Pe 30 octombrie 2023, Muzeul Național al Literaturii Române vernisează expoziția cu genericul: „AURELIU BUSUIOC – ÎNTÂIUL ȘI … ULTIMUL”.
Dedicată scriitorului AURELIU BUSUIOC la 95 de ani de la naștere, expoziția comemorativă va cuprinde numeroase cărți: primele plachete de versuri, romanele autorului în diferite ediții, manuscrise, fotografii din fondurile MNLR, precum și poze inedite donate de familie, obiecte ce au aparținut scriitorului.
Expoziția va avea loc Luni, 30 OCTOMBRIE 2023, ora 15.00, în Sala galbenă a MNLR, str. Alexei Mateevici, nr. 79, la Muzeul Național al Literaturii Române, și va putea fi vizitată până la 21 ianuarie 2024.
REFERINȚE CRITICE
„Aureliu Busuioc contrazice imaginea consacrată a scriitorului basarabean. Nu este patriarhal, ci monden, nu este patetic, ci ironic. Înalt și masiv, cu părul negru ușor cârlionțat, cu sprâncene groase, desenate decis, cu un cap de împărat roman,.. Are o voce melodios-bărbătească și domină, prin inteligența sa efervescentă și umorul demistificator, pe cei aflați în jurul lui.
În scris are eleganță și o autoritate firească. Dacă se joacă, o face ca un aristocrat… Genul său predilect este proza. Raționalismul incoruptibil, spiritul de observație mereu activ, curajul de a regândi adevărurile aflate în circulație, distanța ironică față de scris, ca și o nesupunere calmă, de om de bună condiție, față de orice constrângere, la care se adaugă vasta cultură literară și plăcerea jocului, fac din Aureliu Busuioc un prozator sigur pe el și rafinat”. (Alex. ȘTEFĂNESCU)
„Aureliu Busuioc, unul dintre seniorii prozei basarabene, este privit cu multă simpatie la Chișinău, fiind omagiat și de criticii cei mai exigenți din generațiile mai noi…
Poet și prozator (combinație rară), Aureliu Busuioc este un scriitor notoriu în Republica Moldova, unul care face parte din canonul literaturii basarabene, inclus în manuale și înainte de 1989, și după aceea. În România este, din păcate, ca și necunoscut.
… Specialitatea lui Aureliu Busuioc e capcana ideologică, ambiguitatea înșelătoare, narațiunea pe muchie de cuțit între două atitudini opuse (Singur în fața dragostei)”. (Ion SIMUȚ)…
„Busuioc a rămas cel care a introdus intelectualul și urbea în literatură. Plăcea tuturor, dar prea era lejeră ironia și superficial conflictul din Singur în fața dragostei, ca să poată pretinde omul la mai mult. …În duminica noastră a valorilor, Busuioc e crepuscular și matur. El bine dispune, dar nu spune de bine, că nu-i de unde… Ironia și umorul său sunt nu numai opera părinților săi biologici, ci și operă de limbaj, moșit de cultură”. (Adrian CIUBOTARU)
„Aureliu Busuioc este fericita excepție care demonstrează că avem adevărați artiști ai cuvântului. Arta lui se developează în toate genurile cultivate, de la poezie la roman, de la piesa de teatru la pamflet sau eseu. O anumită subtilitate și grație a cuvintelor îi fac stilul variat, adecvat genului, dar și inconfundabil. Unele texte ale lui Busuioc (mai ales cele ușor memorabile: poezii, epigrame) au devenit demult un bun comun. E scriitorul care scrie cum vorbește și vorbește cum scrie. Nimic chinuit, nimic forțat, nimic fals în textele sale. Este unul dintre cei mai organici scriitori de la noi. În literatura română e greu să mai găsești un asemenea artist absolut, având o bună școală românească, bune lecturi, o bună înțelegere a artei plastice și, mai ales, a muzicii clasice”. (Mircea V. CIOBANU)
„Meditativ, liric și umorist, după cum apare în… În alb și negru, Aureliu Busuioc numai rareori abordează discursul grav, „serios”. Scrisul său este unul parodic, ironic, autoironic. În condițiile unei adevărate inflații a poeziei patriotice de odinioară, el vorbește inspirat și serios despre Patrie… Scriitorul cultivă paradoxul… folosește cu succes calamburul… În creația lui se remarcă în mod deosebit o seamă de poezii al căror mesaj este exprimat prin situații neordinare, profund conflictuale… este ingenios și în fabulele sale, însoțite de o specificare esențială: „inverse””. (Ion CIOCANU)
„În condițiile oficializării dirijate a poeziei, Aureliu Busuioc a recurs la o mască: cea a unui întârziat simbolist cu un ceremonial hieratic și ușor histrionic pe cunoscuta linie Macedonschi-Minulescu. Ea are însă o originală trăsătură busuiociană care constă într-o prezență mai activă a ironiei și parabolei… Survine însă adesea și celălalt model: al Poetului lucid-ironic, care, îmbrăcat în straie arlechinești, observă marele teatru al lumii”. (Mihai CIMPOI)
