Natalia Cangea este președinta filialei Meșterilor Populari din raionul Criuleni și autoarea cărții „Jucării din fibre vegetale”. În acest material ne-a vorbit despre confecționarea jucăriilor din fibre vegetale și dorința copiilor de a cunoaște meșteșugul popular.
– De unde vine pasiunea dumneavoastră pentru confecționarea jucăriilor din fibre vegetale?
– Eu confecționez din copilărie, fiindcă bunica mea Natalia căreia îi port numele, m-a învățat să confecționez păpușile din foi de porumb. În copilăria bunicii, copii se jucau cu jucăriile făcute din fân, porumb. Bunica mea făcea o paralelă între jucăriile cu care eu mă jucam și cele cu care se juca ea. De un sfert de veac m-am dedicat meșteșugului din domeniul fibrelor vegetale și sigur că cu anii am ajuns la performanțele pe care le am acum. Am început cu confecționarea jucăriilor pe care puteai să le ții într-o palmă și acum confecționez jucării chiar și de statura copiilor, adică după un metru și ceva. Cea mai mare sculptură a mea are aproximativ un metru și 30, 40 centimetri.
– Când ați realizat că puteți transforma acest talent în ceva mai mult decât o simplă pasiune?
– În colecția mea, pe lângă păpuși mai aveam și alte exponate. Prima mea participare a fost la expoziția republicană a meșterilor împletitori din fibre vegetale, care a avut loc în Chișinău la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Acolo au participat meșteri iscusiți din toată republica, m-au făcut să înțeleg că trebuie să acord mai multă atenție meșteșugului, iar aprecierea cu premiul III, în urma jurizării, mi-a întărit încrederea în sine. Am devenit membru al familiei Uniunii Meșterilor Populari din Republica Moldova. Apoi au urmat alte expoziții și concursuri raionale, republicane și internaționale la care trebuia să vin cu noi creații. Anume atunci când te dedici cu dragoste și pasiune creării exponatelor pe care le faci – vine și muza și performanțele. Am reușit să creez multe piese unicale și de proporții mari.
În 2000 am participat la Jocurile Delfice de la Moscova și am luat medalia de bronz,
în 2004 am primit titlul de Membru al Academiei Artelor Tradiționale din România (Sibiu),
în 2017 am primit Titlul Onorific Meșter Faur.
Acestea sunt câteva momente importante din activitatea mea, dar ele sunt mult mai multe și anume aceste aprecieri sunt o răsplată pentru munca depusă.
– Ați spus că vă place să lucrați cu copiii, activați la un centru anume?
– Un lucru important pentru mine este lucrul cu copiii, toată viața am dedicat-o copiilor. Da, lucrez la Centrul Raional de Cultură și Tineret „Grigore Sîrbu” din Criuleni, unde sunt atestată ca Centrul de Meșteșug Artistic „Casa Cangea”, dar lucrez și la Centrul de Creație și Agrement al Elevilor din Criuleni unde transmit cunoștințele mele din domeniul meșteșugului tinerei generații. Vreau să vă spun că la cerc vin copii de vârste diferite, începând din clasa I și copii pasionați de acest meșteșug frecventează centrul până absolvesc școala. Dacă într-o familie sunt mai mulți frați și surori, atunci când unul dintre ei frecventează cercul, după el vin și ceilalți, iar acest fapt mă bucură. De câțiva ani deja, au început să vină la cerc și copiii din grupa pregătitoare. Copiilor le place această activitate. Mă bucur pentru succesul copiilor și dorința lor de a cunoaște mai multe despre meșteșugul tradițional.
Noi lucrăm, dar și prezentăm rezultatele muncii noastre. Participăm la expoziții, atât în cadrul raionului, cât și în cadrul republicii. De asemenea, participăm la concursuri și avem și locuri premiante, am luat locul I la concursul republican „Lumea în viziunea copiilor” mai mulți ani la rând. Acesta îi stimulează pe copii, fiindcă atunci când este apreciat rezultatul muncii, ai și o dorință mai mare de a merge înainte și a-ți dezvolta abilitățile.
– Povestiți-ne mai multe despre materialele pe care le folosiți în confecționare?
– Eu am început lucrul la confecționarea jucăriilor, măștilor și altor suvenire având la bază pănușile de porumb. Pentru a crea niște lucrări de mărimi mari, pănușa este prea mică, iar papura îmi permite acest lucru. Atunci când vreau să le ofer creațiilor mele o altă expresivitate, volum, culoare, eu mai folosesc în lucrul meu finul, rachița, paiele, toate aceste materiale fac parte din familia fibrelor vegetale și se combina foarte bine unele cu altele.
– De unde vă inspirați atunci când confecționați o jucărie nouă?
– Eu am mai multe direcții de lucru – confecționarea jucăriilor, suvenire, panouri decorative, sculpturi din fân, masca portret. În redarea trăsăturilor caracteristice mă inspir din observări din natură și lumea ce mă înconjoară. Eu sunt atentă la felul cum sunt purtate diferite elemente din portul popular, spre exemplu, aceeași căciulă, dar fiecare persoană o poartă într-un mod diferit. Aceste observații se referă la masca-portret. Mai întâi lucrez la detaliile măștii, apoi le potrivesc între ele, după ce am ales elementele necesare, trec la asamblarea totală.
Dacă ne referim la redarea chipului personajului cu ajutorul diferitor materiale (semințe, conuri, grăuncioare) este dificil, de aceea la această etapă mă concentrez când vine inspirația.
Confecționarea jucăriilor este doar o pasiune sau a devenit și o sursă de venit?
– A devenit și o sursă de venit, deoarece particip la diferite expoziții și târguri, iar vizitatorii și iubitorii de obiecte confecționate manual, autentice, de meșteri autohtoni doresc să cumpere o lucrare pentru sine sau pentru cei dragi.
Fotografii: Arhiva personală
Zinaida Capațina
