Oxana Traci-Bănăruc este o moldoveancă care din 2015 locuiește în Singapore, împreună cu soțul și cei doi copii. Dorul de casă, dorul de tatăl care nu mai este în viață, de primăverile de acasă – au stat la baza debutului literar. Pentru Oxana Traci-Bănăruc, cartea „Muguri” este despre renaștere și curajul de a împărtăși emoțiile cu lumea.
– Ai absolvit Facultatea de Asistență Socială, Sociologie și Filosofie, timp de 10 ani ai activat în diverse proiecte sociale. Ce a reprezentat/reprezintă scrisul în tot acest timp? Pasiune, refugiu, o necesitate?
– Scrisul a fost întotdeauna ca o terapie, o pastilă de calmat emoții, un mod de a transmite sentimente de dragoste sau revolta față de tot ce mă înconjoară. Scriu cel mai des când sunt marcată de trăiri cu încărcătura emoțională puternică. Mai e si un mod de conexiune cu copilul visător din mine. Eu și când voi fi bătrână tot voi rămâne aceiași rebelă, naivă și visătoare copilă. Poezia e în același timp refugiu și necesitate, mă ajută să mă descopăr, să îmi percep frământările și să îmi definesc bucuriile. E un mod de plânge sau râde cu litere.
– Povestește-ne despre motivația de a scrie prima ta carte „Muguri”.
– Cred că orice om plecat de acasă are nevoie de acel colț de speranță, acea stare de „înmugurire” prin care încercăm sa ne renaștem într-o lume nouă, să ne redefinim valorile, să luptăm neînfricați pentru a ne realiza, ca oameni ca profesioniști, să ieșim din zona de confort și să ne descoperim în alte contexte, păstrând inevitabil în ADN același spirit de acasă. Cartea „Muguri” este un debut, mugurii simbolizând și prima mea încercare de a-mi împărtăși emoțiile cu toată lumea. Cartea este dedicată tatălui meu care a scris versuri, dar a fost foarte timid și nu a avut curajul să le împartă lumii. Toate poeziile lui tata au fost mesaje secrete transmise exclusiv pentru mama – muza lui, prima și ultima lui dragoste.
Moartea lui în 2016 din cauza unei boli incurabile m-a zdruncinat. Eram deja plecată din Moldova și trăisem de două ori durerea separării de el, mai întâi durerea a fost distanța, iar apoi moartea. Am simțit că trebuie să fac ceva pentru a le spune oamenilor cât de bun a fost tata, ce model de om îmi ghidează toate deciziile în viață, cum se simte această rană a despărțirii de părinți, cât de important este să prețuim părinții, timpul cu ei.
– Folosești destul de des motivul mugurilor. Care este simbolistica lor pentru tine?
– Mugurii sunt un simbol al renașterii. De cinci ani locuiesc într-o tară unde e mereu vara, aici nu se simte sufletul primăverii, așa cum se simte în țările cu patru anotimpuri. Aici primăvara, ca și vara, e în fiecare zi, pentru că zilnic înmuguresc copaci, înfloresc flori, se renaște natura. Iar atunci când ai parte de ceva în fiecare zi, uiți cât de prețios și miraculos este acest proces al renașterii naturii. Trebuie să fie iarnă înainte de primăvară ca să percepi cu adevărat esența sacrificiului renașterii, acea speranță nevinovată emanată cu îndrăzneală de mugurii primăverilor de acasă, ca un manifest al dragostei necondiționate pentru viață.
Mugurii mai simbolizează copiii mei, copiii copiilor stră-buneilor și buneilor mei care au contribuit la cine sunt astăzi. Mugurii simbolizează perpetuarea visurilor pe care le-a avut tatăl meu, și care, probabil, vreau să cred că le realizez eu. Muguri mai este și unul din cuvintele mele preferate în limba română, iar dacă s-ar fi inventat un parfum cu miros de muguri de cireș ar fi preferatul meu.
– Ce înseamnă pentru tine anotimpul Primăvara?
– Primăvara este anotimpul meu preferat. Probabil este pentru că sunt născută primăvara.
Am un dor nebun de „sentimentul” primăvară. Asta reprezintă pentru mine primăvara – un sentiment. Mi-e tare dor de acei muguri de pe copacul copilăriei care ne prevesteau miracole, ne inspirau speranță. Încerc să o re-construiesc din amintiri și să o re-trăiesc în fiecare zi, ca un mod de „supraviețuire” într-un alt capăt de lume, într-o altă climă, cultură, un alt sistem de valori.
Primăvara este senzația de plutire înafara timpului, este vremea când toata lumea visează, iar eu sunt o visătoare. Cum sa nu iubesc primăvara?
– Care îți sunt sursele tale de inspirație?
– Poate fi orice, oamenii, natura, situațiile din cotidian. Într-o zi m-a inspirat o valiză, care m-a purtat prin lume ani la rând și care mi-a purtat visele prin lume. Unele lucruri din viața noastră parcă prind viață și ne pot povesti multe despre cine suntem, dar ce să mai zic de oameni, oamenii sunt cea mai bună oglindă prin care înțelegem cine suntem cu adevărat. Iar în viața mea am norocul să întâlnesc mulți oameni buni, care mă inspiră și care mă motivează să fiu eu însumi în tot ce fac sau scriu.
Cartea Muguri poate fi cumpărată, începând cu 8 martie, din rețelele Librarius, Bestseller.md, PRO NOI și Cărturești Chișinău.
Reporteră: Paulina Gușan-Polschi
Fotografii: Arhiva personală
