Ziua Internațională a Familiei este marcată anual la data de 15 mai și are ca obiectiv promovarea virtuților și evidențierea importanței familiei. În acest context, am discutat cu psihologul Galina Belei despre rolul familiei contemporane în viața copilului. Despre educația în familie, conflictul între generații, dar și despre ce înseamnă familia contemporană, vedeți în acest interviu.
Cum influențează educația în familie asupra viitorului copilului?
Educația multilaterală a copiilor, pregătirea lor pentru viață constituie sarcina principală pe care o realizează societatea și familia. Familia este primul grup social cu care interacționează copilul, părinții fiind primii educatori și, de fapt, intervențiile parentale în educația copilului joacă un rol primordial în dezvoltarea personalității. Iar strategiile educaționale greșite afectează nu doar copilul în creștere, dar se răsfrânge negativ și asupra acțiunilor, modului de viață în viitor.
Cine trebuie să se implice mai mult în educația copilului, mama sau tatăl?
Atunci când vorbim despre educație, nu putem dispersa sau mai bine zis, distribui funcțiile părinților, ambii trebuie să se implice în mod egal în educația copilului. Foarte important este ca părinții să înainteze cerințe unice față de copii și să-i trateze în mod egal pe toți. E bine ca părinții să știe că ei sunt un model pentru urmașii lor și atunci când stabiliți în familie niște reguli, ele neapărat trebuie să fie respectate de către toți membrii din familie.
Ce trebuie să cunoască obligatoriu din familie un copil?
„Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viața; de aceea pe lângă viață, dăruiți copiilor și arta de a trăi bine, educându-i”, spunea Aristotel.
Renumita expresie „Cei șapte ani de acasă” cuprinde în primul rând codul bunelor maniere cu acel „set” de valori specifice familiei de unde vine copilul. Normele de conduită în societate vor fi respectate, dacă părinții au „semănat” cu dragoste aceste valori.
Prin ce se deosebește familia contemporană de cea cu o gândire mai învechită?
Oare ce ar însemna familie contemporană? Care ar fi diferența dintre aceste două categorii? În opinia mea, indiferent de categorie, la baza unei educații „bune” stă un părinte responsabil de personalitatea în devenire, care v-a crea condiții optime de dezvoltare și v-a susține copilul. Dacă familia contemporană = democrația, atunci părinții trebuie să cunoască care sunt principiile democratice, ca nu cumva democrația să se egaleze cu anarhia. Atunci când vorbim despre o familie cu gândire învechită, presupun că e familia care are la bază o gamă largă de stereotipuri și prejudecăți, care influențează negativ și stagnează/ încetinește progresul copilului.
Cunoaștem că familia are mai multe funcții sociale și biologice. În ce măsură mai este respectată funcția de socializare în familia contemporană?
În 15 ani de experiență în domeniul pedagogiei, pot să menționez cu certitudine, că problema numărul unu atât al copiilor cât și a maturilor a fost și rămâne ATENȚIA. Cel mai des, în cadrul consilierilor psihologice, este discutat anume acest subiect. Copiii duc lipsă de comunicare în familie, deseori plâng că au uitat când ultima dată și-au îmbrățișat părinții, deoarece mulți sunt plecați peste hotare sau petrec foarte multe ore la lucru, iar atunci când se întorc de la serviciu, copiii deja dorm. O altă capcană este „rețelele de socializare”, în care se pierd atât tinerii cât și persoanele mature. Aceasta fură din timpul prețios pe care părinții ar fi bine să-l dedice copiilor: să se joace cu ei, să le povestească, să discute pe diverse teme de care sunt preocupați copiii, și cu siguranță, părintele va putea să-i ofere un răspuns mai adecvat la o întrebare care-l frământă, astfel copilul nu va căuta răspuns din alte surse: internetul, gașca etc.
Ce practici ar trebui să excludă părinții din procesul de educație a copiilor?
Cu siguranță, violența cu toate formele ei grave, este cea mai incorectă strategie de educare a copiilor. De asemenea, e bine să nu promiteți ceea ce nu puteți realiza, să nu cereți mai mult decât ați oferit, fiți un exemplu pentru copii, iar rezultatul o să-l vedeți în timp.
Care sunt metodele prin care un părinte poate evita un conflict între generații cu copilul său?
În evoluţia copilului apar perioade de criză în care conflictele dintre părinţi şi copii se acutizează. Una dintre cele mai critice şi hotărâtoare perioade pentru conturarea personalităţii viitorului adult este etapa adolescenţei. Tânărul aflat în faza de trecere de la copilărie la maturitate, se confruntă adesea cu atitudini parentale contradictorii. Multe lucruri pe care el le doreşte îi sunt interzise pentru că „este prea mic”, iar altele trebuie să le facă singur pentru că „este deja mare”. Când relaţiile dintre părinţi şi copil se deteriorează, vina este atribuită uneia sau alteia dintre părţi, în majoritatea cazurilor părinţii aşteptând din partea adolescentului nişte atitudini care nu au fost învăţate în grupul familial.
Metodele sunt foarte simple: ascultați-l, auziți-l, aveți răbdare, susțineți-l în momentele dificile, nu-l abandonați în momentul când îi este dificil să ia o decizie, iertați-i unele eșecuri/ greșeli. Și cu siguranță conflictele vor diminua sau chiar vor dispărea de la sine. În familia unde dragostea este necondiționată, conflictele chiar dacă apar, au o nuanță constructivă.
Cum trebuie să reacționeze părintele când copilul greșește?
„Noi cei mari,
uităm adesea că am fost copii.
Și lucrul acesta ar trebui să ni-l aducem
aminte, mai ales când ne găsim
în fața copiilor”, Alexandru Vlăhuță.
În primul rând, de cele mai dese ori, învățăm din propriile greșeli, iar copiii cu atât mai mult, deoarece lipsește experiența. Părintele ar fi bine să evalueze, analizeze greșeala comisă de copil și cu calm să discute acest subiect (cauze, consecințe și soluții).
Care sunt pilonii ce stau la baza formării unei familii fericite?
1. Dragostea;
2. Credința/ Încrederea;
3. Respectul și compasiunea;
4. Ajutorul reciproc, empatia.
