Apicultura este o afacere rentabilă pentru mulți dintre albinarii Republicii Moldova. Pentru asta este nevoie de pasiune, dedicație, răbdare și multă muncă, o spune Grigore Munteanu din satul Temeleuți, raionul Călărași, care de 22 de ani își dedică tot timpul pe care îl are albinelor.
Bărbatul a moștenit această îndeletnicire de la bunicii săi. A învățat totul de unul singur, făcând anumite experimente. A început cu o familie de albini și a ajuns la 50. Pentru el aceasta este mai mult o pasiune, decât o meserie. Îndată ce se trezește, merge la stupi pentru a se asigura că totul e în regulă. Bărbatul nu își poate imagina viața fără albini. El este ajutat zilnic de către soția sa, Oltița, care în timp a îndrăgit și ea destul de mult aceste ființe.
,,Dacă viața omului ar fi ca cea a albinelor, ar fi raiul pe pământ. Ele nu se amestecă una în lucrul alteia, așa cum obișnuim să o facem noi, oamenii. Fiecare își are funcția și locul său în societatea albinelor. Până și trântorul are un rol foarte important, chiar dacă mulți cred că el nu face nimic altceva decât să mănânce miere. Misiunea lui este de a fecunda matca și de a ajuta albinele să încălzească mai bine puietul pe timp răcoros. Tot de el depinde și liniștea din stup” , afirmă Grigore Munteanu.
Înțepăturile albinelor au devenit o plăcere pentru domnul Grigore. El mărturisește că demult s-a obișnuit cu acest lucru, deoarece costumul de protecție nu îl protejează la maxim. Albinele nu preferă se fie dernajate și nu suportă mirosurile puternice de parfum, alcool, motorină, fum, etc.
,,Eu am fost în America și am activat ca albinar timp de 6 luni. Acolo, apicultorii țin mai mult albinele pentru polenizare, pentru că asta le aduce un profit mai mare. Ei le duc în mod organizat în livezile oamenilor, iar pentru asta sunt remunerați cu o sumă bună de bani, în dependență de numărul de familii de albine pe care îl au. La noi însă, nu se practică așa ceva” , spune protagonistul acestui reportaj.
Bărbatul mai povestește că albinele produc cea mai multă miere în lunile mai și iunie. Mierea este colectată doar atunci când se formează deasupra ramei un strat dens, de culoare albă. În așa mod se înțelege că aceasta este coaptă. Dacă condițiile climaterice sunt bune, atunci, pe timp de vară albinele dintr-un singur stup pot produce până la 50 kg de miere. În anii precedenți, bărbatul exporta mierea în Rusia. Acum, din cauza frecventă a ploilor mierea este mai puțină și o ține doar pentru consătenii săi.
,,La noi în familie mierea se consumă zilnic, fiindcă are o mulțime de beneficii pentru sănătate. Aceasta este un îndulcitor delicios și sănătos, obținut pe cale naturală. De când am început să o producem, am exclus total zahărul din viața noastră”, susține soția apicultorului, Oltița Munteanu.
De-a lungul carierei sale, apicultorul s-a întâlnit cu diferite situații, plăcute și mai puțin plăcute: ,,Sunt ani în care investești în această afacere, dar nu mai scoți niciun leu. Cu vreo 10 ani în urmă a fost stropită pădurea, fără ca să fim anunțați. Atunci am pierdut o mare parte din albini. Am reușit să salvez doar câteva familii. A trebuit să schimb toate căsuțele și ramele, pentru a nu le pierde și pe cele rămase. Practic am luat-o de la zero, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am făcut față și acestei provocări”, declară apicultorul.
Albinarul planifică ca pe viitor să treacă la o variantă mai modernă de stupi și rame, la fel ca la americani. Pe lângă toate, domnul Grigore mai produce și cvas din miere de albine, o băutură perfectă pentru perioada caldă a anului. Toți cei care vin în vizită la familia Munteanu, sunt serviți cu miere și cvas rece, la fel cum am fost servită și eu.
Marina Chironeț, stagiară
