În ziua de 24 ianuarie 2024 la Muzeul Național al Literaturii Române din Chișinău va avea loc vernisajul expoziției de ilustrații în acuarelă cu personaje din fabulele lui Alecu DONICI, realizate de pictorul-grafician Nicolae CUROȘU, cu genericul: „BOUL CUMINTE, VULPEA DIPLOMATĂ ȘI CEILALȚI DE LA DONICI…”
Evenimentul va avea loc la ora 15.00, în Sala Roz, strada Alexei Mateevici, nr. 79, Muzeul Național al Literaturii Române.
Expoziția va putea fi vizitată până pe 26 martie 2024.
Alecu (Alexandru) DONICI (n. 19 ianuarie 1806, Piatra-Bezin, azi Donici, Orhei – d. 21 ianuarie 1865, Piatra Neamț).
Avocat, judecător, scriitor, traducător, fabulist, descendent din viță nobilă de boieri moldoveni. Își începe activitatea la Chișinău, apoi la Iași, deținând o funcție importantă în Epitropia școlilor. Mai târziu devine asesor al Curții de Apel, fiind ales și Președinte al Judecătoriei Neamț în 1846.
Membru activ al Divanului obștesc, colaborează cu revistele „Albina Românească”, „Dacia literară”, „Propășirea” și alte publicații periodice din acea perioadă. În afară de fabule, a compus versuri și piese de teatru. O parte din strămoșii săi sunt înmormântați în cimitirul bisericii „Sf. Constantin și Elena” din Chișinău, pe care au ctitorit-o de-a lungul anilor câteva generații, însuși Donici găsindu-și somnul de veci la Iași. Astăzi, o stradă din Chișinău îi poartă numele.
Debutează cu traduceri din Pușkin și Krîlov, fiind menționat în 1835 ca traducător în revista moscovită „Teleskop”. În colaborare cu Constantin Negruzzi traduce și publică „Satire și alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Pușkin „Țiganii”, mai traduce „Torentele și oamenii” de Mihail Lermontov, „Tunsul” de Aleksandr Veltman și alte creații ale clasicilor literaturii universale. În anii 1840 și 1842 editează două cărți de „Fabule” cu opere proprii și traduceri. Donici a avut un deosebit spirit de observație, criticând în fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste în societatea umană. Din creația sa cele mai cunoscute sunt fabulele: Antereul lui Arvinte, Musca la arat, Racul, broasca și știuca, Doi câini ș.a.
Creația lui Donici a fost înalt apreciată de Mihail Kogălniceanu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri și alți contemporani. Însuși Eminescu îl situa printre scriitorii care „și-au încuscrit talentul individual cu geniul poporului…”, numindu-l, în poezia „Epigonii” – „Donici, cuib de-nțelepciune”.
Muzeul Național al Literaturii Române dispune de cartea „Fabule” (Iași, 1840), precum și de alte ediții rare ale operei fabulistului.
Nicolae CUROȘU (n. 30 iulie 1963, orașul Chișinău, Republica Moldova) este pictor-grafician specializat în grafică de carte și grafică de șevalet. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova din 1997. Absolvent al Colegiului de Arte Plastice „A. Plămădeală” (1982).
În prezent este custode superior la Muzeul Național al Literaturii Române, Chișinău.
