Adriana Banari – tânăra pentru care arta colajelor este o poezie vizuală

Adriana Banari este o tânără artistă pasionată de crearea colajelor. Pentru ea, colajul este limbajul emoțiilor, a gândurilor ascunse și a subconștientului. Este, după cum relatează tânăra, terapia sa – modul său de exprimare și autodepășire.
Dintotdeauna a fost atrasă de artă, pe care o manifesta în toate domeniile, iar când a înțeles că cel mai aproape de suflet îi este colajul, tânăra nu a ezitat nici o clipă, urmându-și visul. Acum Adriana se poate mândri cu o colecție impunătoare de lucrări, pentru care, spune tânăra, are planuri mărețe.

Ce prezintă pentru tine acest tip de artă?
– Eu cred că noi creăm totul, este asta un colaj, un gând sau o salată. Din punct de vedere academic, colajul este un procedeu artistic care presupune asamblarea mai multor elemente, tehnici și imagini. Termenul de „colaj” (din franceză coller – a încleia) vine din mișcarea Dadaistă și de la pictorii surrealiști, care refuzau logica, argumentele și esteticul, voind să găsească o escapadă în ceea ce nu se putea explica. Printre primii care au pus bazele colajului sunt Max Ernst, Pablo Picasso, Joseph Cornell, Andre Breton și alții.

Ce te-a determinat să te reprofilezi în acest domeniu?
– La un moment dat, am înțeles că vocea interioară trage mai mult spre colaj, mă simțeam bine în procesul de creație și era o sete continuă de a descoperi noi tehnici, de a cuceri noi tărâmuri și de a a sufla viață în elementele decupate. Probabil că decizia a venit atunci când am realizat că nu mai vreau să-mi pierd timpul cu job-uri de rutină, care îți aduc venit, dar nu îți aduc împlinire sufletească. Am simțit că menirea mea pe Pământ este alta și nu-mi pare rău pentru sacrificiile pe care le-am făcut până am ajuns la această certitudine.

– Cum are loc procesul de creare a imaginilor?
• ideea;
• selectarea imaginilor pentru viitorul colaj;
• logica și mesajul compozițiilor.
Procesul de creație pare simplu la prima vedere, însă nu e chiar așa. Eu încep prin a aduna o selecție de imagini, pe care le decupez din cărți și reviste vechi colectate în timp, în dependență de ce îmi atrage atenția. Nu am niciodată un plan sau o idee conștientă după care mă ghidez sau să-mi spun că „azi vreau să reprezint fericirea” și să merg pe unda acestui gând. De obicei, ascult muzică și mă deconectez de la tot ce se întâmplă în jurul meu și în capul meu, iar când apare ceva interesant – un personaj, spre exemplu, interacționez cu el și îl plimb pe diverse suporturi de hârtie, îl îmbrac, îi dau o emoție sau o acțiune. Pentru că am o lume interioară bogată, colajele ies ca o poezie vizuală, e destul să încerci să decodifici câteva simboluri pentru a înțelege starea de spirit pe care am avut-o în procesul de lucru. Câteodată, nici nu e nevoie de multă gândire, e destul să simți, să prinzi emoția.

Care este sursa de inspirație la crearea lucrărilor? Sau cine.
– Oricât de narcisist ar suna, dar sursa principală de inspirație este creierul meu, care colectează informația din jur, o scanează, o depozitează și spre norocul meu, o convertește frumos în ceea ce creez, datorită inimii care simte. La fel, fricile mele și insecuritățile servesc drept imbold pentru a crea. Inspirația nu este ceva ce trebuie să o aștepți să vină, ea este o stare pe care o construiești și în proces de muncă, vin și ideile și imaginile. Desigur, este foarte important cu ce ne alimentăm zi de zi, și nu mă refer la hrană materială, dar la cărți citite, filme văzute, oameni cunoscuți, animale cu care interacționezi, muzica ascultată. Un rol important pentru mine joacă natura, îmi dă stări frumoase, enigmatice, un infinit de mistere asupra cărora reflectez deseori și din care fac parte.

Te-ai confruntat vreodată cu încălcarea dreptului de autor (în momentul preluării anumitor elemente pentru colaj)?
– Încă nu am ajuns la așa dilemă și sper să nu ajung în viitorul apropiat. Eu mă strădui să folosesc imagini vechi, vintage, care deja sunt în drept de a fi folosite de public. De facto, nu există un „Cod al Artistului de Colaj”, iar atunci când un element deține doar 10% din imagine, nimeni nu-ți sare în cap.

Ce îți place să surprinzi cel mai frecvent în colajele tale? Ce elemente utilizezi mai des?
– Cel mai frecvent surprind emoțiile legate de transformare/metamorfoză, moartea, legătura cu universul, escapadele în lumea fantastică, de vis, oamenii și eu. Elementele utilizate mai des sunt luna, lumânarea, inima, florile, căprioara, fluturii, șerpii, etc.

Care este soarta imaginilor deja finalizate?
– Până la moment, am reușit să mă desprind doar de câteva colaje și acelea au fost dăruite. În mare parte, nu vreau să le vând pentru că planific o expoziție, în care vreau să apară originalele, dar și pentru că îmi este greu să mă desprind de emoțiile puternice din ele. Venitul meu vine din vânzarea de print-uri și unele comenzi.

– Care sunt feedback-urile primite până acum?
– Am un feedback pozitiv la ceea ce creez, pentru mulți ceea ce fac este destul de neînțeles, însă vizualul și culorile le sunt pe plac. Unii spun că sunt extraterestru, alții că sunt cu capul în nori, alții că am deschis al treilea ochi, alții că sunt ciudată. Fiecare cu părerea lui. Uneori mă amuză.

– Ce concurență este în Republica Moldova la capitolul colaje?
– Eu nu cred că există vreo concurență, acolo unde publicul nu consumă acest tip de lucrări, și aici mă refer la cumpărarea lor și nu lauda acestora. În Moldova încă se știe foarte puțin despre colaj. Îl cunosc, în mare parte, doar cei care au studiat la academie sau au tangență cu arta. Ai noștri nu cumpără o pictură pe perete, care reprezintă ceva înțeles și palpabil, nu tocmai un colaj abstract pe care nu-l pot pătrunde. Publicul meu țintă nicidecum nu este Moldova. Din păcate, adevărul crud este că sistemul nostru și mentalitatea oamenilor alungă talentele din țară. Dar asta este un imbold bun de a căuta căi noi de dezvoltare.

Reporter: Ana Fomov
Imagini: arhiva personală

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here