Între Festivalul FILIT Iași, recent încheiat, și Festivalul FILTM de la Timișoara, unde este anunțată ca „o revelație în literatura română contemporană”, scriitoarea originară din Moldova care locuiește și creează la Paris, Tatiana Țîbuleac, ne-a făcut câteva mărturii. Despre cum este să vezi „zeci de oameni cu cărțile tale pe genunchi” sau dacă va mai da vreodată autografe pe tricouri ori de ce la Iași a fost fantastic.
– Dragă Tatiana, cât încă mai sunt proaspete emoțiile tale de după FILIT (Festivalul Internațional de Literatură și Traducere) de la Iași și până să te copleșească cele de la apropiatul FILTM (Festivalul Internațional de Literatură) de la Timișoara, unde ai fost anunțată astfel – „Scriitoarea Tatiana Țîbuleac, considerată o revelație în literatura română contemporană, vine la FILTM”, te rog, dacă tot ai mărturisit că imediat după Iași nu te poți apuca de nimic, să împărtășești ce a fost acolo?
– FILIT a fost pentru mine o vacanță, dar și o școală. Nu știu când îmi voi mai permite luxul de a cheltui o săptămână întreagă pe citit, vorbit despre cărți, mers la lansări, lecturi publice, dezbateri… a fost fantastic.
Pot spune cu toată certitudinea că este cel mai tare spectacol de literatură la care am participat vreodată, chiar și ca jurnalistă.
A fost atât de frumos, încât după două zile am început să mă macin: de ce nu vin basarabenii la FILIT? Pentru că nu vor, pentru că nu știu, pentru că au avut în week-end un festival al vinului și nu s-au putut împărți?
M-a bucurat enorm să-i văd acolo pe elevii de la liceul „Spiru Haret” din Chișinău, care au venit împreună cu doi profesori la Noaptea poeților. Poate că asta ne lipsește – să ne aducă cineva organizat. Măcar la început, până ne pornim.
Iar apoi, prin ziua a patra, am îndrăznit să gândesc și mai departe: oare cum ar fi un FILIT la Chișinău?
– Ce ecouri despre cărțile tale au ajuns acolo la tine pe viu?
– Cărțile au fost citite de mai multă lume decât am sperat eu. Deși evit cuvântul „emoționat”, altul nu pot găsi în acest context. L-am folosit cred în fiecare zi cât am stat la Iași și a fost sincer.
Este ceva să vezi câteva zeci de oameni cu cărțile tale pe genunchi.
– Și cu cine te-ai întâlnit la FILIT?
– Am avut mai multe întâlniri și dezbateri. Am cunoscut scriitori extraordinari, dar mai ales cărțile lor. De unele auzisem, iar acum am un motiv în plus să le citesc. Altele le citisem deja și m-am bucurat să le cunosc autorii.
Cea mai spectaculoasă a fost totuși pentru mine întâlnirea de la clubul Logos, cu liceenii, care pur și simplu m-a copleșit. A fost pentru prima dată când am discutat despre carte cu adolescenții și fără nici o exagerare spun că mi s-au părut cei mai profunzi critici.
În plus am dat autografe pe tricouri și nu cred că se va mai întâmpla asta vreodată.
– Sigur că, după ce ai dat, ai și primit. Cu ce ai revenit de la FILIT?
– Cu o geantă de cărți (o parte sunt încă în drum), cu vreo 50 de noi prieteni pe Facebook, cu amintirea unor discuții fascinante și cu speranța că și Chișinăul va găsi loc de un FILIT în piața sa. Sau măcar pentru un filituț. Corturi, slavă Domnului, avem!
– De unde iei, Tatiana, inspirație pentru cărțile tale următoare?
– De peste tot. Uneori din cotidian, uneori din amintiri. Iar când acestea două se odihnesc – inventez totul de la zero. În literatură oamenii inventați au avut o soartă poate chiar mai bună decât cei reali.
– Și dacă te-aș ruga să faci o pledoarie pentru cărți, ce ai spune?
– Aș spune că o carte este cel mai ieftin și mai rapid mijloc de transport spre alte lumi. Ar fi păcat să stăm închiși în casă, când putem ajunge oriunde în câteva ore.
Igor Guzun