până să răsară soarele, toată munca era făcută. Malul ara curățat, ființele vii – salvate, iar oamenii bucuroși.
Și despre asta este jurnalismul comunitar. Despre locul și despre localitatea în care puterea crește unde sunt mai mulți.
Când este nevoie doar ca cineva să înceapă un lucru bun și să-i inspire la fapte și pe alții.
Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru cei apropiați…
#jurnalismcomunitar #spune #cere #faceva #stiripozitive #fundatiaesteuropeana #suedia
