Jurnalismul  este o profesie despre puterea cuvintelor, în primul rând. Și despre cum trebuie să  alegem cu grijă cuvintele ca să nu le facem rău celor din jur.

Și ni s-a părut că cel mai bine ilustrează asta o poveste scrisă de Madonna. „Merele domnului Peabody”. Iar merele sunt, de mai mulți ani încoace, Premiul pentru cei mai buni jurnaliști ai anului în Moldova. Oare nu ți-ai dori un Măr de Aur?

Povestea „Merele domnului Peabody” are trei eroi principali. Domnul Peabody, profesorul de istorie și de baseball al școlii primare din localitate; Billy, unul dintre elevii domnului Peabody. Și Tommy, un alt copil din echipa de baseball, care a văzut într-o zi, după meci, cum profesorul a ales din magazinul de fructe mărul cel mai strălucit, l-a pus în geantă, dar nu l-a plătit. Tommy a povestit întâmplarea tuturor prietenilor, care, la rândul lor, au povestit-o părinților, care au povestit-o vecinilor și aceștia – prietenilor pe care-i aveau.

În sâmbetele următoare, nici un elev al domnului Peabody nu a mai venit la meci. Iar localnicii nu i-a mai răspuns la salut. Billy i-a explicat profesorului: „Toată lumea crede că sunteți un hoț”.

Atunci vânzătorul din magazinul de fructe i-a spus lui Billy că profesorul își plătește merele în fiecare duminică, atunci când își ia laptele.

Mai târziu, Billy i-a povestit lui Tommy adevărata poveste a merelor domnului Peabody. Și în scurt timp, când l-a întâlnit pe profesor, Tommy l-a întrebat ce ar putea face acum ca să îndrepte lucrurile.

Domnul Peabody i-a spus să vină pe terenul de baseball și să ia cu el o pernă umplută cu pene. „Acum te rog să tai perna în două și să o scuturi bine, ca să zboare toate penele”. Vântul a împrăștiat miile de pene în toate părțile. Iar Tommy s-a gândit că era un preț ușor de plătit pentru a obține iertarea profesorului.

Peste puțin timp, domnul Peabody i-a spus lui Tommy că ar mai fi ceva de făcut pentru a îndrepta lucrurile: „Trebuie să te duci și să aduni toate penele”.

Tommy s-a încruntat și a zis: „Nu cred că este posibil”. Iar profesorul de istorie și de baseball se pricepea bine și la lecții de viață: „La fel de imposibil este și să îndrepți răul pe care l-ai făcut, împrăștiind zvonul că aș fi un hoț. Fiecare pană este un om din localitatea noastră”.

Iar morala din această poveste pentru copii și adulți este aceasta. Să nu ne mai grăbim atât de mult să judecăm pe cineva. Și să ne aducem aminte mereu că un cuvânt poate să rănească mai mult decât o sabie. Iată de ce trebuie alegem cu grijă cuvintele ca să nu le facem rău celor din jur și sunt atâtea ocazii să le facem un bine oamenilor.

Să-i ascultăm. Să le spunem poveștile. Să relatăm problemele cu care se confruntă. Și să cerem din partea autorităților soluții, acțiuni. Să facem cunoscute reușitele. Asta face jurnalismul comunitar.

Jurnalismul comunitar este jurnalismul pe care îl fac oamenii locului care nu au neapărat o pregătire specială în domeniul scrisului, dar în schimb apără o cauză, îndreaptă o nedreptate sau împărtășesc o bucurie despre oamenii de alături.

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva cu grijă pentru celălalt, pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.

#jurnalismcomunitar #spune #cere #faceva #stiripozitive #fundatiaesteuropeana #suedia

* * *

Această animație a fost produsă în cadrul proiectului „Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate”, realizat de către de Asociația „URMA ta”, cu suportul oferit de Fundația Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aici aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

Link YOUTUBE Animație #12 „Jurnalism comunitar”:

https://youtu.be/bRgVFBKDwD0

În drumul nostru spre înțelegerea jurnalismului comunitar am întâlnit recent alți oameni  care au scos din traista lor câteva parabole instructive și le-au împărtășit cu noi.

Un învățător ne-a povestit că într-o zi cu soare se plimba cu unul dintre prietenii săi pe malul râului. Pe malul râului Bâc, să zicem, sau pe malul râului Dâmbovița. Ori Bahlui, dacă sună sau curge mai bine.

Și învățătorul și-a îndemnat prietenul să se uite la peștii din apă. De altfel, în istoriile noastre toate râurile au pești, pentru că poveștile noastre sunt pozitive și educative.

„Vezi peștii aceia care înoată și fac ceva acolo? Se vede că se simt bine împreună”, a spus învățătorul.

Iar prietenul lui nu a fost de acord, că așa sunt prietenii, pun la îndoială uneori ceea ce spui.

„Chiar dacă tu ești născut în zodia peștilor, nu ești pește. Așa că nu ai de unde să știi dacă peștii se simt bine sau nu împreună acolo”.

Și atunci învățătorul i-a explicat. „Dar nici tu nu ești în locul meu. Așa că nu poți să știi dacă eu știu sau nu că peștii se simt bine?”

Iar din întâmplarea asta ne-am gândit că putem învăța cel puțin trei lucruri utile pentru tema noastră.

În primul rând, dacă cineva face ceva, alături de altcineva – un pod, un proiect, un parc sau pur și simplu curățenie, înseamnă că aceștia se simt bine împreună și soarele în ziua aceea strălucește mai tare.

În al doilea rând, o bucurie trebuie să fie împărtășită. Ca să fie mai mare și să-i bucure pe mai mulți.

Iar în al treilea rând, cel mai bine înțelegem oamenii și localitățile atunci când suntem în locul lor.

Iată de ce jurnalismul comunitar este jurnalismul pe care îl fac oamenii locului care nu au neapărat o pregătire specială în domeniul scrisului, dar în schimb apără o cauză, îndreaptă o nedreptate sau împărtășesc o bucurie despre oamenii de alături.

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva cu grijă pentru celălalt, pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.

Iar aceste scurte definiții sunt confirmate și de următoarea parabolă cu învățătorul care mergea cu prietenul său pe malul unui râu.

Doar că de această dată, într-o altă zi, un elev îl întreabă pe învățător.

„Spuneți-mi, vă rog, ce înseamnă știința de carte? că auzim că trebuie să avem știință de carte, competențe despre care nu prea înțelegem ce înseamnă acestea”.

Și atunci învățătorul i-a răspuns.

„Știința de carte este de fapt știința de viață.

Ce faci atunci când ți-e foame? Mănânci. Iar când ești obosit, te odihnești.

Că asta e viața.

Așa săpun și cărțile vechi, că este un timp pentru a arunca pietre și un timp pentru a strânge pietre, un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a fi departe de îmbrățișări.

Asta e știința de carte.

Când nu știi ceva, întreabă!

Când ai nevoie de ajutor, spune sau strigă!

Când vezi ceva frumos, bucură-te și povestește și la alții despre asta”.

Iar acest învățător parcă este, cu sfaturile lui de viață, un profesor de jurnalism comunitar cu importante lecții de viață. 

Jurnalismul comunitar este jurnalismul pe care îl fac oamenii locului care nu au neapărat o pregătire specială în domeniul scrisului, dar în schimb apără o cauză, îndreaptă o nedreptate sau împărtășesc o bucurie despre oamenii de alături.

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva cu grijă pentru celălalt, pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.

#jurnalismcomunitar #spune #cere #faceva #stiripozitive #fundatiaesteuropeana #suedia

* * *

Această animație a fost produsă în cadrul proiectului „Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate”, realizat de către de Asociația „URMA ta”, cu suportul oferit de Fundația Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aici aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

Link YOUTUBE Animație #11 „Jurnalism comunitar”:

https://youtu.be/Uv1n5bhMr8U