Marina Hajder este o tânără scriitoare care până la vârsta de 19 ani a scris deja două romane. „Restul e tăcere…” este romanul care a fost lansat în 2018, în această carte puteți găsi povestea de viață a autoarei. Despre ce este „Linii de dialog”, care urmează să fie lansat, dar și ce semnifică scrisul pentru ea, ne-a povestit tânăra într-un interviu.
– De unde vine pasiunea ta pentru scris?
– A scrie, pentru mine, înseamnă a trăi frumos, a motiva oamenii prin ceea ce scriu și a-i îndruma să evolueze spre noi înălțimi. Cred că sunt acel om care mângâie suflete cu cuvinte care te fac să meditezi, să înveți ceva bun și să te motivezi să lupți cu propriile forțe pentru a ajunge în vârf. Pentru mine scrisul reprezintă o parte din mine și dacă n-aș mai scrie mâine, aș fi un om gol pe dinăuntru. Mie îmi place să ofer oamenilor din căldura mea, să ajungă la fiecare suflet un gând bun de al meu și să știu că undeva, cineva zâmbește când îmi citește creațiile.
Ce suntem noi, oamenii, de fapt? Suntem artă în lume. Noi ne construim propria viață așa cum ne dorim și facem din ea o operă de artă. Vreau să ajung peste ani și să știu că sunt oameni care îmi citesc marile creații și se bucură de evoluția mea. Ce sunt eu? Sunt fata de 19 ani care vrea să prospere cât mai mult și să nu renunțe la visurile ei niciodată. Atâta timp cât inima mea o să existe, ea o sa fie iubire. O să iubească, o să sufere, și o să o ia de la capăt de câte ori va fi nevoie. Căci dragostea e ceea ce rămâne când oamenii pleacă, e ceea ce rămâne când amintirile se șterg, e ceea ce dă sens și contur existenței noastre. Dragostea e totul, totul și încă ceva.
– Ce reprezintă romanul „Restul e tăcere…” pentru tine?
– Romanul „Restul e tăcere…” este totul pentru mine. Acolo sunt poveștile mele de viață ce le-am descris în amănunte și am oferit o lecție de viață. Oamenii nu trebuie să judece după copertă, ci trebuie să cunoască un om după suflet. Eu sunt un suflet bun și blând. Dacă ajungi să mă cunoști, vei vedea că pot oferi multă dragoste și te pot primi în sufletul meu cu brațele deschise, dacă-mi vei oferi același lucru.
– Urmează să fie lansat cel de-al doilea roman al tău – „Linii de dialog”, despre ce este această carte?
– Romanul „Linii de dialog” este despre trăiri, emoții și povești de viață frumoase, de la care poți lua o povață. Nu aș vrea să dau prea multe detalii acum, atunci când va fi lansarea oamenii vor descoperi singuri pozitivismul și realitatea din acest roman.
– Ce te inspiră atunci când scrii?
– Mă inspiră oamenii și le mulțumesc tuturor că au fost aici, cu mine și mi-au dat elan: „Vă mulțumesc, m-ați prins de mână și am mers pe o cale frumoasă de care sunt mândră”.
– Cum descrii stilul tău de a scrie?
– Stilul meu de a scrie este unul pe înțelesul tuturor . Îmi place să redau emoții pozitive oamenilor și să le creez amintiri. Am să atașez aici ceea ce vreau ca oamenii să înțeleagă, să învețe ceva și să se bucure: „Știi, suflete, voiam să ți-o spun demult, dar poate că nici azi nu e prea târziu. Să nu te temi să părăsești un om lângă care simți că nu simți nimic. Să nu-ți fie frică să te rupi de cei care nu sunt pentru tine. Sufletul știe mai bine unde e casa lui și el a înțeles ceea ce tu refuzi, poate, să accepți. Doar renunță, pentru că așa, puternic precum ești, poți să începi viața de la început. Nu ai nevoie de cei care te împiedică să simți fericirea. Obișnuiești să-ți creezi propriile dileme între „da”, „nu” sau „poate” și asta te face să suferi. Știi de ce suferi? Pentru că te temi. Te temi să renunți la oameni, la locuri care mimau, de fapt, fericirea. În final ajungi să-ți fie frică să renunți la tine și la posibilitatea de a te regăsi din nou. Dragă suflete, încă poți transforma oamenii trecutului în oamenii prezentului, poți zâmbi inocent, poți trăi viața din plin. Doar renunță. Eu vreau să te văd fericit. Știu, e ironic, dar e simplu. Oamenii pleacă și uită să se mai întoarcă. Oamenii uită că sunt așteptați uneori. Oamenii se pierd în vâltoarea vieții și a evenimentelor. Oamenii uită că sunt oameni, iar această uitare îi transformă în monștri ce nu știu să simtă. Oamenii au obișnuințe și uită să încerce. Oamenii au lacrimi în colțul ochiului și nu are cine să le șteargă. Am vrut să ți-o spun demult. Am vrut să stăm față-n față, la un pahar cu vin sau poate la o ceașcă̆ de cafea amară, exact ca oamenii, cei care te țin închis în propria colivie. Totuși, nici azi nu e târziu. Pur și simplu renunță acum căci eu chiar mă tem pentru tine. Mă tem că m-aș întinde noapte-n pat si m-aș trezi cu străini în suflet. Mă tem că, dacă nu renunț la ceilalți, aș putea renunța la mine, dar a renunța la tine înseamnă a nu mai stie cine ești, de fapt. Să punem astăzi punctele pe i, pentru a mă trezi în fiecare zi eu, cea de azi, cea de mâine, cea care-și construiește un drum, și așteaptă mângâieri, dintr-o palmă de om, dintr-o palmă ce strânge petale și le presară pe suflet, încet, și cu dragoste”.
– Care este cartea ta preferată?
– Nu pot spune că am o carte preferată, citesc mult și cărți bune. Recent, am citit cartea „Rețeta succesului” de John Maxwell, care este o carte despre dezvoltare personală și care te învață cum să reacționezi în unele situații din viață. Vă îndemn pe fiecare să citiți cât mai mult și să vă întăriți personalitatea.
– Cum ai reacționat la recenziile primite în urma publicării primului roman?
– La recenziile primite în urma publicării cărții „Restul e tăcere…” am reacționat pozitiv, căci orice critică m-a făcut să îmi doresc să mă dezvolt și mai mult.
– Ce planuri de viitor are tânăra scriitoarea Marina Hajder?
– Tânăra scriitoare Marina Hajder are planuri foarte mari pe viitor. Vrea să studieze la Jurnalism și să activeze în acest domeniu. Cariera pentru mine este foarte importantă și îmi doresc să fac tot ce îmi stă în putință ca să reușesc ceea ce mi-am propus. Nu există „nu pot”, iar cuvintele după care mă ghidez eu sunt: „Eu am să reușesc, eu sunt puternică”. Problemele de sănătate niciodată nu m-au împiedicat să renunț, dimpotrivă, am luptat și am demonstrat că sunt o adevărată luptătoare în această lume uneori răutăcioasă.
Zinaida Capațina
Fotografii: Arhivă personală
