La zece ani, când a experimentat pentru prima dată pictura, Marina Șendrea avea să fie prinsă în vraja artistică a culorii în așa măsură, încât să se dedice trup și suflet acestei arte. Astăzi, fiind o tânără ce abia a terminat masteratul în pictură, a înțeles că arta este pentru ea mai mult decât o vocație. Este o stare de spirit ce-i dă sens însăși propriei existențe, un destin îmbrățișat cu bucurie și recunoștință. Marina își amintește că mai demult bunicul ei a vrut să urmeze același drum, însă din cauza unor împrejurări neprielnice, a renunțat la Academia de Arte din Moscova și s-a angajat ca muncitor într-o fabrică. Peste ani și-a vizitat nepoata la Chișinău și i-a văzut lucrările, iar asta a fost pentru el prilejul unei bucurii imense pentru care a meritat să trudească din greu o viață întreagă. Prin Marina, visul lui de a da forme nebănuite culorilor pe o banală pânză a devenit realitate.
Am întâlnit-o pe Marina Șendrea la Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu”, acolo unde are un atelier de pictură și unde are rolul de a da viață unor spectacole așa cum numai ea știe s-o facă.
De la prima pictură la Academie
Ai putea să crezi că un pictor retras în atelierul lui este un om singuratic și posac, însă Marina nu este deloc așa. După cum îi place să se descrie pe sine, este veselă, bonomă și plină de curiozitate pentru toate lucrurile care o înconjoară. Nu poate să-și imagineze că ar face altceva în afară de pictură. Tablourile sunt pentru ea ca proprii copii, după cum însăși declară, „dacă ți-ar lua unul dintre aceștia, te simți de parcă te-ai lipsi de ceva foarte drag, foarte scump, altfel spus, pictura este pentru mine sensul vieții”, spune Marina, arătând cu mâna spre tablourile din atelier.
Primii pași în pictură i-a făcut la zece ani. A fost o lucrare abstractă în guașă, iar apoi, la aceeași vârstă s-a înscris la Școala de Arte unde a studiat cinci ani, iar după clasa a XI-a, în anul 2008, s-a înscris la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. După alți cinci ani, l-a cunoscut pe artistul și profesorul Iurie Matei care a îndrumat-o spre un program de masterat la Facultatea de Pictură. Așa a ajuns să se dedice picturii întru totul. Încă din copilărie iubea să picteze protagoniștii desenelor animate. Mama sa a observat aceasta și tocmai văzuse un anunț că se caută copii pentru Școala de Arte. Așa și a ajuns la vârsta de zece ani să studieze pictura.
În școala unde învăța, nimeni nu știa că frecventează și ore de pictură, ținea în secret acest lucru, pentru că se gândea atunci că dacă vor afla, va trebui să picteze toate gazetele de perete pentru concursurile organizate în școală, își amintește amuzată și nostalgică Marina Șendrea.
Realism în culori
Marina Șendrea abordează suprarealismul, realismul magic și realismul. Peste tot persistă însă realismul. Îi place mult să picteze ființe, corpuri, portrete. Iubește să vadă cum pictura ascunde un sens, un mesaj, un simbol, iar cel care o privește să se întrebe ce semnificație poate avea un semn sau altul, ce a dorit să spună autorul prin această lucrare, să deschidă o enciclopedie ca să-și explice un simbol, un gând, o presupunere.
Îi plac toate culorile. Nu face deosebire între ele, pentru că fiecare este specială în felul său, dar o dragoste aparte o are pentru verde, și în acest sens ne arată o pictură în proces de lucru cu fundal verde-închis, așa cum nu întâmplător, poate, era și puloverul său pe care-l purta, dar și frumusețea aparte a ochilor săi verzi.
Muzica
Nu de mult timp a început să studieze chitara tocmai pentru a da noi valențe spiritului său artistic. Însă, în același timp, ne mărturisește că îi plac foarte mult și companiile de calitate în cadrul cărora poate purta un dialog interesant. Fiind un spirit sensibil, Marina iubește viața sub toate formele ei. Nu întâmplător este faptul că uneori nu poate trece cu vederea animale sau păsări aflate în suferință și încearcă să facă tot posibilul pentru a le vindeca.
Creare de decor
La teatru este pictor-decorator. Participă nemijlocit la crearea decorurilor. Dacă e o operă sau un spectacol de balet, atunci trebuie să picteze lacul, copacii, natura pe pânză specială. O însemnătate aparte și un rol decisiv în cariera ei îl are pictorul și profesorul Iurie Matei. El a ghidat-o, a încurajat-o și i-a oferit lecții importante nu doar de pictură, ci și de artă în general.
Varvara
Varvara e o pasăre mai puțin întâlnită printre păsările de companie preferate de oameni. E o cioară pe care pictorița a găsit-o în urmă cu doi ani pe o bancă în parc. Era rănită și atât de mică, încât Marinei i s-a făcut milă și a dus-o imediat la medic. Timp de două săptămâni, îi făcea masaj și o îngrijea. Așa a ajuns să se împrietenească cu ea, iar pasărea nu a mai vrut să o părăsească. „Mă inspiră foarte mult pasărea asta. E ca un copilaș: curioasă, dar poate fi și supărată, poate să te ciupească dacă nu-i placi. Mai are și tendința să fure câte ceva: linguri, chei”, spune amuzată pictorița.
Între deziluzii și speranță
În experiența sa de pictor a întâlnit mulți oameni care spuneau că în curând pictura nu va mai reprezenta interes și că va fi de domeniul trecutului, însă Marina Șendrea are o viziune total diferită. „Pictura este eternă. Mereu vor fi oameni care o vor accepta și care nu. Important e să știi ce simți și ce crezi tu în raport cu ceea ce faci”, spune pictorița. Pentru dânsa, pictura este o chemare lăuntrică, o dispoziție și o necesitate de a scoate la suprafață frumosul din ființa umană, iar pe lângă aceasta, persistă gândul de a lasă în urmă o istorie inefabilă a frumosului artistic.
O las pe Marina Șendrea în atelierul ei de la Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” și mărturisesc că îmi vine greu să mă despart de ea. Un om plin de atâta viață și bucurie reușește maiestuos să transmită lucrărilor sale ceva din frumusețea lăuntrică a omului pictor. Mă despart de ea cu promisiunea că ne vom mai întâlni chiar dacă cu prilejul unei expoziții.
Vlada Tomescu
