-1.7 C
Chișinău
duminică, decembrie 4, 2022

JURNALISMUL COMUNITAR: Comunicare pentru Comunitate. Podcast #7

Jurnalistului îi șade bine cu drumul, spune o veche vorbă deșteaptă.

Așa că ne vom continua drumul spre a înțelege ceea ce înseamnă jurnalismul comunitar.

Iar la fiecare popas vom dezlega traista pe care o purtăm în spate și vom scoate de acolo câte o parabolă pentru a o povesti ca să ne facă drumul mai ușor și înțelegerea mai adâncă.

Pilda următoare este din vremurile îndepărtate, când oamenii aveau grijă unii de alții și învățau din ceea ce li se întâmplă lor și din ceea ce se întâmplă în jur.

Un bătrân orb se afla într-o seară în ospeție la un prieten vechi și, până și-au povestit unul altuia noutățile de peste zi, s-a făcut noapte.

Iar la despărțire gazda i-a spus bătrânului că îi dă o lumânare ca să meargă acasă.

„N-am nevoie de lumânare pentru a ajunge acolo unde m-am pornit, a spus bătrânul orb. Pentru că lumina și întunericul sunt la fel pentru mine”.

„Știu că nu ai nevoie de lumânare pentru a vedea drumul, i-a spus prietenul lui. Dar dacă mergi fără lumânare, atunci altcineva poate da peste tine. Deci, ia-o”. Și bătrânul orb a luat lumânarea.

Pentru că având grijă de ceilalți, vei avea grijă de tine. Așa e și cu jurnalismul comunitar. Având grijă de ceilalți, ai grijă, de fapt, de tine.

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.

Jurnalismul comunitar este jurnalismul pe care îl fac oamenii care nu au o pregătire specială în domeniul scrisului. Însă au de apărat o cauză, au de îndreptat o nedreptate sau au de împărtășit o bucurie despre oamenii de alături.

Cum se face asta și CE GENURI JURNALISTICE avem la îndemână? Vom povesti astăzi pe scurt doar despre trei: știre, reportaj și interviu.

Putem relata o problemă, o întâmplare, o reușită într-o ȘTIRE. În patru alineate, de exemplu. Spunem acolo ce s-a întâmplat, unde, cu cine. Și publicăm știrea, împreună cu câteva fotografii, imediat după eveniment.

Putem spune povestea unui eveniment într-un REPORTAJ. Este o relatare mai lungă despre ceea ce se întâmplă acum. Aici avem nevoie de eroi, de atmosferă, de voci și de ambianță.

În reportaj suntem ochii, urechile și simțurile celor pentru care relatăm. Și povestim în așa fel ca cei care urmăresc sau ascultă povestea noastră să vadă, să audă și să simtă tot ce se întâmplă, chiar dacă ei nu sunt prezenți.

Iar INTERVIUL este o discuție mai amplă, mai adâncă despre o temă, o problemă cu un specialist sau cu o persoană-cheie de la care cerem opinii, sfaturi, acțiuni.

Iar pentru alte idei, resurse și istorii despre jurnalismul comunitar, căutați și ascultați podcasturile noastre precedente la această temă.

Acolo am povestit ce este jurnalismul comunitar. Probleme comunitare, specific local, locuri de vizitat, bucate nemaiîntâlnite, inițiative locale. Claca, flashmobul, biblioteca mobilă, plantarea copacilor.

Despre asta este jurnalismul comunitar. Aici să povestești deja înseamnă să faci ceva.

Acolo am vorbit și despre CUM SĂ POVESTIȚI o problemă sau o bucurie.

CU CE SĂ ÎNCEPEȚI?  CE ÎNTREBĂRI SĂ ADRESAȚI? CE INSTRUMENTE SĂ FOLOSIȚI?

Toate aceste întrebări au răspunsuri în episoadele noastre precedente.

Și apropo, ce alte detalii, elemente ale jurnalismului comunitar ar fi interesante pentru voi ca teme pentru următoarele episoade – scrieți în comentarii și vom răspundem acestor cereri.

Până atunci însă vom povesti o altă parabolă. Este despre vorbe și fapte, despre laudă și ajutor adevărat.

Într-un sat, s-au întâlnit la fântână trei femei. Două dintre ele nu încetau să-și laude băieții. Cea de-a treia însă, nu spunea nimic, cu toate că avea și ea un băiat de care nu s-ar fi putut plânge.

Au luat cele trei femei câte o găleată cu apă și au mers împreună înapoi, spre casă. Pe drum, s-au întâlnit cu cei trei copii, care se jucau într-o livadă.

– Ia uite-l pe-al meu, a zis prima femeie. E așa de puternic.

– Dar al meu, zise și a doua, e priceput la toate.

Nici de această dată, cea de-a treia femeie nu a spus nimic, însă copilul ei, văzându-și mama, s-a grăbit să vină și să ia el găleata.

Ceilalți doi băieți au început să râdă și au rămas să se joace mai departe. Acum se vedea adevărul. Din modestie, cea de-a treia femeie nu se lăudase cu feciorul său, dar, în locul ei, vorbeau faptele…

Și cum dezlegăm această parabolă? Se poate și în felul următor.

Despre noi, ca oameni, vorbesc faptele. Jurnalismul comunitar este un jurnalism de acțiune. 

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.

#jurnalismcomunitar #spune #cere #faceva #stiripozitive #fundatiaesteuropeana #suedia

* * *

Acest podcast a fost produs în cadrul proiectului „Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate”, realizat de către de Asociația „URMA ta”, cu suportul oferit de Fundația Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aici aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

Link Youtube Podcast #1 „Jurnalism comunitar”

Link Youtube Podcast #2 „Jurnalism comunitar”

Link Youtube Podcast #3 „Jurnalism comunitar”

Link Youtube Podcast #4 „Jurnalism comunitar”

Link Youtube Podcast #5 „Jurnalism comunitar”

Link Youtube Podcast #6 „Jurnalism comunitar”

Link Youtube Podcast #7 „Jurnalism comunitar”

Alte știri pozitive

Fii cu noi

8,172FaniÎmi place
736CititoriConectați-vă
1,560AbonațiAbonați-vă

Cele mai recente