Bună ziua, prieteni. Ne luăm și astăzi traista cu parabole în spate și ne continuăm împreună călătoria în lumea jurnalismului comunitar.
Într-o parabolă cunoscută, un înțelept i-a propus, unuia dintre elevii săi să intre într-o odaie și să țină minte – dar foarte exact – toate obiectele, să zicem, de culoarea albastră. Și apoi să i le spună unul după altul profesorului.
Elevul iese cu bucurie din odaie și-i povestește înțeleptului toate obiectele de culoare albastră.
„Minunat!”, zice învățătorul. „Iar acum spune ce obiecte de culoarea verde ai văzut acolo?”
Elevul l-a privit mirat pe profesor și a exclamat: „Păi, mi-ați spus să țin minte doar obiectele de culoarea albastră!”, având în vedere că această sarcină nu a fost verbalizată, adică nu a fost rostită în cuvinte.
Ce s-a întâmplat, de fapt, aici? ne întrebăm noi acum.
Se pare că, pur și simplu, omul nu a văzut obiectele de culoare verde, fiindcă nu i s-a cerut asta, și nu fiindcă acestea nu erau acolo.
Iar voi, la rândul vostru, ați putea întreba, ce are această parabolă cu jurnalismul comunitar? Că jurnalismul aceasta este destinația anunțată a călătoriei noastre, nu?
Ei, bine, la fel ca în parabola cu obiectele de culoare albastră și de culoare verde din odaie, în viața noastră, în localitățile noastre există probleme, indiferent de faptul dacă le vedem noi sau nu, indiferent dacă suntem îndemnați să le povestim sau dacă sunt trecute de toți cu vederea.
Jurnalismul comunitar este jurnalismul pe care pot să-l facă oamenii care nu au neapărat o pregătire specială în domeniul scrisului, însă au de apărat o cauză, au de reparat o nedreptate, au de împărtășit o bucurie despre oamenii de alături.
Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.
Jurnalismul comunitar este oarecum mai intim, mai grijuliu față de îngrijorările, problemele oamenilor, spune poveștile satelor și este un jurnalism de acțiune.
Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.
Atunci când numești lucrurile pe numele lor, acesta este primul pas spre rezolvare.
Cel mai des jurnalismul comunitar este asociat cu activitățile de watchdog, fiindcă într-o altă pildă cunoscută presa este numită „câinele de pază al democrației”.
În aceeași ordine de ide, se poate spune că jurnalismul comunitar este câinele de pază al comunității.
Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.
Iar pentru alte idei, resurse și istorii axate pe jurnalismul comunitar, căutați și vizionaţi animaţiile noastre precedente la această temă.
Acolo veți afla, de exemplu, CE CALITĂȚI sunt necesare oamenilor – fie că sunt jurnaliști profesioniști, activiști civici sau oameni din alte domenii de activitate – care sunt preocupați de ceea ce se întâmplă sau nu se întâmplă în satele și orașele lor.
Și, de asemenea, CUM SĂ NE CĂUTĂM ȘI UNDE SĂ NE GĂSIM TEMELE pentru relatări.
Și apropo, ce alte aspecte, elemente ale jurnalismului comunitar ar fi interesante pentru voi ca teme pentru următoarele episoade – scrieți în comentarii și vom răspundem acestor solicitări.
Fiindcă jurnalismul comunitar ține și de răspundere.
#jurnalismcomunitar #spune #cere #faceva #stiripozitive #fundatiaesteuropeana #suedia
* * *
Această animaţie a fost produsă în cadrul proiectului „Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate”, realizat de către de Asociația „URMA ta”, cu suportul oferit de Fundația Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aici aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.
