Tatiana Cucu despre vise, muzică și cum îmbină școala cu lucrul manual

23 aprilie 2021

Tatiana Cucu, originară din comuna Grătiești, este o tânără pasionată de muzică și mai recent de lucrul manual. De 12 ani ține în mână vioara, și cu multă dragoste și căldură face parte din lumea muzicii. De la ea putem afla cum să credem în visele noastre și să nu ne fie frică să ne avântăm în experiențe noi.

Tânăra are 18 ani și își face studiile la Cluj-Napoca, Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță” și totodată este pasionată de lucrul manual, confecționând fundițe din in cu brodături personalizate.

___

„Uneori pentru a realiza cât de mare e lumea în care trăim
și cât de binecuvântați suntem, trebuie doar să pășim ușor
peste toate limitele, fricile și convingerile impuse de noi înșine.
Doar atunci vom putea privi în orizontul larg cu ochii deschiși”

___

Cum ai ajuns să ții în mână în loc de vioară acul și ața?

A fost ceva spontan. A fost o plăcere. Eu voiam să-mi fac una mie și am zis că, dacă îmi reușește, voi face și prietenelor mele.Nu știam nimic despre cum să le fac, dar aveam proiectat în minte cum aș vrea să arate. De aici au început primele căutări pe internet pentru croitul și brodatul unei fundițe, iar din câteva încercări și schițe am reușit să fac primele fundițe.

Te-a ajutat familia în procesul de confecționare a fundițelor?

Sigur. Părinții m-au susținut chiar de la începutul apariției ideii, iar la confecționarea primelor fundițe am avut parte de ajutorul mamei și bunicii. A fost un lucru în echipă. Mă bucur pentru sprijinul și ajutorul pe care mi-l oferă.

Ce brodezi cel mai des pe fundițe?

Brodez totul ce e legat de natură – flori, frunze, fluturi. Abstract încă nu brodez, dar cine știe pe parcurs.

___

„Florile simbolizează sentimente și stări,
iar uneori vorbesc pentru noi”

___

Nu ți-a fost frică să începi ceva nou, despre care nu cunoști nimic?

Am zis că mai bine să încerc, indiferent de rezultat, decât după să-mi pară rău că nu am încercat.

___

„Nu aștepta momente speciale, crează-le”

___

Care a fost prima fundiță pe care ai vândut-o?

Prima fundiță, pe care am făcut-o și am îndrăgit-o tare, am zis că o să fie a mea. Era una lungă de culoarea roșie și exact ea prima s-a vândut. I-am spus mamei că eu atât de mult am stat la ea, să o brodez pe o parte, apoi pe alta, mi-a luat cel mai mult timp și până la urmă ea prima s-a vândut.

Te ajută rețelele de socializare în promovarea creației tale?

Cu siguranță da. Prin intermediul rețelelor de socializare, în cazul meu Instagram și Facebook, am avut oportunitatea de a face promovarea produsului mai ușor. Cu ajutorul unei prietene am realizat pozele pentru pagină, iar în februarie am făcut prima postare și peste ceva timp au apărut primii cumpărători .

În ce momente apar cele mai frumoase idei?

Pot spune că în momentele în care nu te aștepți. Așa a fost in cazul meu și a fost unul amuzant, pentru că eram în baie și mi se descărcase telefonul, că de obicei ascult muzică. Atunci mi-a apărut întrebarea ce aș mai putea adăuga la fundițe. Am ales să rămân calma și am lăsat ca gândurile să vină într-o stare de flow și astfel mi-a apărut ideea de a broda afirmații pe fundițe, ele transmițând o energie înaltă și frumoasă pentru cel ce o va purta . Primele fundițe de acest fel le-am făcut pentru prietenele mele și mai apoi și mie .

___

„Noi, oamenii ne lăsăm copleșiți de frumos și fără să ne dăm seama,
ne bucurăm de lucrurile mici. Ne delectăm cu emoțiile acestea pozitive,
pline de căldură și pace, care ne crează starea noastră de bine”

___

De ce ai decis primele fundițe să le dăruiești prietenelor tale?

A fost o surpriză pentru ele, dar și pentru mine că s-au primit fundițele frumoase. Mă bucur că o să le rămână amintire. E ceva simbolic.

Ce planuri sau idei ai vrea să realizezi în viitor?

Îmi plac lucrurile brodate și, dacă să vorbesc despre idei din aceeași sferă, cred că aș vrea să-mi fac o IE, chiar dacă necesită mult timp pentru confecționare.

Ce loc ocupă muzica în viața ta?

Muzica ocupă un loc important pentru mine. Prin ea am învățat să mă exprim și să transmit emoții. De 12 ani cânt la vioară, iar pe parcursul acestor ani am făcut parte din mai multe orchestre, am făcut voluntariat și am participat la concerte. Îmi place starea când sunt ocupată, chiar dacă pe alocuri este și obositor să stau multe ore în picioare. E fain, o fac din plăcere și asta-i cel mai important lucru. Mă gândesc să studiez în continuare muzica, dar paralel aș vrea o a doua facultate în alt domeniu.

Arta poate fi o profesie?

Dacă te dedici total artei, da. Mai contează și cum te simți și dacă o faci într-adevăr din plăcere.

Crezi că, în timpul în care trăim, oamenii trebuie să fie multifuncționali?

Eu cred că noi învațăm pe tot parcursul vieții, iar scopul nostru pe pământ e să ne (re)găsim vocația. Uneori pentru a ajunge la acest punct, eu cred că e binevenit să fim multilaterali. Mie îmi place să învăț diverse domenii, pentru a înțelege care este al meu .

Dacă există dorință, crezi că nu există obstacole în realizarea acesteia?

Exact. Treci peste tot indiferent de circumstanțe. Eu sunt mega visătoare și aș vrea multe să încerc.

___

„Lasă fluturii să-ți zboare prin păr,
lasă-i să-ți insufle libertate, încredere și
putere să zbori cât mai departe”

___

Dacă ai privi în trecut cu câțiva ani, ai crede că o să ajungi să confecționezi fundițe brodate și chiar o să se primească bine?

Nu. Sigur că nu m-aș fi gândit că o să fac așa ceva. Atunci aș fi văzut această activitate ciudată sau fără o mare importanță.

Ce importanță are activitatea ta pentru tine la moment?

Pentru mine este și relaxare, dar și un lucru prin care eu transmit ceva și în momentul cela în care eu dau fundița, dau o parte din mine. Încerc să mă împart cu ceva frumos.

___

„Unele accesorii trezesc emoții. Emoții pline de
căldură și pace, emoții la care vrei să revii iar și iar”

___

Ce mesaj ai vrea să transmiți tinerilor, pentru ca ei să nu aibă frica să meargă în întâmpinarea schimbărilor?

Just do it. Aventurați-vă în necunoscut și permiteți-vă să fiți deschiși către noi oportunități, fără frică de eșec. Eu sunt recunoscătoare că am făcut pasul să plec peste hotare la studii. Cred că acesta a fost printre cele mai importante schimbări. Acolo a fost o lume nouă, oameni noi, anturaj nou și eram pentru prima dată singură, fără părinți. Aceasta m-a pus în situația în care trebuia să aleg și am învățat să fiu mai sigură pe alegerile mele. În România am început a vedea lucrurile din mai multe perspective. Înainte știam că poate fi doar într-un mod și punct. Dar acum mi-am lărgit spectrul de vedere și am început să am mult mai multe idei.

De unde vine inspirația ta?

Din natură. Ador natura! Și uneori mă inspir din alți oameni. Încerc să văd lucrurile frumoase și bune.

Care este cel mai mare vis al tău?

Să fiu fericită. Să am o viață trăită la maxim și să nu îmi pară rău de nimic. Să am experiențe cât mai diverse și să mă cunosc pe mine din diferite perspective.

Care este motto-ul după care te conduci în viață?

I am strong. Eu știu că o să pot.

___

„Fiecare om își pictează viața în culorile sufletului său.
Eu aleg culorile naturii, ele mă încarcă cu o energie minunată.

Tu ce alegi?”

Sursă foto: Arhiva personală

Anastasia Suveică, stagiară

Jane Eyre: Un contrast, o contradicție între lumea interioară și cea exterioară

23 aprilie 2021

Dacă sunteți în căutarea unei lecturi pentru această primăvară și nu știți cu ce să vă delectați sufletul, atunci Jane Eyre este alegerea perfectă. Se zvonește că „Jane Eyre” este un simplu roman pentru fete tinere, o simplă poveste de dragoste, condimentată cu descrierea epocii victoriene. Vreau să risipesc acest mit și să vă las să simțiți pe propria piele profunzimea acestei istorii.

Pentru început, „Jane Eyre” este un roman scris de autoarea engleză Charlotte Brontë în 1847. Când a fost publicată, cartea a fost intitulată „Jane Eyre: An Autobiography” și pentru un motiv întemeiat. Charlotte Bronte a avut o copilărie dificilă și a petrecut un an la o școală ieftină pentru fiice de preot, unde mâncarea proastă și disciplina exagerat de severă a ruinat sănătatea surorilor ei mai mari, Maria și Elizabeth, care au decedat la 10 și respectiv 11 ani. Această etapă a vieții sale i-a oferit material pentru conturarea școlii din Lowood în romanul „Jane Eyre”. După câțiva ani petrecuți acasă ca instructoare pentru surorile ei mai mici, Charlotte a revenit la școală ca guvernantă. Mai târziu ea a activat în rol de profesoară la o altă școală pentru fete. Autoarea a trăit o viață plină de lipsuri și suferință, iar experiențele sale vor fi evocate în scrierile literare, care au fost asemenea unor confesiuni asupra realității în care se afla. Astfel, romanul „Jane Eyre” este o lucrare cu nuanțe autobiografice, care redă atmosfera epocii victoriene și luminează multe întrebări importante: Ce este credința? Există oare Dumnezeu? Cum să alegi între datorie și sentimente? Cum să nu pierzi puritatea interioară? Ce este „dragostea adevărată”?

„Jane Eyre” este o carte care te face să simți, trezește emoții, provoacă lacrimi și bucurie, și chiar îți schimbă viziunea asupra lumii. Descrierile incredibile ale naturii și vieții din prima jumătate a secolului XIX sunt hrană pentru suflet și oferă spațiu vast imaginației. Fără să observi, te regăsești în acele zile în care parcă urmărești lumea din spatele unui copac sau printr-o gaură de cheie. Rar se întâmplă să te cufunzi atât de adânc într-o carte, când se pare că ai putea simți și aroma printre literele înșirate. Citind acest roman simți puritatea emoțiilor și sentimentelor umane, ceea ce deseori lipsește în lumea modernă. Iar pentru iubitorii de istorie, Jane Eyre este un document minunat, care reflectă spiritul vremurilor din epoca victoriană. Pe parcurs o să observați cum au fost răsturnate conceptele de religie, cum înflorea inegalitatea socială, cum s-a deformat conceptul de căsătorie și cum femeile se ciocneau cu prejudecăți din partea societății.

Jane Eyre, personajul principal al romanului, deși nu poate fi numită feministă, cum este acum la modă, a gândit și a acționat diferit față de o fată obișnuită din secolul XIX. Jane Eyre este nobilă, deși săracă, reținută, dar nu insensibilă. Ea are un suflet blând și caracter puternic, care o ajută să treacă prin diferite etape ale vieții. Am urmărit-o pe eroină cu o ușoară frământare de-a lungul întregului roman și împreună cu ea am trăit dificultățile, am confruntat problemele, am experimentat fericirea și durerea, iar spre final am descoperit dragostea adevărată.

Povestirea începe cu copilăria lui Jane, care era o fetiță de 9 ani. Părinții săi au decedat, ea fiind nevoită să trăiască cu mătușa sa și verișorii. În casa mătușii ea a fost umilită și bătută constant, disprețuită chiar și de verișorii săi. Dacă îndrăznea să spună măcar un cuvânt contrar, era pedepsită prin închiderea în „camera roșie”, locul unde a decedat unchiul ei. Curând mătușa o trimite pe Jane departe de casă, la o Școală de fete – Lowood sau, atfel spus, un orfelinat. Deși condițiile de trai erau mizerabile, camerele erau reci, copiii subnutriți, Jane reușește să găsească prieteni și învață să fie rezistentă la orice circumstanțe ale vieții. După absolvirea școlii, Jane rămâne și lucrează acolo ca profesor timp de doi ani. Dar, înțelegând că viața ei stagnează, ea se angajează guvernantă pentru micuța Adele, în casa domnului Edward Rochester. Aici începe perioada romantică în viața lui Jane. Edward, un bărbat încrezător, ironic, ușor morocănos, a cucerit inima eroinei. Ea se bucură de conversații lungi de seară cu Rochester, ea strălucind cu ingeniozitate, viziunile sale neobișnuite, dar și puritatea interioară. Între ei se naște o dragoste, dar, din păcate, soarta îi desparte pe iubiți și o vreme ei nu știu nimic unul despre celălalt. În acest timp se întâmplă multe, atât vesele, cât și dureroase, triste, cât și tragice. Nu vă voi spune prea mai multe detalii, pentru a păstra gustul cărții și pentru a vă oferi ocazia să descoperiți această frumoasă poveste de viață.

Citind ultimele pagini, am simțit o ușurare, o bucurie interioară, care s-a păstrat încă mult timp în suflet. Jane Eyre este unul din acele romane pe care ajungând la final vreai să-l citești din nou. Îți oferă un sentiment de pace, împlinire și fascinație față de puterea spiritului eroinei principale. Jane a făcut alegerea corectă – Dumnezeul ei este Dragostea.

Tema principală a cărții este voința, forța interioară care rezistă tuturor nenorocirilor ieșite în cale. Pot spune cu siguranță cu nu fiecare bărbat are la fel de mult curaj cum are Jane. Ea nu acceptă constrângerile, nu se conduce după prejudecăți, ea provoacă patriarhatul, arătând că femeia poate fi independentă. Pe de altă parte, Charlotte Brontë a reușit să îmbine frumos puterea feminină și dragostea, tandrețea, pasiunea. Autoarea a arătat idealul unei relații, în care există loc pentru amândoi. Am fost martoră a unei iubiri, care nu cunoaște limite, care persistă și atunci când ai fi spus că e imposibil.

„Jane Eyre” este, într-adevăr, un roman de secole, un roman pe care recitindu-l la diferite vârste, îl înțelegi și îl simți diferit. Este una din acele cărți care te face să te simți Acasă, care îți captivează atenția de la primele pagini. Simplitatea copilărească a povestirii, susținută de emoții și acțiuni pure, m-au făcut să caut sens mult mai profund în interiorul inimii mele. Există cărți de care pur și simplu te atingi fugitiv, trecând rapid paginile, dar „Jane Eyre” este o carte în care vreai să te cufunzi complet, să te învelești în ea ca într-o plapumă, să îți iai o cană de ceai fierbinte, să inspiri adânc și să înțelegi că timpul s-a oprit.

Jane Eyre este un contrast, o contradicție între lumea interioară și cea exterioară

Romanul dezvăluie că în viață, pe lângă frumusețea lucioasă exterioară, există o frumusețe interioară, mult mai importantă. De fapt, lucrarea lui Charlotte Brontë, creată în 1847, este un ghid pentru a păstra convingerile și, în același timp, a trăi sentimente reale în lumea dualităților. Cartea o puteți găsi în orice librărie sau în format electronic, accesând acest link: http://101books.ru/carte/descarca-charlotte-bronte-jane-eyre-pdf

Anastasia Suveică, stagiară

Ileana Ciobanu: Când mă așez să țes un covor nu îmi trebuie absolut nimic, pot să stau ore întregi

23 aprilie 2021

Ileana Ciobanu este o tânără pasionată de broderie și tapiserie, menținând vii valorile strămoșești. Ea este originară din satul Hiliuți, raionul Râșcani, unde a crescut înconjurată de perne brodate de mama și covoare țesute de bunica. Iar când urma să decidă cu ce vrea să se ocupe în viața, a ales calea femeilor din neamul său.

„Eu sunt o persoană care iubește foarte mult solitudinea, mie îmi place să lucrez în singurătate. Îmi place să stau liniștită undeva, să ascult niște muzică bună și să îmi încarc bateriile mele. De asta am ales profesia pe care o practic. Atât broderia, cât și tapiserie este o muncă pe care o faci foarte mult timp, în liniște și în singurătate. Este un lucru meditativ și mie asta foarte mult îmi place. Mâinile lucrează, iar mintea este liberă și poți să te gândești la orice sau poți să nu te gândești la nimic”.

Cum în copilărie se manifesta dragostea față de lucrul manual?

Eu priveam ceea ce a făcut mama mea, bunica, priveam cum muncește sora, dar eu nu încercam niciodată, pentru că atunci când eram mică nu eram interesată de lucrul manual. Eram un copil activ, îmi plăcea să mă ocup cu sportul și mai puțin cu lucrurile care presupuneau șezutul îndelungat. Dar mă uitam la covoarele țesute și mă minunam cum e posibil să faci așa ceva, se deschidea o lumea aparte acolo.

Când eu m-am născut la noi în casă s-a țesut ultimul covor și asta a fost un moment pe care eu l-am memorat pentru totdeauna. Îl am în memorie, fiindcă au dispărut toate ustensilele pentru covoare și oamenii au început tendința de a se debarasa de covoare, schimbându-le pe covoare persiene. Și cel mai mult în adolescență m-a marcat acest fapt, pentru că eu am început să simt cum din casă dispar lucrurile autentice, pe care le-a făcut bunica. În anii 90 oamenii au început să uite de însemnătatea muncii manuale și au început să creadă că aceasta deja nu mai este la modă, nu mai este bine.

Cine din familia ta se mai ocupă cu broderia sau tapiseria?

Brodează sora și mama. Sora brodează foarte mult. Eu de la ea m-am inspirat. Ele au o tehnică perfectă și eu mult timp nu am putut să o repet. De la început brodam într-un stil mai liber, artistic, dar totodată ceream sfaturi de la sora, de la mama, pentru ca să-mi antrenez tehnica, iar acum pot să spun că am ajuns la un moment în care mă mândresc cu lucrările mele. Pot să îi arăt mamei și ea spune că este foarte frumos. Pentru mine asta e cel mai important.

Care a fost prima lucrare brodată?
Prima a fost un pește, care l-am cusut pe spatele unei cămăși. A fost prima lucrare, pe care am început să învăț a broda, dar am lăsat-o pe câțiva ani. Este un pește în stil mexican cu mai multe culori. Sora mea m-a învățat să brodez peștele acesta.

Am întâlnit pe pagina ta de instagram termenul de supra-reciclare, ce presupune el?

Nu știu dacă există un astfel de termen în limba română, dar eu am tradus din limba engleză termenul de up-cycling și am ajuns la cuvântul „supra-reciclare”. Asta înseamnă să preschimbi lucrurile. Există reciclare și supra-reciclare. Reciclarea presupune faptul că tu iai un lucru și îl transformi total în altceva, iar supra-reciclare este atunci când tu ai un lucru, dar el nu chiar te aranjează și vreai să îl schimbi un pic, ca el să își mențină forma, dar totodată să fie util și mult mai frumos ca înainte. Acum în lume des se practică supra-reciclarea hainelor și vreau ca în Moldova această practică tot să fie renumită, să învingem consumerismul.

Cum a apărut primul covor țesut de tine?

Primul covoraș l-am dăruit unui prieten. Inițial, când am început să țes covoare, m-am inspirat de la el. Eu mă gândeam că vreau să țes pe un război mare, dar el mi-a propus să încep să țes pe un război mai mic. După asta eu mi-am făcut un război cât o ramă și am început să țes. Am început să dăruiesc prietenilor covorașe și așa am înțeles că îmi place foarte mult să țes. Când mă așez să țes un covor nu îmi trebuie absolut nimic, pot să stau ore întregi și să fac acest lucru, fără să mă gândesc la mâncare, la divertisment sau la alte chestii.

Proiectul la care lucrezi se numește Atelier Cuminte, dar știu că au fost mai multe variante de nume pe parcurs. Ce te-a motivat să alegi anume această denumire?

Inițial mă gândeam să numesc proiectul In-Pelin și o perioadă a fost cu numele acesta, dar nu mă aranja. Am schimbat apoi denumirea în neo-folklor, pentru că inspirația o am din folclor, dar la moment nu poți să restabilești folclorul și să faci exact cum făceau buneii. Din acest motiv era „neo-folklor”. Dar până la urmă am găsit numele perfect, care a venit ca o rază de soare, care m-a luminat. Vorbind cu un prieten, am ajuns la ideea că termenul de „cuminte”, pe care îl auzim din copilărie, nu înseamnă atât de mult cât suntem copii, cât înseamnă când ajungem maturi. Cuvântul începe să fie foarte vast, e un cuvânt care îți dă o senzație plăcută. Aș vrea ca oamenii, gândindu-se la mine și la lucrările pe care le fac, să aibă o senzație de cumințenie, de căldură și de bine. Asta este și scopul lucrurilor pe care eu le fac, ca ele să emane căldură și să fie plăcute oamenilor.

De unde vine inspirația pentru ideile brodate?

Mă inspir de la artiști, care fac ilustrații. Inițial mă inspiram de la simbolurile culturilor mexicane, indiene și pentru mine asta rămâne a fi o sursă de inspirație. De asemenea, și simbolurile noastre, ale dacilor, îmi plac foarte mult, dar încă nu am reușit să le integrez total. La fel, mă inspiră foarte mult japonezii, anume unele aspecte filozofice, cum văd ei lumea și cum văd în lucruri viață. Pentru ei sunt mai importante lucrurile, care au trăit foarte mult timp. Ei pun în evidență că lucrul acesta are o istorie și el a trăit o viață îndelungată.

Care este ideea de bază a Atelierului Cuminte?

Să fim respectuoși cu lucrurile și cu planeta noastră, cu noi înșine și să nu alergăm după lucrurile noi, când am putea să le transformăm pe cele vechi.

Cum planuri de viitor ai pentru proiectul tău?

Ideea mea de bază este tapiseria și spre asta merg, pentru că am două ramuri ale proiectului Cuminte, pe care vreau să le dezvolt și vreau să le unesc într-un punct. O ramură este reciclarea. Primul pas este de a scăpa de lucruri, a atinge un minimalism în lucruri, a atinge independența față de consumerism. Iar al doilea pas este ca într-o atmosferă deja cuminte să creez un atelier în care să pot face covoare. Acum îmi este complicat să fac covoare, pentru că am multe lucruri în spațiul în care lucrez și nu mă pot simți relaxată. De aceasta am decis să fac totul liniștit, calculat, în două etape și să nu mă grăbesc nicăieri, să nu arunc toate lucrurile pe care le am, dar să le transform, să le dăruiesc într-un mod frumos și în așa mod să mă despart de ele.

Dacă ar fi să alegi unde să locuiești, ai prefera viața la oraș sau la sat?

Eu m-am născut la țară și tot timpul am vrut să mă întorc acolo. Am avut un șoc cultural, când am venit la Chișinău, acum am un șoc că trebuie să stau pe timp de pandemie aici. Eu nu știam cum asta să stai mult timp închisă într-un apartament și eu foarte tare aș vrea să mă întorc la țară, să trăiesc acolo, să am o gospodărie. La țară parcă timpul este mai lent și nu se întâmplă multe schimbări. De aceasta nu ești stresat și ești sănătos. Te trezești cu cântecul cucoșul, ieși afară și aerul curat, natura te cuprinde și deodată vreai să faci ceva. Nu poți pur și simplu să stai. La țară e aproape natura și de aceasta îmi place cel mai mult acolo. Totul din jur te motivează să te miști și, prin urmare, să trăiești.

Ce este fericirea pentru tine?

Pentru mine fericirea este liniștea și anume liniștea foarte îndelungată, ceva care nu se schimbă și e permanent. Fericirea este o liniște interioară, pe care poți să o simți oriunde nu te-ai afla, în orice condiții. Aceasta este ceea spre ce tind.

Sursă foto: Arhiva personală

Anastasia Suveică, stagiară

„De unde venim? Încotro ne îndreptăm?”

23 aprilie 2021

Recenzia romanului „Origini” de Dan Brown

„De unde venim? Încotro ne îndreptăm?”. Marea dorință a omenirii de a afla răspunsul la aceste întrebări a existat din toate timpurile. Pe lângă oamenii de știință, care au ridicat întrebările și au expus diverse teorii pe baza acestui subiect, fiecare dintre noi și-a dorit măcar odată să cunoască care ne sunt originile și ce ne așteaptă în viitor.

În acest context, cartea lui Dan Brown „Origini” este o creație care poate schimba atitudini, gânduri și păreri, fiind într-o oarecare măsură deținătoare a răspunsurilor elucidate mai sus.

Dan Brown, autorul lucrării, este un autor american de thrillere detective. Autorul a debutat cu romanul „Fortăreața Digitală” în 1998, iar în 2017, acesta atinge un nou succes prin cartea „Origini”, care a avut o imprimare inițială de 2 milioane de exemplare, cu set de tipărire pentru 42 de limbi. Alte opere semnificative ale autorului sunt: „Îngeri și demoni”, „Simbolul pierdut”; „Inferno” și „Codul lui da Vinci”. În 2007 Dan Brown a câștigat premiul Goodreads Choice pentru Mister și Thriller și premiul Booksense Book of the Year for Adult Fiction. În 2020, Dan Brown a fost nominalizat la premiul acordat pentru cea mai bună carte din ultimii 30 de ani. Toate cărțile sale sunt scrise în limba engleză, iar succesul acestora le face să fie traduse în peste 40 de limbi.

„Origini” este un thriller misterios publicat în anul 2017 de editura „Doubleday” în Statele Unite ale Americii, fiind a cincea carte din seria autorului, intitulată „Robert Langdon”. Traducerea cărții în limba română apare la editura RAO în 2020 , tradusă fiind de Adriana Bădescu. Cu un număr de 724 pagini, romanul îmbină stilul polițist cu thriller-ul și de asemenea teoria conspirației, toate specifice autorului. Cercetată și scrisă de Brown timp de patru ani, „Origini” s-a plasat în anul 2018 pe primul loc în lista bestsellerurilor din New York Times, fiind un roman dedicat mamei autorului, care a murit în 2017.

Romanul se remarcă prin elemente deosebite care alții nu ar avea curajul să le scrie. Autorul plasează în această lucrare știința în antiteză cu creaționismul. În acest sens, Dan Brown nu urmărește persuadarea cititorilor, până la urmă fiecare alege în ce să creadă și în ce nu. Cartea a atins succesul prin teoria expusă prin intermediul personajului său, futuristul Edmond Kirsch. La crearea acestei lucrări, Dan Brown contribui cu originalitate, deoarece autorul include aspecte reale, iar cititorul trebuie să pătrundă în esența lor. Chiar la începutul romanului, Brown specifică că „toate lucrările de artă și arhitectură, toate informațiile de ordin științific și toate organizațiile religioase care apar în acest roman sunt reale”.

Romanul începe cu întâlnirea lui Edmond Kirsch cu membrii Parlamentului Mondial al Religiilor, cu scopul de ași dezvălui noua sa teorie ce va „încetini religia” și va schimba viziunea omenirii asupra acesteia. Însă, odată ajuns în ziua dezvăluirii teorii pentru întreaga lume, Edmond Kirsch este asasinat, iar descoperirea acestuia riscă să se piardă. În acest context, un rol important îi revine personajului principal din creațiile lui Brown, Robert Langdon, un profesor de simbolistică care are misiunea de a descifra toate codurile pentru a afla descoperirea studentului său, Edmond Kirsch, și de a o face publică. În încercarea de a găsi adevărul istoric, Robert Langdon, împreună cu Ambra Vidal sunt nevoiți să-l înfrunte pe cel care încearcă cu orice preț să ascundă descoperirea care după spusele Ambrei: „nu va zdruncina fundațiile, ci le va sfărâma”.

Încă de la începutul romanului, Dan Brown oferă o doză de mister în discursul lui Kirsch: „Vă invit să fim aidoma primilor exploratori, cei care lăsau totul în urmă și se avântau pe oceanele nemărginite… cei care zăreau pentru prima dată un țărm nou, necunoscut de nimeni… cei care se prăbușeau în genunchi conștientizând cu uluire că lumea era mult mai mare decât îndrăzniseră filosofii lor să-și imagineze. Cu vechile lor credințe despre lume spulberate în fața noilor descoperiri”. Această idee pune în corelație legătura religie și știință – aceasta fiind o mare bătălie în lumea noastră de astăzi.

Astăzi trăim într-o lume în care toți suntem dornici de noi descoperiri, de dorința de a evada din cotidian și de a afla cine suntem cu adevărat, în ce să credem și în ce nu. Structurată într-un prolog, 105 capitole și un epilog, „Origini” este cartea ce mi-a permis să cunosc alte dimensiuni, punându-mă în fața a o mulțime de coduri, mistere și conspirații. Titlul cărții se referă la începuturi, la punctul de pornire a omenirii, drept rezultat, cartea oferă un răspuns mai complet la prima întrebare: „De unde venim?”.

Fiind mereu în căutarea și admirarea noilor tehnologii, opera va rămâne pentru mult timp în topul preferințelor, iar acest lucru se datorează aspectelor de actualitate și prezența unor invenții informaționale, deoarece, personajul Edmond Kirsch este și un informatician. În romanul lui Brown, acesta este inventatorul unui computer inteligent pe nume Winston, care îl ajută pe Langdon în descoperirea misterului, astfel accentuând relația om-tehnologie. De asemenea, în această lucrare, Edmond deține o mașină Tesla, a companiei cu același nume, fondată de Elon Reeve Musk.

Comparativ cu celelalte cărți din seria „Robert Langdon”, „Origini” oferă în mare parte aceleași teorii ale conspirației, deși diferă în mai multe moduri. În recenzia celor de la The New York Times, Janet Maslin afirmă că „Dan Brown și ideile serioase se potrivesc împreună în Origini mai bine ca niciodată până acum”. Și The New Republic specifică că „Origini prezintă câteva dintre temele recurente ale lui Brown. Un cult malefic, inspirat de catolicism, în acest caz Biserica Palmariană, este responsabil pentru un val de crime. Iar câteva opere de artă ascund cheia elucidării misterului”.

Cititorii acestei cărți nu trebuie să se aștepte la o povestire ireală, deoarece vor găsi o adevărată documentare și numeroase argumente ce susțin ideile lansate. Personal, mă așteptam la un roman obișnuit, detectiv, despre asasinare și găsirea făptașului, dar lectura acestuia m-a surprins cu subiectul abordat și cu semnificațiile unor semne pe care nu le știam.

La lectura acestei cărți, cititorul trebuie să pătrundă în fragmentele cu referire la teoria conspirației, dar totodată să nu rămână influențat de aceasta, doar să se facă cunoscut cu interpretările simbolurilor. Recomand „Codul lui da Vinci” cu încredere, deoarece este o carte ce demonstrează că nimic nu este întâmplător, chiar și acele semne a căror semnificație ești sigur că le cunoști, nu par ceea ce sunt. Creațiile lui Brown au fost întotdeauna despre teme cu adevărat interesante, care m-au făcut să meditez asupra subiectelor abstruse.

„Origini” este cartea ce își merită banii. La un preț de peste 200 de lei, aceasta poate fi procurată din librăriile „Bestseller”, „Librarius”, în magazinul „Elefant”, sau poate fi citită în format electronic, pe adresa https://www.academia.edu/40508058/Dan_Brown_Origini .

Întrebările esențiale „De unde venim? Încotro ne îndreptăm?” sunt folosite de autor pentru a-l atrage cu adevărat pe cititor în această călătorie conspiraționistă. Descoperirea care stă la baza acestei lucrări și care „va schimba fața științei pentru totdeauna” este uimitoare, de aceea se merită călătoria alături de Roberd Langdon pentru că doar în finalul cărții se dezvăluie esența acesteia. De aceea, avântați-vă în cele peste 700 de pagini pentru a afla cine este inamicul ce nu dorește aflarea unei „teorii îndrăznețe” și pentru a descoperi misterul lui Edmond Kirsch.

Olga Mocanu, stagiară

Servicii sociale mai bune create în toată țara

23 aprilie 2021

Peste 1000 de copii din grupuri vulnerabile și 1250 de persoane cu dizabilități beneficiază de servicii sociale comunitare adaptate nevoilor lor. Circa 100 persoane cu dizabilități intelectuale și psihosociale au părăsit instituțiile rezidențiale și au revenit în familiile biologice sau în servicii de locuință protejată și Casă comunitară. Pentru copiii și persoanele cu dizabilități din 24 raioane ale țării au fost create 42 de servicii sociale, în cadrul unui proiect finanțat de Uniunea Europeană.

Rezultatele proiectului au fost prezentate ieri, 21 aprilie, în cadrul Conferinței finale a proiectului „Servicii sociale mai bune printr-un parteneriat durabil dintre societatea civilă și guvern”, finanțat de Uniunea Europeană, cofinanțat și implementat de Fundația Soros Moldova, în parteneriat cu Asociația Keystone Moldova, Alianța ONG-urilor active în domeniul Protecției Sociale a Copilului și Familiei și Alianța Organizațiilor pentru Persoane cu Dizabilități.

În cadrul proiectului, 33 organizații ale societății civile care activează local au beneficiat de finanțare pentru crearea și dezvoltarea serviciilor sociale în comunitățile lor. Organizațiile au fost sprijinite pentru consolidarea capacităților lor de implementare a proiectelor și pentru dezvoltarea unor servicii sociale calitative. Asistența tehnică oferită de echipa proiectului dar și oportunitățile de învățare au sporit rezultatele eforturilor depuse de organizații în intervențiile de la nivel local. Proiectul a oferit o platformă de învățare continuă atât pentru membrii organizațiilor cât și pentru angajații din serviciile sociale dezvoltate de acestea.

„Suntem bucuroși că eforturile echipei noastre, precum și ale colegilor noștri din cele treizeci și trei de organizații ale societății civile au condus la crearea unor servicii sociale sustenabile de care vor beneficia mii de oameni din țara noastră. Servicii care deja contribuie nu numai la îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități, copiilor, dar și la îmbunătățirea calității vieții familiilor lor și a întregilor comunități, care devin mai tolerante, mai deschise și mai incluzive”, a declarat Petru Culeac, Directorul executiv al Fundației Soros Moldova.

În cadrul proiectului, organizațiile societății civile au fost susținute pentru a crea și menține un dialog constructiv de lungă durată cu autoritățile publice locale, în acest fel asigurând sustenabilitatea și durabilitatea financiară a peste 90% din serviciile dezvoltate.

„Uniunea Europeană susține eforturile societății civile în procesul de implementare a soluțiilor inovatoare care vizează promovarea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități și a persoanelor vulnerabile care, din păcate, au fost afectate într-un mod disproporționat de către pandemia COVID-19. Cele 42 de servicii sociale create în 24 de raioane din Republica Moldova reprezintă un sprijin concret în acest sens și un adevărat exemplu de solidaritate în vremuri de criză. Uniunea Europeană va continua să sprijine procesul de acordare a serviciilor sociale la nivel local”, a menționat Ambasadorul Peter Michalko, Șeful Delegației Uniunii Europene în Republica Moldova.

„Asociația Audiviz este o organizație foarte tânără și, desigur, eram foarte emoționată atunci când am fost anunțată că vom beneficia de finanțare pentru crearea serviciului de intervenție timpurie și reabilitare auditiv-verbală pentru copiii cu deficiență de auz în Bălți. Cu suportul echipei de proiect și în parteneriat cu Centrul Medicilor de Familie Municipal Bălți, reprezentată de Veaceslav Batîr, am obținut rezultate frumoase. Acum planificăm extinderea acestui serviciu în toată regiunea de nord a țării”, a adăugat Angela Moiseev, Președinta AudiViz Bălți.

Proiectul „Servicii sociale mai bune printr-un parteneriat durabil dintre societatea civilă și guvern”, finanțat de Uniunea Europeană a fost cofinanțat și implementat de Fundația Soros Moldova în perioada februarie 2018 – aprilie 2021. Valoarea totală a proiectului a fost de 2117578 euro.

Instruire pentru cele 12 comunități din raioanele Cahul și Ungheni implicate în acțiunile de pledoarie pentru integrarea dimensiunii de gen în politicile publice locale

23 aprilie 2021

Seria instruirilor online în domeniul advocacy, desfășurate în cadrul proiectului „Parteneriate locale pentru abilitarea femeilor din raioanele Cahul și Ungheni” și destinate reprezentantelor și reprezentanților organizațiilor societății civile, grupurilor de acțiune locală, grupurilor de inițiativă locală și femeilor-lidere din cele 12 comunități-partenere ale inițiativei, s-a încheiat, la 22 aprilie 2021, cu modulul consacrat implementării planurilor de acțiune pentru integrarea dimensiunii de gen în politicile publice locale.

Instruirile au fost moderate de experte naționale în domeniu și s-au derulat sub auspiciile proiectului

„Parteneriate locale pentru abilitarea femeilor din raioanele Cahul și Ungheni”, realizat de către IP CRAION CONTACT-Cahul și Asociația Obștească „Institutum Virtutes Civilis”, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de UN Women în parteneriat cu UNICEF Moldova.

Proiectul contribuie la integrarea dimensiunii de gen în politicile publice locale și în procesele de luare a deciziilor și implementează programe de prevenire a violenței în școli și în comunități prin abordarea stereotipurilor negative de gen și a violenței bazată pe gen.

La finalul modulelor consacrate planurilor de advocacy la care au participat peste 40 de reprezentante și reprezentanți ai celor 12 comunități-partenere – comunele Andrușul de Jos, Larga Nouă, Slobozia Mare, Zârnești, Văleni și orașul Cahul, și comunele Manoilești, Măcărești, Pârlița, Rădenii Vechi, Zagarancea și orașul Ungheni, printre feedback-urile oferite s-au regăsit și asemenea mărturii: „Vom aplica toate aceste cunoștințe și abilități obținute mai departe în comunitățile noastre”, „a fost o activitate foarte interesantă”, „vă suntem recunoscătoare pentru lucrul în grup”, „vă mulțumim pentru efortul dumneavoastră”, „trebuie să fim optimiști…” În evaluarea finală, toți participanții și participantele au apreciat ca fiind „utilă” și „foarte utilă” informația oferită în cele patru zile de instruire, fără ca măcar să existe un răspuns care să sugereze că a fost „inutilă”.

La rândul lor, organizatorii și partenerii instruirilor au apreciat implicarea participantelor și participanților, precizând că „din punctul nostru de vedere, a fost o instruire detaliată, cu bune practici utile pentru fiecare dintre dumneavoastră. Avem încrederea că veți utiliza experiența dobândită în activitățile ulterioare pe care le veți realiza în comunitate, asigurând egalitatea de gen prin exprimarea vocii femeilor și fetelor și integrarea acestor necesități în politicile și strategiile locale”.

„Din cele patru zile intense de instruire online, am ieșit nu doar cu noi cunoștințe și deprinderi în domeniul comunicării și advocacy, dar și cu un plan de acțiune sensibil la dimensiunea de gen, pe care îl vom realiza în localitățile noastre, implicând administrația publică locală și alți parteneri din comunitate”, au concluzionat participantele și participanții la instruirile din cadrul proiectului „Promovarea egalității de gen în raioanele Cahul și Ungheni”.

#EVAProject #ImpreunaMaiPuternici #EU4Ungheni #EU4Cahul #EU4Moldova #StrongherTogether #OrangeTheWorld #GenerationEquality

Această activitate este realizată de către IP CRAION CONTACT-Cahul și Asociația Obștească „Institutum Virtutes Civilis”, în cadrul Proiectului EVA „Promovarea egalității de gen în raioanele Cahul și Ungheni”, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de UN Women în parteneriat cu UNICEF Moldova, în baza Acordului de Colaborare cu UN Women (Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitate de Gen și Abilitarea Femeilor). Părerile și opiniile exprimate aici aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al UN Women, al UNICEF sau al Uniunii Europene.

Secretarul general Lilia Palii: Antreprenoriatul social contribuie la crearea unei societăți mai echitabile, care nu lasă spațiu pentru marginalizare: „Nimeni nu este lăsat în spate!”

22 aprilie 2021

Despre crearea și dezvoltarea întreprinderilor sociale din Republica Moldova a vorbit astăzi, secretarul general Lilia Palii, în cadrul workshop-ului cu tematica „Viziunea R. Moldova privind dezvoltarea Antreprenoriatului Social”, organizat în format online de către Fundația „Alături de Voi” România în parteneriat cu Ministerul Economiei și Infrastructurii, Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, GIZ Moldova, Academia de Administrare Publică din RM și Fundația „Ecoul Cernobîlului”.

În discursul său, secretarul general a afirmat că, economia socială în Europa acoperă peste 14.5 milioane de angajați remunerați, ceea ce reprezintă echivalentul a circa 6,5% din populația aptă de muncă, iar aproximativ una din patru întreprinderi create, ar fi o întreprindere socială. Mai mult, Lilia Palii susține că antreprenoriatul social reprezintă modelul de antreprenoriat orientat spre creșterea bunăstării societății și nu urmărește doar maximizarea profitului, evidențiind faptul că reinvestind profitul, întreprinderile care practică antreprenoriatul social susțin o cauză socială, identifică noi nevoi sociale, încurajează incluziunea în societate a persoanelor defavorizate, în mare parte, a celor cu dizabilități, asigură ocuparea forței de muncă şi utilizarea resurselor alternative.

„Dezvoltarea economiei și antreprenoriatului social este e prioritate pentru multe țări europene, acest model de business contribuie la crearea unei societăți mai echitabile, care nu lasă spațiu pentru marginalizare, după principiul ”Nimeni nu este lăsat în spate”. În acest sens, workshop-ul de astăzi reprezintă o platforma eficienta pentru a prezenta evoluțiile agendei de activitate a instituțiilor Guvernamentale si a partenerilor de dezvoltare, dar și de a discuta provocările și proiecțiunile de parteneriate pentru viitor în ceea ce privește dezvoltarea antreprenoriatului social.”, a punctat secretarul general.

În Republica Moldova antreprenoriatul social și întreprinderea socială au fost recunoscute în anul 2017, prin adoptarea Legii nr.223/2017 privind modificarea și completarea unor acte legislative. Iar, în anul 2018, a fost elaborat si aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei Naționale pentru Antreprenoriat Social, precum și Lista genurilor de activitate ce constituie activități de antreprenoriat social.

Precizăm că, Ministerul Economiei și Infrastructurii a organizat selectarea reprezentanților mediului asociativ in calitate de membri ai Comisiei Naționale si prin Ordinul MEI a instituit Comisia. În anul 2020, Comisia a primit primele dosare si solicitări de a primi Statutul de întreprindere socială sau întreprindere socială de inserție și a acordat acest Statut pentru 3 întreprinderi. Iar, cu suportul GIZ Moldova în cadrul MEI a fost elaborat Studiul privind necesitățile si oportunitățile de dezvoltare a antreprenoriatului social în RM, în cadrul căruia au fost identificate principalele vulnerabilități si deficiente legale, fiscale și de altă natura care împiedica dezvoltarea acestei noi ramuri a economiei precum si propuneri concrete pentru depășirea acestora. Studiul dat a fost prezentat pe platforma Comisiei Naționale pentru Antreprenoriat Social si publicat pe pagina web a MEI.

Totodată, Lilia Palii susține că pentru a cataliza creșterea nivelului de interes pentru acest tip de antreprenoriat, MEI, este implicat plenar în elaborarea și promovarea unui Program național pentru dezvoltarea antreprenoriatului social în Republica Moldova 2021-2025, care are si un Plan de acțiuni de implementare. De asemenea cu suportul GIZ Moldova și în conlucrare cu ODIMM suntem în proces de elaborare a programului național de finanțare și mentorat pentru start-up-uri/întreprideri sociale, iar pentru dezvoltarea acestuia, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2021, este alocată suma de 1.000 mii lei. Va urma alocarea, din bugetul de stat, pentru anii 2022-2023 a câte 5.000 mii lei și pentru anii 2024-2025 a câte 10.000 mii lei.

În final, secretarul general a reiterat faptul că subiectul dezvoltării antreprenoriatului social, creării condițiilor favorabile pentru creșterea acestuia, se află pe agenda de priorități a Ministerului Economiei și Infrastructurii, ținând cont de necesitatea promovării incluziunii economice la scară națională.

Zinaida Popa vorbește despre relația dintre părinți și copii pe timp de pandemie

22 aprilie 2021

Realitatea este că suntem prinși în situația să stăm non-stop în sânul familiei, ceea ce nu ne reușește foarte bine, fiindcă am avut un altfel de regim până acum, și suntem nevoiți să ne adaptăm la un altul.

„Nu e problema în noi, ci în obișnuința care ne-am creat-o de până acum, plus la toate se mai adaugă o mulțime de temeri și incertitudini sociale, economice, politice etc. Ceea ce putem face ca să ne eficientizăm timpul este să ni-l programăm în măsura în care putem noi cel mai bine. Două elemente importante din acesta ar fi, să nu uităm de noi și nici de copii. În fiecare zi să avem momente când ne conectăm cu noi înșine și facem ceea ce ne dorim, minim de câteva zeci de minute conștiente. Și timp exclusiv dedicat copiilor. Nu lucruri făcute în paralel, ci doar cu copilul. Asta pot fi oricare activități cu sens și fără, cel mai bine să mergeți după necesitățile copilului”.

Părinții sunt supuși unor presiuni foarte mari, fiindcă ei sunt cei care acum îndeplinesc rolurile de educator, învățător, părinte, bucătar, etc. și cei care asigură financiar copiii în măsura în care pot.

„Responsabilitatea de pe umerii lor e foarte mare. Riscurile sunt ca ei să nu poată facă față psihologic, să aibă crize de nervi, tristețe, oboseală, conflicte ș.a. Copiii, la rândul lor sunt supuși unor noi metodologii de învățare, care presupune statul în fața gadgeturilor, ceea ce nu este prea bine. De asemenea, ei nu au posibilitate să socializeze cu semenii, dar ei prin joc și comunicare se dezvoltă. Acum ei sunt lipsiți de asta”.

Ar fi bine să nu fim prea exigenți cu copiii.

„Să îi permitem să facă ceea ce își doresc, atât timp cât asta nu prezintă pericol pentru ei. Să facem mișcare zilnică, chiar dacă nu avem spațiu mult. Asta presupune exerciții fizice împreună cu ei, jocuri active. O simplă căutare pe google vă oferă o gamă largă, alegeți de care vreți. De asemenea, părinții ar putea apela oricând la psiholog. Mai ales că acum sunt foarte mulți care oferă suport psihologic pro bono în situații de criză”.

E foarte util și chiar indispensabil ca în această perioadă să vă programați rutina zilei.

„E benefic s-o realizați împreună cu copiii, în funcție de vârstă decideți sau să scrieți pe puncte sau să desenați, sau grafic. Aceasta îi oferă copilului siguranță, ei știu ce îi așteaptă, au astfel un program și le este mai ușor să gestioneze realitatea. Decât să fie confuzi, mai bine informați”.

„Cu siguranță situația creată e complicată și pentru copiii, deoarece ar fi bine să nu avem prea mari așteptări de la ei. Asta ne ajută pe noi în primul rând, fiindcă atunci când sunt așteptări, sunt și dezamăgiri care creează frustrare, anxietate, nervozitate”.

Recomandabil este să pregătiți idei pentru jocuri și activități.

„Acestea ar trebui să fie mai mult distractive, decât didactice. Aceasta vă oferă o conexiune cu copilul, el se simte important că i se acordă și se petrece timpul cu el. Ei apreciază mult disponibilitatea părinților de a fi cu ei, indiferent de vârstă pe care o au”.

Fiți atenți la mesajele non-verbale pe care le transmiteți.

„Încercați să conștientizați și să gestionați cât de bine puteți stările de anxietate. Copiii absorb foarte repede ceea ce văd și starea lor se conturează în funcție de atmosfera în casă. În acest sens puteți să urmăriți mai puține știri și atunci când vorbiți cu cineva despre propria neliniște, aveți grijă ca copilul să nu fie prin preajmă”.

Ar fi bine să nu fim prea exigenți cu copiii.

E foarte util și chiar indispensabil ca în această perioadă să vă programați rutina zilei.

Recomandabil este să pregătiți idei pentru jocuri și activități.

Fiți atenți la mesajele non-verbale pe care le transmiteți.

Sursă foto: Arhiva personală

Anastasia Cruz: 10 lucruri din Islanda care pot inspira Moldova

22 aprilie 2021

Moldoveancă de origine, Anastasia Cruz, sau o puteți întâlni și sub numele de „Prietena ta de la Polul Nord”, este o tânără care acum trei ani și jumătate s-a stabilit cu traiul în Islanda și tot atunci a decis să împărtășească lumii întregi despre experiența sa de viață de acolo, creând un blog.

1. Educația gratuită: În Islanda educația de orice nivel – școală, colegiu sau universitate este gratuită. Se achită doar o sumă simbolică, pentru procesarea actelor, alimentație etc. Asta pentru că acest domeniu se crede la nivel de stat, este un domeniu strategic în care investițiile sunt de perspectivă pe termen lung.

2. Renunțarea la armată: În Islanda tinerii nu sunt „luați la oaste cu arcanul”. Aici nu există nici măcar armată în bază de contract, iar armată obligatorie – nici atât. În opinia mea, și Moldova ar fi trebuit demult să renunțe la tot ceea ce înseamnă armată. Armata obligatorie în forma în care e organizată în prezent în Moldova e sclavie modernă.

3. Încurajarea egalității: Fiecare angajat, bancher ori spălător de vase, primește aceeași sumă de bani de Crăciun din partea statului, căsătoriile gay sunt legale, iar elevii li se adresează profesorilor exclusiv pe nume. Acestea sunt numai câteva exemple care arată cum se manifestă această atitudine, care a fost încurajată decenii la rând, folosind toate pârghiile posibile, astfel încât acum pare un lucru perfect natural.

4. Politicieni fără girofare: În cei peste trei ani de când locuiesc aici, în cea mai mare parte în capitală, lângă Parlament, ambasade și alte instituții ale statului, nu am văzut nici o mașină care să se deplaseze cu girofarul pornit. În schimb, o prietenă a fost la același curs de dansuri cu soția președintelui, un coleg de serviciu, în timpul unei plimbări, l-a întâlnit pe președinte strângând gunoiul prin cartier. Să vezi un ministru la market sau o deputată în avion la clasa Econom e un lucru atât de obișnuit încât nici nu mai devine măcar subiect de știre.

5. Strategiile de descurajare a fumatului și consumului de alcool: Aici țigările și băuturile alcoolice se vând în magazine specializate. Acestea sunt doar câteva în tot orașul și se închid seara devreme, iar duminica nu lucrează deloc.

6. Prevenire, nu sancționare: De către poliție, de cele mai multe ori vei fi avertizat și, numai în cazul încălcărilor grave sau repetate – sancționat. Despre mai multe cazuri de acest gen și nu numai, am povestit pe blogul meu de pe Instagram (@anastasiacruzz) dedicat vieții pe insulă.

7. Dragostea pentru limbă: Islandezii își iubesc foarte mult limba. În primul rând, ei au câte un cuvânt pentru tot. Dacă credeați că „TV”, „Internet”, „avocado” sau „LIVE” sunt cuvinte preluate de mai toate limbile lumii, aflați că în Islanda există un cuvânt local pentru fiecare. În același timp, limba nu s-a schimbat mai deloc în ultimele câteva sute de ani, astfel că localnicii pot citi ușor texte vechi, lucru cu care nu se pot lăuda vorbitorii de română de exemplu. Dacă acest lucru este bun sau rău nu mă apuc să judec, mai ales că, de fapt, mă îndrept cu pași mici dar siguri, spre altceva: Islandezii nu au nici un sentiment de inferioritate legat de faptul că-s puțini și chiar insistă să le știi limba dacă alegi să trăiești pe insulă. Cursurile sunt plătite până la 80 la sută de sindicate. Școli există peste tot, atât online cât și offline, cu program dimineața, la amiază sau seara, iar cetățenia nu o poți obține decât susținând un examen la islandeză. Curios e cum au găsit aceștia calea de mijloc și pot fi insistenți fără să fie rasiști. Dacă nu le știi limba ți se va vorbi frumos, dar vei rămâne mereu un oaspete, alegere care îți aparține. De ce fac această paralelă cu Republica Moldova probabil că nu trebuie să explic.

8. Modul cum a fost gestionată criza Covid-19: Strategia s-a bazat pe doi piloni: Testarea în masă – la solicitare, puteai fi testat gratuit, indiferent dacă ai sau nu simptome, oportunitate de care am profitat și eu. Plasarea în carantină plătită a tuturor celor care au interacționat direct sau indirect cu o persoană infectată. Odată ce o persoană este testată pozitiv, o comisie specială restabilește traseul acesteia în ultima săptămână și toate persoanele cu care a interacționat aceasta sunt plasate în carantină plătită de stat. Se lucrează individual, iar practica a demonstrat că aceasta este o măsură eficientă contra răspândirii incontrolabile a virusului de tip nou.

9. „The icelandic pledge”: Fiecare persoană care vizitează Islanda semnează un legământ propus de autoritățile locale. Se numește „The icelandic pledge” și se traduce cam așa: „Voi explora locuri noi, dar le voi lasă așa cum le-am găsit. Voi face fotografii pe care privindu-le poți să mori de frumusețea pe care o vezi, dar fără̆ să mor pentru ele. Voi parcurge drumul către necunoscut, dar niciodată nu voi conduce în afara șoselelor și drumurilor de țară… și o să parchez doar în locurile special amenajate pentru asta. O să dorm sub stele sau admirând Aurora Borealis, dar numai în locurile special amenajate pentru campare. O să îmi permit să simt cu toată ființa mea cum mă cheamă̆ natura, dar nu o să răspund apelului ei. O să fiu oricând pregătit pentru orice condiții meteo, orice desfășurare a situației și pentru orice aventuri”.
Documentul este opțional și semnarea lui e un gest mai mult simbolic. Totuși, printre rânduri se poate citi dragostea și respectul islandezilor pentru natură. Dacă te plimbi pe stradă cu un buchețel de flori de câmp în mână, nu vei fi văzut niciodată cu ochi buni. La fel, se dau amenzi de mii de euro dacă alegi să conduci în afara drumurilor special amenajate. Un alt exemplu e o obișnuință a turiștilor de a suprapune 3-5 pietre crezându-se că astfel sunt făcute case pentru elfi, iar ei la rândul lor îți vor îndeplini dorință – a creat discuții pe larg printre localnici, care consideră că natura trebuie lăsată așa cum o găsești.
În aceste condiții, în Islanda se găsește una dintre cele mai curate ape din lume. Oficial, poți să bei fără frică din orice râu.

10. Abilitatea cetățenilor de a se uni rapid în grupuri de inițiativă: Protestele din 2008, au demonstrat asta cel mai bine, dar și multe alte situații după. Unele le-am putut observa de aproape, ca de exemplu inițiativele sindicatelor și insistența cu care își promovează solicitările. Felul cât de uniți sunt islandezii atunci când luptă pentru o cauză poate genera doar admirație.

Reporter: Ana Fomov
Imagini: arhiva personală

(VOX) Ziua Pământului – o sărbătoare pentru toți

21 aprilie 2021

Anual, pe data de 22 aprilie, este marcată Ziua Pământului, un evenimentul sărbătorit la nivel internațional, având scopul de a atenționa omenirea privind protecția mediului înconjurător. Ziua Pământului a fost aniversată pentru prima dată în 1970, inițiată de senatorul american Gaylord Nelson și celebrată, în premieră, doar pe teritoriul SUA.

Din 1990, datorită eforturilor depuse de activistul Denis Hayes, Ziua Planetei Pământ a început să fie organizată la nivel internațional, în peste 140 de țări. Oficial în anul 2009, această dată a fost declarată de ONU (Organizația Națiunilor Unite) drept sărbătoarea oficială a Planetei Pământ. În Republica Moldova Ziua Planetei Pământ se sărbătorește din anul 1990. Activitățile realizate în acest sens pe teritoriul Republicii Moldova vizează acțiunile de salubrizare, plantare, amenajarea teritoriului, inclusiv, informarea populației.

Cu acest prilej am interogat studenții a diferitor facultăți și universități despre ce soluții de combatere a poluării mediului înconjurător ar putea să propună pentru a oferi încă o răsuflare Planetei noastre Pământ.

Dumitrița Culiuc, studentă al facultății de Limbi și Literaturi Străine în cadrul Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”

„Consider că o soluție eficientă împotriva poluării ar fi interzicerea comercializării obiectelor din plastic și înlocuirea acestora cu obiecte ecologice, care au impact zero sau redus asupra mediului sau care pot fi reciclate și reutilizate. O altă soluție ar fi utilizarea mașinilor electrice și aplicarea de amenzi persoanelor care folosesc automobile ce emit o cantitate ridicată de gaze de eșapament, acțiune ce ar conduce la reducerea considerabilă a emisiilor de CO2. Calitatea mediului depinde doar de noi, de relația noastră cu natura, iată de ce este important să manifestăm un nivel înalt de responsabilitate față de mediul înconjurător.”

Ion Agatii, student în cadrul Universității de Stat din Moldova de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

„Este un subiect destul de complex unde totul depinde de conștiința oamenilor. Eu aș propune în primul rând să începem cu sortarea gunoiului chiar în casă, să avem coșuri aparte pentru plastic, deșeuri menajere, sticla, hârtie. Cu ajutorul acestei sortații se recuperează materialele reciclabile care ulterior se transformă în materie primă, însă în Chișinău, singura stație de sortare a deșeurilor și-a încetat activitatea, cică e o activitate neprofitabilă. O mare atenție ar trebui acordată protecției solului. Ar trebui de evitat folosirea erbicidelor și a îngrășămintelor chimice care distrug fertilitatea solului.”

Valeria Minciună, studentă al facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării în cadrul Universității de Stat din Moldova

„Totul începe de la fiecare în parte. Atâta timp cât noi vom fi conștienți de ceea ce facem și vom încerca să ne corectăm, totul se va schimba spre bine. Acea gumă de mestecat, acel șervețel pe care îl folosim și apoi îl aruncam jos, sticlele din plastic, etc. Eu personal, când nu văd un coș de gunoi prin apropiere, pun într-o sacoșa, în buzunar sau în geantă ceea ce am de aruncat și la prima posibilitate, arunc tot ce am. Treptat, acest lucru devine o deprindere. Îndemn oamenii să protejeze natura, să nu fie indiferenți, deoarece prin poluarea mediului înconjurător noi ne facem rău tot nouă.”

Nicu Andronic, student al facultății de Istorie și Filosofie al Universității de Stat din Moldova

„Mă gândeam că prin intermediul televiziunii, a radioului s-ar putea face ceva în direcția asta. Poate dacă s-ar încerca să se distribuie la televizor, la radio unele conținuturi care ar încerca nu să arate în ce stare critică a ajuns pământul, ecologic vorbind, ci să încerce cumva să lărgească, să extindă sentimentul apartenenței la acest spațiu de care dispunem. Mi se pare că asta e problema: majoritatea oamenilor simt ca familiar doar spațiul care se termină unde începe gardul pe care l-au construit, ceea ce trece dincolo își pierde caracterul de familiaritate. Cred că dacă s-ar face ceva în direcția lărgirii acestui sentiment al familiarității spațiului s-ar schimba ceva.”

Mariana Isac, studentă al facultății de Științe Economice în cadrul Universității de Stat din Moldova.

„Cu toții avem obligația să contribuim la protejarea mediului înconjurător și de a asigura, pentru noi și generațiile care vin, o calitate a aerului mai bună! Pentru a preveni poluarea aerului trebuie întocmite diverse norme, cum ar fi reciclarea și refolosirea materialelor, economisirea energiei electrice, modernizarea instalațiilor sau închiderea celor neperformante, folosirea mijloacelor de transport în comun refolosind obiectele sau reciclându-le. De economisit indirect și resursele necesare producerii lor dar în același timp și de contribuit la o calitate mai bună a aerului prin eliminarea tuturor gazelor cu efect nociv care s-ar fi produs în urma proceselor tehnologice de fabricație.”

Mihaela Țvintarnîi, stagiară

1...545556...134 Pagina 55 din 134