Călin Laur este un tânăr regizor din Chișinău. Pasiunea față de domeniul cinematografiei o are încă din copilărie, iar în anul 2017 a absolvit Academia de Muzică Teatru și Arte Plastice (AMTAP), care a pus bazele dezvoltării unei cariere în acest domeniu.
– De unde vine pasiunea ta pentru domeniul cinematografiei?
– De mic copil priveam non-stop desene animate, apoi am trecut și la filme. Pe atunci erau populare saloanele de casete, de unde puteai lua în chirie un film pe casetă. Pe lângă asta am avut norocul ca părinții să aibă o cameră Mini DV Sony, cu casete, iar când părinții nu erau acasă, eu împreună cu fratele meu experimentam, pe atunci eram mai mult în calitate de actor.
– După părerea ta, ce definește un film bun?
– Criteriul principal, ar fi dacă te emoționează sau nu, dacă îți este interesant sau nu. Aici este ceva magic la mijloc, când imaginea, sunetul, muzica, povestea (scenariul) și jocul actoricesc (personajele) creează o simbioză care te transpune în lumea filmului și o simți din plin.
– De la ce pornești atunci când începi să scrii un scenariu?
– Pornirile sunt diferite, uneori pot sa mă inspir de la un articol și să încep un scenariu. Poate fi o nuvelă, un caz real, o personalitate cu un destin tragic, o situație interesantă…
– Ce reprezintă pentru tine filmul artistic de scurt metraj „Casa Mare”?
– „Casa Mare” este filmul meu de licență, cu el am terminat Academia de Muzică Teatru și Arte Plastice. Este un film la care am depus tot sufletul, la fel și echipa care a crezut în acest proiect.
– De obicei, atunci când filmul este gata, se diferențiază de ceea ce ți-ai scris tu inițial în scenariu? De ce?
– Scenariul este o bază, scheletul filmului și este un animal viu. Realizarea lui implică o armată de oameni, cu viziuni diferite pe anumite compartimente. Și atunci când totul se ciocnește cu realitatea, totul se adaptează și se naște filmul.
– Care este filmul pe care poți să-l recomanzi oricui ca fiind unul regizat foarte bine?
– Regie înseamnă viziune, recomand filmele lui Krzysztof Kieślowski – trilogia „Three Colors” , și „Dekalogue”. La fel, nu pot să-i ocolesc și pe Steven Spielberg, Martin Scorsese, Sidney Lumet, Roman Polanski, Takeshi Kitano, Quentin Tarantino, Christopher Nolan, Abbas Kiarostami, Akira Kurosawa, Emil Loteanu, Frații Coen și lista continuă.
– Cum este să fii regizor în Republica Moldova?
– Cred că la fel cum este oriunde în lume. Ești mereu preocupat de acest domeniu, nu poți să te oprești din a fi regizor. Dar ce e specific pentru Moldova este că avem de lucrat dublu pentru ca să obținem ceva, de la scenariul scris, până la finanțare.
– Care a fost cea mai dificilă scenă, din punct de vedere regizoral de-a lungul carierei tale?
– Nu pot numi ceva specific, deoarece fiecare scenă este complicată. Uneori e complicat din punct de vedere tehnic, alteori din punct de vedere actoricesc, să ajungi la un adevăr absolut, la o emoție adevărată de la actori, astfel încât atunci când privești filmul să simți ceea ce simt ei.
– Ce sfaturi ai pentru tinerii care doresc să-și facă o carieră în acest domeniu?
– Acum fiecare poate să facă film, dorință, pasiune și dedicație să fie, în rest ușile se vor deschide. Dar primul pas trebuie să-l facă fiecare singur, mai ales că resurse pe internet sunt multe. Recomand școala de film, și cursurile offline care se fac la Milap.md, MADS, MOLDOX și Artcor.
Zinaida Capațina
Fotografii: Arhiva personală
