Cristina Butuc este o moldoveancă care își face studiile de masterat la Facultatea de Marketing a Universității Corvinus din Budapesta, Ungaria. În acest interviu, ne-a povestit cum este să studiezi peste hotarele țării, dar și care este procesul de aplicare a documentelor.
– Cum ți-a venit ideea de a continua studiile peste hotare?
– După experiența mea de un semestru într-o universitate din Bruxelles, în cadrul programului Erasmus+, știam că, dacă ar fi vreodată să urmez studiile de master, la sigur acest lucru va fi peste hotare. Încă de atunci am rămas fascinată de abordarea față de studii și studenți, în general. Personal, am făcut o pauză de doi ani între studiile de licență și masterat, așa încât să fiu sigură de decizia pe care o iau, să fie una chibzuită.
– De ce ai ales anume Ungaria și nu altă țară?
– Cred că ar fi mai corect să spun că, Ungaria m-a ales pe mine, așa cum eu am aplicat la programul Stipendium Hungaricum, lansat de Tempus Public Fundation în cooperare cu mai multe țări, printre care și Guvernul Republicii Moldova. Financiar nu mi-aș fi permis să merg să urmez studiile peste hotare, de aceea eram în căutare de programe care să finanțeze cel puțin o parte din costuri. Așa cum Moldova nu face parte din Uniunea Europeana, opțiunile mele erau limitate. Această bursă, oferită de Stipendium Hungaricum îmi acoperă contractul, oferă o alocație lunară atât pentru cheltuielile de zi cu zi, cât și pentru chirie. Înainte să aplic, eram familiarizată cu acest program de aproximativ doi ani. Aveam prieteni care au beneficiat de el. Aceste lucruri mi-au făcut alegerea mai ușoară. Studiile sunt calitative, iar Budapesta e un oraș superb și nu îmi pare rău că am ajuns aici și nu în altă parte.
– Care a fost procesul de aplicare la studiile de masterat la Universitatea Corvinus din Budapesta?
– Procesul de aplicare a fost complicat, pentru că a fost lung și mereu erai într-o perioadă în care aștepți un răspuns, pentru a ști ce vei face mai departe. Iar pe lângă toate astea, la mijlocul procesului de aplicare, a început pandemia, ceea ce a făcut ca lucrurile să decurgă și mai greu și stresant.
Procesul de aplicare s-a încheiat pe 15 ianuarie. Anul acesta a fost la fel. Pe lângă formular și documentele atașate, a fost nevoie să scriu și o scrisoare de motivare. După aplicare, dacă ești nominalizat de către partenerul din țara ta (Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, în cazul nostru), treci în etapa viitoare – examenul de admitere, pe care l-am avut aproximativ în luna martie. Pentru facultatea de Marketing, la Corvinus University, pe care o urmez eu, a fost nevoie să trec două examene, unul în scris – un eseu pe marginea unui studiu de caz trimis de către ei, și unul oral – cu întrebări atât motivaționale, cât și academice. La aceste examene ești notat, iar pentru a fi admis ai nevoie de un anumit punctaj, care diferă în funcție de universitate. Trebuie de menționat că, unele universități sau facultăți nu au examene de admitere. Dacă ai fost acceptat sau nu de către universitate, primești răspuns cam după o lună după examen. Dacă treci examenul de admitere, ajungi în ultima fază a procesului de selecție – selectarea ta ca și viitor student Stipendium Hungaricum de către Tempus Public Fundation. Acest răspuns l-am primit tocmai pe la începutul lunii iulie. Ultimul pas este să accepți oferta pe portalul unde are loc întreg procesul de aplicare.
– Cum se desfășoară studiile acolo pe timp de pandemie?
– Pe timp de pandemie studiile se desfășoară interactiv. Profesorii au făcut o treabă grozavă și ne-au diversificat mult programul, taskurile, cursurile, și, chiar dacă studiile sunt online, volumul de lucru este la fel sau, poate, chiar mai mare. Universitatea este pregătită din punct de vedere tehnic. Folosim Teams pentru cursuri și seminare, Moodle pentru sarcini săptămânale și examene, și Neptun pentru centralizarea întregii situații academice, înscriere la examene și alte chestiuni birocratice.
– Ce deosebiri vezi între studiile din Republica Moldova și cele din Ungaria?
– E complicat să răspund la această întrebare. În Moldova nu am participat la ore online, iar aici nu am participat la ore offline. Tot ce pot remarca și spune cu certitudine este că, aici se pune foarte mult accent pe lucrul în grup. Dacă e să judec după primul semestru, cred că doar 25% din sarcini a trebuit să le fac individual, iar 75% în grup. Totodată, se pune foarte mult accent pe lucruri practice. Nu am avut niciun curs la care să ni se dicteze ce să scriem. Pentru acasă ne sunt oferite articole științifice pe care trebuie să le citim, iar la ore le discutăm și le raportăm la exemple practice. Această abordare îmi place mult.
– Dar asemănări?
– Durata unei lecții se consideră?
– Ce trebuie să cunoască un student înainte de a aplica documentele pentru a studia într-o altă țară?
– Înainte ca să aplici într-o țară străină pentru studiile universitare, tot ce trebuie să ai este determinare și informații corespunzătoare despre programul la care aplici. După aceasta, începi să le faci pe toate pe rând. Fie că este necesar să oferi un certificat de cunoaștere a unei limbi străine, o diferență de credite sau oricare alte cerințe.
Eu am făcut licența în Jurnalism, iar masteratul în Marketing – aceste domenii nu sunt atât de apropiate academic pe cum ar putea părea în practică. Am fost acceptată de către universitate pentru că am avut experiența de muncă necesară pentru a acoperi diferența de credite, dar învăț totul de la 0. Desigur, uneori simt un gap dintre mine și un oarecare coleg care are licență într-un domeniu apropiat sau chiar în Marketing, însă aceste gap-uri se acoperă ușor, dacă este determinare, după cum am menționat la început.
– Ce ai învățat nou din această experiență, chiar dacă este la început?
– Din punct de vedere personal, am învățat să fiu singură și să îmi placă asta. În contextul pandemiei, în Ungaria deja de mai bine de 3 luni totul este închis, iar semestrul care urmează va fi, la fel, online. Așa cum 90% din timpul meu sunt singură, e important să știi cum să nu-ți ieși din minți. Din punct de vedere academic am învățat foarte multe, dar sunt încă în proces. Simt cum se dezvoltă o gândire strategică datorită tuturor exercițiilor practice pe care le facem, iar asta mă entuziasmează mult.
– Ce îți lipsește cel mai mult în Ungaria?
– Cel mai mult în Ungaria îmi lipsesc oamenii mei: prietenii și familia. În condițiile pandemiei, e mai greu să îți faci prieteni într-un loc total nou. Și vinul moldovenesc. Nicăieri în Budapesta nu am găsit (până când) un loc de unde pot cumpăra vin moldovenesc.
– Ce sfaturi ai pentru alți tineri care își doresc să-și facă studiile peste hotare?
– Celor care ar dori să urmeze studiile peste hotare, îi sfătuiesc să se informeze bine și să ia decizia din timp, pentru că procesul durează. Aveți încredere în dorința și scopul vostru și faceți orice se cere de la voi pentru a le îndeplini. Ah, și nu scăpați deadline-urile sau panicați de la orice email care pare să dea situația peste cap – toate lucrurile, ulterior, ajung să se rezolve.
