Lilia Bicec | TIMPUL, nr. 17 (49) | mai 2025
Sunt filme care te distrează, filme care te tulbură și filme care rămân cu tine mult timp după ce luminile din sală s-au stins. „Alive in Mo.”, lungmetrajul regizorului Grigore Bechet, reușește să facă toate acestea deodată – cu delicatețe, umor și o sinceritate dezarmantă. M-am convins de acest lucru nu doar eu, ci și toți spectatorii prezenți la premiera europeană, desfășurată pe 18 mai, la Cinema Teatro Stimate din Verona, Italia. A fost mai mult decât o simplă proiecție – a fost un eveniment care a adus împreună oameni, emoții și conexiuni autentice.
Dorința ca filmul să fie proiectat în Italia a fost exprimată încă de anul trecut chiar de regizorul veronez Federico Spiazzi, impresionat de forța artistică a producției. În declarațiile sale, Spiazzi a spus că filmul l-a făcut „să râdă, să se emoționeze și să reflecteze”, apreciind modul în care Grigore Bechet reușește să echilibreze comedia cu drama într-un mod rar întâlnit.
„Alive in Mo.” urmărește povestea lui Damian, un tânăr dintr-un sat din Moldova, care pleacă la Moscova cu speranța că își va construi un viitor mai bun. Visul lui cel mare? Să devină medic. Însă realitatea din capitala fostei URSS e departe de ce și-a imaginat. Ajuns acolo, Damian nu intră într-un spital, ci într-o morgă – un loc rece, tăcut și dur, unde e nevoit să privească moartea în față zi de zi. În acest spațiu lipsit de viață, începe de fapt adevărata lui confruntare cu viața. Totul se schimbă brusc când Anton, tânărul care l-a ajutat să ajungă la Moscova, moare. Pierderea asta îl dărâmă și îl pune față în față cu cele mai grele întrebări: despre încredere, alegeri și ce înseamnă să mergi mai departe când totul pare pierdut. „Alive in Mo.” nu e doar o poveste despre moarte, ci un film despre prietenie, pierdere și puterea de a te ridica atunci când viața te pune în genunchi.
Titlul „Alive in Mo.” nu este doar o sugestie geografică, ci și o puternică metaforă, un titlu inteligent, intrigant și ambiguu – Mo… poate fi Moldova, Moscova, morga sau poate fi chiar moartea. Dar poate fi și un cuvânt neterminat, un vis întrerupt, o poveste care nu și-a spus ultimul cuvânt. Este despre cum rămâi „în viață” în mijlocul pierderii, cum îți păstrezi demnitatea și umanitatea chiar și atunci când realitatea te împinge spre margini.
La finalul proiecției, spectatorii au avut ocazia să îi întâlnească pe regizorul Grigore Bechet și pe producătorul Igor Guzun – două figuri-cheie în acest proiect cinematografic născut în Moldova, dar cu rezonanță universală. Ne-am bucurat împreună – moldoveni stabiliți în Italia și numeroși spectatori italieni – de o seară specială, în care filmul a fost titrat în limba italiană, permițând publicului local să pătrundă cu ușurință în esența poveștii.
Evenimentul a fost documentat nu doar prin fotografii, ci și prin discuții vii, spontane, despre destin, migrație, alegeri și acea speranță discretă care pulsează în fiecare cadru. „Alive in Mo.” nu este doar povestea lui Damian – este și povestea noastră, a celor care pleacă, se întorc, visează și caută sensuri.Filmul are o durată de 100 de minute și a fost realizat cu o echipă impresionantă: 178 de actori și figuranți, distribuiți în 120 de scene filmate. În 2024, „Alive in Mo.” a fost distins cu Premiul Publicului la Festivalul Filmului European de la București și a fost nominalizat la categoria „Cel mai bun film” la Festivalul Internațional de Film de la Moscova (MIFF). Regizorul Grigore Bechet, care a studiat la UNATC „I.L. Caragiale” din București și la Columbia University din New York, afirmă: „Filmul vorbește despre noi – despre muncă, iubire, vocație și prietenie”. Și chiar așa este. Pentru că, indiferent de unde vii, ce limbă vorbești sau în ce colț al lumii trăiești, există ceva în acest film care te atinge și te face să te simți… viu.
„Alive in Mo.” reprezintă debutul regizoral al lui Grigore Bechet și îl are în rolul principal pe Cătălin Lungu, aflat la prima sa apariție pe marele ecran. Este, totodată, un film cu valoare simbolică și emoțională aparte, pentru că marchează și ultimul rol al maestrului Boris Bechet – un nume de referință pentru cinematografia și teatrul moldovenesc.
Filmul excelează în umorul negru, dar nu sumbru, ci cald, ironic și aproape tandru. Este o reușită rară: să faci un film a cărui acțiune se desfășoară între morgă și Moscova și care te face să zâmbești, chiar și atunci când lacrimile sunt aproape. O scenă emblematică este apariția celor patru alcoolici, care urmează să fie luați la dezintoxicare – o secvență grotescă, dar atât de reală și sfâșietoare, încât devine imposibil de uitat.
Verona a fost nu doar o oprire pe harta turneului internațional al filmului. A fost o veritabilă punte între culturi și este o deschidere pentru Europa. Acolo, într-o sală de cinema italiană, Moldova a fost prezentă – cu toate nuanțele, profunzimile și fragilitățile sale. Și a fost… frumos.
