Moldoveancă de origine, Anastasia Cruz, sau o puteți întâlni și sub numele de „Prietena ta de la Polul Nord”, este o tânără care acum trei ani și jumătate s-a stabilit cu traiul în Islanda și tot atunci a decis să împărtășească lumii întregi despre experiența sa de viață de acolo, creând un blog.
1. Educația gratuită: În Islanda educația de orice nivel – școală, colegiu sau universitate este gratuită. Se achită doar o sumă simbolică, pentru procesarea actelor, alimentație etc. Asta pentru că acest domeniu se crede la nivel de stat, este un domeniu strategic în care investițiile sunt de perspectivă pe termen lung.
2. Renunțarea la armată: În Islanda tinerii nu sunt „luați la oaste cu arcanul”. Aici nu există nici măcar armată în bază de contract, iar armată obligatorie – nici atât. În opinia mea, și Moldova ar fi trebuit demult să renunțe la tot ceea ce înseamnă armată. Armata obligatorie în forma în care e organizată în prezent în Moldova e sclavie modernă.
3. Încurajarea egalității: Fiecare angajat, bancher ori spălător de vase, primește aceeași sumă de bani de Crăciun din partea statului, căsătoriile gay sunt legale, iar elevii li se adresează profesorilor exclusiv pe nume. Acestea sunt numai câteva exemple care arată cum se manifestă această atitudine, care a fost încurajată decenii la rând, folosind toate pârghiile posibile, astfel încât acum pare un lucru perfect natural.
4. Politicieni fără girofare: În cei peste trei ani de când locuiesc aici, în cea mai mare parte în capitală, lângă Parlament, ambasade și alte instituții ale statului, nu am văzut nici o mașină care să se deplaseze cu girofarul pornit. În schimb, o prietenă a fost la același curs de dansuri cu soția președintelui, un coleg de serviciu, în timpul unei plimbări, l-a întâlnit pe președinte strângând gunoiul prin cartier. Să vezi un ministru la market sau o deputată în avion la clasa Econom e un lucru atât de obișnuit încât nici nu mai devine măcar subiect de știre.
5. Strategiile de descurajare a fumatului și consumului de alcool: Aici țigările și băuturile alcoolice se vând în magazine specializate. Acestea sunt doar câteva în tot orașul și se închid seara devreme, iar duminica nu lucrează deloc.
6. Prevenire, nu sancționare: De către poliție, de cele mai multe ori vei fi avertizat și, numai în cazul încălcărilor grave sau repetate – sancționat. Despre mai multe cazuri de acest gen și nu numai, am povestit pe blogul meu de pe Instagram (@anastasiacruzz) dedicat vieții pe insulă.
7. Dragostea pentru limbă: Islandezii își iubesc foarte mult limba. În primul rând, ei au câte un cuvânt pentru tot. Dacă credeați că „TV”, „Internet”, „avocado” sau „LIVE” sunt cuvinte preluate de mai toate limbile lumii, aflați că în Islanda există un cuvânt local pentru fiecare. În același timp, limba nu s-a schimbat mai deloc în ultimele câteva sute de ani, astfel că localnicii pot citi ușor texte vechi, lucru cu care nu se pot lăuda vorbitorii de română de exemplu. Dacă acest lucru este bun sau rău nu mă apuc să judec, mai ales că, de fapt, mă îndrept cu pași mici dar siguri, spre altceva: Islandezii nu au nici un sentiment de inferioritate legat de faptul că-s puțini și chiar insistă să le știi limba dacă alegi să trăiești pe insulă. Cursurile sunt plătite până la 80 la sută de sindicate. Școli există peste tot, atât online cât și offline, cu program dimineața, la amiază sau seara, iar cetățenia nu o poți obține decât susținând un examen la islandeză. Curios e cum au găsit aceștia calea de mijloc și pot fi insistenți fără să fie rasiști. Dacă nu le știi limba ți se va vorbi frumos, dar vei rămâne mereu un oaspete, alegere care îți aparține. De ce fac această paralelă cu Republica Moldova probabil că nu trebuie să explic.
8. Modul cum a fost gestionată criza Covid-19: Strategia s-a bazat pe doi piloni: Testarea în masă – la solicitare, puteai fi testat gratuit, indiferent dacă ai sau nu simptome, oportunitate de care am profitat și eu. Plasarea în carantină plătită a tuturor celor care au interacționat direct sau indirect cu o persoană infectată. Odată ce o persoană este testată pozitiv, o comisie specială restabilește traseul acesteia în ultima săptămână și toate persoanele cu care a interacționat aceasta sunt plasate în carantină plătită de stat. Se lucrează individual, iar practica a demonstrat că aceasta este o măsură eficientă contra răspândirii incontrolabile a virusului de tip nou.
9. „The icelandic pledge”: Fiecare persoană care vizitează Islanda semnează un legământ propus de autoritățile locale. Se numește „The icelandic pledge” și se traduce cam așa: „Voi explora locuri noi, dar le voi lasă așa cum le-am găsit. Voi face fotografii pe care privindu-le poți să mori de frumusețea pe care o vezi, dar fără̆ să mor pentru ele. Voi parcurge drumul către necunoscut, dar niciodată nu voi conduce în afara șoselelor și drumurilor de țară… și o să parchez doar în locurile special amenajate pentru asta. O să dorm sub stele sau admirând Aurora Borealis, dar numai în locurile special amenajate pentru campare. O să îmi permit să simt cu toată ființa mea cum mă cheamă̆ natura, dar nu o să răspund apelului ei. O să fiu oricând pregătit pentru orice condiții meteo, orice desfășurare a situației și pentru orice aventuri”.
Documentul este opțional și semnarea lui e un gest mai mult simbolic. Totuși, printre rânduri se poate citi dragostea și respectul islandezilor pentru natură. Dacă te plimbi pe stradă cu un buchețel de flori de câmp în mână, nu vei fi văzut niciodată cu ochi buni. La fel, se dau amenzi de mii de euro dacă alegi să conduci în afara drumurilor special amenajate. Un alt exemplu e o obișnuință a turiștilor de a suprapune 3-5 pietre crezându-se că astfel sunt făcute case pentru elfi, iar ei la rândul lor îți vor îndeplini dorință – a creat discuții pe larg printre localnici, care consideră că natura trebuie lăsată așa cum o găsești.
În aceste condiții, în Islanda se găsește una dintre cele mai curate ape din lume. Oficial, poți să bei fără frică din orice râu.
10. Abilitatea cetățenilor de a se uni rapid în grupuri de inițiativă: Protestele din 2008, au demonstrat asta cel mai bine, dar și multe alte situații după. Unele le-am putut observa de aproape, ca de exemplu inițiativele sindicatelor și insistența cu care își promovează solicitările. Felul cât de uniți sunt islandezii atunci când luptă pentru o cauză poate genera doar admirație.
Reporter: Ana Fomov
Imagini: arhiva personală
