2.7 C
Chișinău
marți, martie 19, 2024

Olga Mațarin: „E un proces în care timpul se oprește și contează doar ceea ce scriu”

Olga Mațarin este o tânără scriitoare pasionată de poezie încă din copilărie. Deși scria de mică, pe atunci nu avea curajul de a face publice creațiile sale. Acum, Olga are un blog pe care postează poezii ce reflectă povești din viața reală, mai multe lucruri aflați din acest interviu.

– De unde vine pasiunea ta pentru poezie?

– Pasiunea mea pentru poezie vine din copilărie. Îmi amintesc că aveam un caiet în care scriam poezii, însă le țineam doar pentru mine. Atunci nu mi-am dat seama că fac ceva mai diferit și nu am simțit necesitatea să mă împărtășesc cu ele. O perioadă îndelungată nu am scris poezii, trecusem la proză iar în prezent le combin fiindcă mă regăsesc în ambele.

– Care sunt scriitorii ce te inspiră?

– Fără îndoială fiecare scriitor din literatura noastră a contribuit și contribuie la formarea acesteia, dar eu nu am un exemplu de pus pe piedestal. Perceperea artei evoluează și vreau să privesc în viitor, de asta îmi place să descopăr în mediul online scriitori începători care scriu o altfel de poezie. Cred și știu că există multe persoane talentate care merită apreciere și admirație.

–  Cum ți-a venit ideea de a crea un blog pe care să postezi toate creațiile tale?

– Acele poeziile din copilărie rămăseseră în caietul pe care nu l-am mai văzut de-atunci. Începusem să scriu mai mult un fel de memorii pe care încercam să le transform în proză. Periodic reveneam la ele, citeam și îmi plăcea ceea ce fac. Iar ideea de blog a venit cu mult mai târziu și am făcut acest pas ca să pot da creațiilor mele aripi. Mi-am dorit să mă împart cu ele și să nu le mai țin doar pentru mine iar acum pe blog oricine le poate citi și savura.

– Care este specificul poeziilor tale?

– Poeziile mele sunt libere. Le scriu atunci când îmi vine inspirația, nu mă silesc. Sunt poezii din suflet care aspiră să ajungă la cititor. Mă strădui să nu le trec prin filtre și să scriu astfel ca fiecare să se scufunde în emoție și să o trăiască.

– Cum este anturajul tău în momentul în care creezi?

– Acel moment e doar al meu și de obicei sunt singură ca să mă pot auzi și să pot retrăi starea necesară. Ca să creez am nevoie să prind această stare. Deschid notițele din telefon, căci aproape mereu e cu mine, și încep să notez. Uneori reușesc din prima să creez și după asta redactez dacă simt că e cazul, iar uneori durează mai multe zile ca să scriu ceea ce-mi place. E un proces în care timpul se oprește și contează doar ceea ce scriu.

– Asociază poezia cu un singur sentiment?

– Poezia mea nu e constantă din acest motiv îmi este complicat să mă limitez doar la un singur sentiment. Cred că la moment în creația mea persistă mai multe stări sufletești și este vorba de dezamăgire, conștientizare, înțelepciune, recunoștință și speranță.

– Cine este acea „ea” pe care o regăsim în majoritatea poeziilor tale, este reflecția personalității tale?

– Da, are ceva asemănător cu mine altfel nu aș putea scrie atât de personal.

E o ființă care își acceptă emoțiile și își permite să le resimtă indiferent de poziția acestora pe scala emoțională. E curajoasă și indiferent de situațiile prin care trece, alege să fie sinceră, deschisă lumii și liberă de prejudecăți.

– De unde sunt inspirate poveștile din creațiile tale?

– Totul începe de la o emoție, gând sau cuvânt care îmi ajunge în suflet și le trec prin mine, transformându-le. Acestea sunt povești din viața reală, prin care am trecut eu sau persoanele pe care le cunosc. Ele trezesc un interes pentru mine fiindcă condimentate potrivit intensifică perceperea acestei realități.

– Ce încerci să transmiți prin poeziile tale?

– Prin poeziile mele vreau să transmit să fim deschiși pentru a primi experiențele de care avem nevoie, aici și acum. Suntem atât de inhibați și sceptici la tot ce se întâmplă în jurul nostru încât nu ne permitem să trăim cu adevărat. Iar viața e irepetabilă, probabil asta mi-aș dori să înțeleagă fiecare cititor.

Spre răsărit

Stai pe muchie de cuțit 

și privești spre asfințit.

Mergi încet, ești obosit

ai pașii grei, ești nedormit.

Dar urmezi la nesfârșit, 

un drum nou spre răsărit.

Fugi de ea, fugi în sfârșit 

doar tu știi, nu te-ai oprit

nici o clipă de iubit.

Chiar și-atunci când te-a rănit,

ai ales să fii jignit.

Luni întregi ai suferit,

inima s-a împietrit

Și acum când ești zdrobit,

nu mai ai de oferit”

Poezie: olgamatsarin.blogspot.com

Fotografii: Arhivă personală

Zinaida Erhan
Zinaida Erhan
Zinaida este cea mai tânără membră a echipei Știri Pozitive. Îi place să învețe lucruri noi, să facă poze și să meargă la interviuri. Dacă ar putea, ar face câte un stand-up pentru fiecare reportaj.

Alte știri pozitive

Fii cu noi

8,172FaniÎmi place
736CititoriConectați-vă
1,720AbonațiAbonați-vă

Cele mai recente