A parcurs 23 mii de kilometri înconjurând Europa pe bicicletă. Este povestea lui Ștefan Gîncu, cel care timp de un an a reușit să viziteze 30 de țări pe două roți și cu doar cinci mii de euro. Acum, Ștefan a revenit în Republica Moldova și ne-a povestit prin ce peripeții a trecut, unde a fost primit cel mai bine, dar și cu ce scop a inițiat călătoria.
Cum ți-a venit ideea de a porni într-o călătorie cu bicicleta în jurul lumii?
Ideea mi-a venit pe 27 august 2020, de Ziua Independenței Republicii Moldova. Eu fiind un unionist înrăit am decis să vizitez România pe bicicletă. Neavând experiența călătoriei pe bicicletă, am hotărât să plec cât mai repede. Am luat ceea ce credeam atunci că e necesar – bicicleta, cortul, saltea de dormit și am pornit. Am mers până la frontiera cu automobilul și de acolo am pornit pe două roți. Am plănuit inițial doar zece zile, nu mă gândeam că o să merg un an de zile să înconjor Europa. Niciodată nu m-am gândit că o să fac așa distanță mare, totul a fost pe bucăți. Am mers după România în Grecia, apoi Italia, Portugalia, Țările Scandinave.
Care au fost cele mai interesante peripeții în timpul călătoriei tale?
Cele mai interesante au fost în primele zile, când ne-am oprit în niște câmpuri din România, chiar era foarte obositor. La un moment dat s-a apropiat un bărbat și mi-a spus că dacă campez aici s-ar putea până a doua zi să nu mai fiu acolo. Eu m-am speriat, iar el mi-a spus că m-ar putea mânca șacalii și mistreții. Era seara și el mi-a propus să merg la el în curte, atunci mă gândeam ce este mai periculos – șacalii sau persoana respectivă. Totuși am mers la el și a doua zi am pornit la drum. Am dormit și cu urși, s-au întâmplat lucruri nu foarte periculoase, dar oricum îmi era frică să dorm noaptea.
Ce făceai când se defecta bicicleta?
Eu am o bicicletă bună, dar mi se întâmpla să am pană de roți la fiecare două zile, sau au fost momente că și de trei ori pe zi. Dar, aveam tot ce este necesar pentru a le schimba, repara. Totuși, mă gândeam uneori dacă se întâmplă ceva mai grav, atunci voi merge pe jos, sunt în Europa și pot lua un tren, găsesc un transport pentru a ajunge la cel mai apropiat punct de reparație. Asta nu e cea mai mare problemă, mai mult este vorba de starea mentală.
Unde mâncai, dormeai?
90 la sută din nopți am dormit doar în cort, am fost și prin ospeție pe la moldoveni și le mulțumesc pe această cale. Având un buget redus, mâncam de la magazin și uneori îmi încălzeam pe un mic aragaz portabil.
În ce limbi ai vorbit cu oamenii din diferite țări?
De cele mai multe ori am vorbit în engleză, dar au fost cazuri că am folosit și română, rusă. În Italia am vorbit și un pic din limba lor, fiind latină mai înțelegeam câteva cuvinte.
Cât de mult contează starea fizică pentru a te porni în astfel de călătorii?
Contează foarte mult să ai o stare fizică bună, eu am alergat foarte mult înainte de asta. Dar eu nu știam că o să călătoresc atât de mult, ideea mi-a venit spontan fără să mă gândesc mult. Eu aveam un vis de a călători, dar nu pe acest tip de transport. În Moldova practicam ciclismul, mergeam prin diferite localități și seara mă întorceam în Chișinău, nu plecam pe noapte. Aveam o condiție fizică pregătită, dar oricum am avut dureri, febră musculară.
Ce probleme ai întâmpinat cu legea din alte țări?
De câteva ori la frontieră am întâmpinat probleme. În Grecia, am avut dificultăți cu intrarea deoarece aveam nevoie de test, de o înregistrare anume. Dar, practic prin toată Europa am mers fără controale. M-a stopat de câteva ori poliția locală pentru a-mi verifica actele și atât. De asemenea, când în Italia era lockdown nu puteam să circul pe teritoriul lor și am fost nevoit să mă stopez pe o perioadă de două luni, pe timp de iarnă. În Norvegia am făcut test și mi-au depistat COVID, am stat zece zile în hotel la ei, absolut gratuit.
Unde ai fost primit cel mai bine?
În fiecare loc în care mergeam scriam în grupurile moldovenilor din țările respective și le ceream cazare. De fiecare dată am primit ajutor din partea oamenilor și ca atitudine și comportament erau oameni drăguți și buni la suflet. Am avut ce învăța de la ei și mi-a plăcut foarte mult.
Care a fost scopul acestei inițiative ale tale de a călători cu bicicleta?
Am pornit cu scopul de a vizita România, ulterior am descoperit că astfel pot să-mi răspund la niște întrebări interioare în acest tip de călătorie – când ești în singurătate, în locuri necunoscute. Realizezi că creierul tău funcționează la maxim, că te obișnuiești cu fricile apărute, iar aceste stări m-au făcut să continui să mă redescopăr. Să parcurgi 23 mii de kilometri nu este simplu, au fost lacrimi și de bucurie și de tristețe.
Ce sfaturi ai pentru cei care își doresc să repete aceasta inițiativă a ta?
Să nu se gândească foarte mult dacă să facă sau nu acest pas, deoarece atunci apar multe gânduri pesimiste precum că nu vei reuși sau se va întâmpla ceva. Trebuie să te pornești imediat ce ți-a venit ideea, cu ceea ce ai și să dispui de timp. Te pornești și mergi cât reziști, cu siguranță emoțiile și tot ce se va întâmpla te vor marca foarte mult.
Fotografii – facebook
