Tatiana Casapo are în spate o facultate de inginerie și microelectronică și alta de contabilitate – domeniu în care activează până în prezent. Pasiunea pentru confecții manuale, însă, nu a lăsat-o nici un moment pe meșteriță. Croșeta și ața le ține în mână de la vârsta de cinci ani, iar acum din pasiunea sa a creat o mică afacere care îi aduce liniște și plăcere de fiecare dată când se apucă de croșetat. Se poate mândri cu peste 200 de jucării croșetate și proprietari din diferite țări, dar meșterița nu planifică să se oprească aici, are planuri mărețe și idei de jucării pe care abia așteaptă să le încerce.
Prima profesie i-a oferit șansa de a obține pe cea de a doua, iar croșetatul este meseria pe care meșterița și-a creat-o din pasiune.
„Această profesie m-a ajutat să obțin a doua profesie, cunoscând bine informatica, am fost acceptată în calitate de secretar într-o firmă de audit unde am făcut mici programe de contabilitate și văzând că îmi reușește, mi-am propus să fac a doua facultate – cea de contabilitate, iar la moment eu sunt contabil”, spune Tatiana. „Croșetatul este un hobby de la 5 ani. Încă de atunci toate lucrările mele erau dăruite. Pentru orice zi de naștere eu deja aveam cadou pregătit în stoc”, a mai adăugat meșterița.
Ideea de a confecționa anume jucării a luat naștere odată cu dorințele celui de al doilea fiu al său. Atunci Tatiana a și confecționat prima sa jucărie croșetată, ca mai apoi să se dedice, cu prima ocazie, acestei ocupații: „Eram însărcinată cu al treilea copil și cel de al doilea fecior îmi cerea să îi cumpăr o pisică și cam nu mă simțeam eu bine, să ieși prin magazine să te plimbi și am intrat în internet și am zis să încerc. S-a primit o pisică. Mai apoi se apropia Anul Nou, anul purcelului și am confecționat câțiva purceluși pe post de cadou pentru finuți. Numai le-au văzut și le-au și cumpărat”.
Pe piața din Republica Moldova Tatiana susține că a fost cam dificilă lansarea și totul din cauza subaprecierii lucrărilor artizanale.
„E complicat, la noi este un număr foarte mic de persoane care înțelege că aceasta este munca cuiva. La unele din primele târguri au fost și persoane care se revoltau că cer pentru o jucărie așa mulți bani. Acest lucru, desigur, m-a blocat puțin și nu mai aveam aceeași dorință de a croșeta, ca mai apoi să realizez că fiecare lucru are cumpărătorul său, eu primesc plăcere din ceea ce fac – eu fac”, relatează Tatiana.
O mare bucurie este pentru meșteriță să vadă că munca sa este apreciată nu doar la noi, dar și peste hotarele țării, iar recent aceasta a avut ocazia să pregătească comenzi pentru transport în Irlanda și Marea Britanie.
Cea mai mare încurajare de care se bucură meșterița vine din partea copiilor, reacțiile lor fiind și mecanismul de stimulare pentru a croșeta.
„M-au încurajat copiii, mai mult decât atât, după al doilea copil am născut și al treilea băiat și am văzut că al treilea doarme cu jucării de pluș și i-am croșetat un ursuleț, apoi o pisică și am văzut că îi plac anume jucăriile moi. Acum am început a croșeta din semi bumbac – se îngrijesc mai ușor aceste jucării, deși se confecționează mai greu. Chiar am pe cartea de vizită o fetiță cu un iepuraș – confecționat printre primele lucrări. Fetița dormea, mânca, se plimba cu acel iepuraș, nu vorbea încă, dar spunea „aceasta a mea”. De aceea, cea mai mare bucurie este atunci când văd că un copil ia jucăria și nu o lasă din mâini. Atunci pot face și o reducere la părinți pentru că înțeleg că sunt nevoiți să o procure. Dar aceasta este cea mai mare bucurie când văd bucurie în ochii copilului”, susține Tatiana.
