Nicolae Cojocaru, născut în 1935, este un român moldovean, confer. univ., dr. în filosofie, care, la sf. lui 2004, s-a concediat de la ultimul său loc de muncă (AȘ a RM) și a plecat pentru trai permanent în Germania (Düsseldorf). Tot Nicolae Cojocaru a scris și cartea „Să știm mai mult despre nemți”.

Nicolae Cojocaru a acceptat să povestească și echipei Stiripozitive 10 lucruri din Germania care pot inspira Moldova:

Referindu-se cu deosebire la nemții de după război încoace. Despre mai multe din aceste lucruri a și scris în cartea „Să știm mai mult despre nemți” (Chișinău: Editura „Universul”, 2016. -304 p. Textului ei îi precede un Cuvânt-înainte al dlui scriitor Vlad Pohilă, iar la sfârșit e anexat un text foarte interesant al dlui ing. Eugen STATNIC, cu titlul „Coloniștii germani din Basarabia, 1814-1940”. Autorul e un basarabean de 87 de ani, instalat de mult timp la München). În acest context, Nicolae Cojocaru precizează: „Deci, nu mi-a fost tocmai ușor să decidă despre ce anume să scriu în textul care mi s-a solicitat și care urmează mai jos. Până la urmă, am considerat rațional să atrag atenția asupra unora dintre acele lucruri, pentru a căror învățare / realizare, barem parțială, la noi, în R. Moldova, nu e nevoie de mari investiții de bani (pe care nici nu-i avem…).”

 Așadar, în viziunea lui Nicolae Cojocaru, de la nemți se poate și trebuie de învățat:

1. Să-ți iubești foarte mult națiunea la care aparții, ca și propria Țară.

„Evident, fără a-i ignora pe alții. Cu toate ce o / le caracterizează: bogățiile naturale, dar, bineînțeles, și imensele bogății create de-a lungul istoriei lor, deseori zbuciumate. Valori atât materiale, cât și, indiscutabil, spirituale: limba națională (pe care sunt datori să o însușească și să o utilizeze toți cei primiți în țară, de TESTUL la ea fiind scutiți doar bătrânii bolnavi și unele categorii de persoane cu handicap), tradițiile și obiceiurile, regulile de care s-au condus și pe care le urmează etc., etc.). În mare parte anume această dragoste și acest devotament i-a ajutat foarte mult pe nemți nu numai să-și refacă țara, după catastrofa prin care ei trecuseră în urma înfrângerii în război, ci și să o transforme în una cu cea mai puternică economie din Europa. Dar cum să nu mai amintim și de rolul iubirii nemților de Țară pentru realizarea unificării Patriei lor!?… Această poveste de mare succes al nemților din fostele zone de ocupație americană, engleză și franceză demonstrează, pe de-o parte, ce înseamnă o susținere eficientă din exterior (de către aceste țări învingătoare – îndeosebi SUA, prin ceea ce s-a numit Planul Mashall -, țări care au avut înțelepciunea de a dori și a obține ca nemții să redevină o națiune nu numai dezvoltată, ci și având un stat cu adevărat de drept democratic), iar pe de altă parte, cât de important e ca, mai ales în astfel de situații cruciale, un popor să fie guvernat de politicieni înțelepți, patrioți autentici, mari oameni de stat… Și deci, bineînțeles, NECORUPȚI…

2. Că numai prin muncă, inclusiv a ta proprie, Țara îți poate deveni bogată.

Nemții muncesc mult (intensiv, nu doar să le treacă timpul, aflându-se la lucru). Dar – principalul – ei muncesc și foarte calitativ (o trăsătură a lor, existentă, evident, nu de azi și nici de ieri). Nemții sunt bogați, inclusiv sau chiar întâi de toate pentru că nu fac unul și același lucru de mai multe ori. Îl fac o dată, dar foarte bine / temeinic, pentru mult timp.

3. Că pentru a obține astfel de rezultate în muncă / producție în afară de mulți și diferiți factori obiectivi de primă importanță, cum sunt: 

Tehnică performantă pentru înzestrarea muncii în toate domeniile, materiale și tehnologii avansate, care – toate – bineînțeles, nu le-au căzut din ceruri) e necesar să fii foarte organizat, disciplinat, punctual. Iar la toate acestea nu se poate ajunge fără respectarea strictă a regulilor pe care poporul și le-a creat de-a lungul istoriei sale. Inclusiv, bineînțeles, a legislației în vigoare… Nu știu câți vor fi de acord cu această teză, dar în ce mă privește, aș zice că Germania și nemții sunt, întâi de toate, o țară și un popor al regulilor. Și vorba e despre reguli care trebuie să fie respectate și, cu mici excepții, chiar se respectă / de către toți. (Inclusiv de către străinii primiți în țară, chiar dacă așa ceva se obține treptat și nu întotdeauna fără unele probleme. Însă zăbovirea aici asupra unora dintre aceste probleme ar cere să spunem barem ceva referitor și la dificultățile pe care le întâmpină procesul integrării imigranților în societatea germană – o temă care nu numai că ar necesita mult spațiu, dar ne-ar obliga să relatăm și despre ceva negativ… Or, dacă am înțeles corect, scopul textului care mi s-a solicitat e ceva altul.). Și asta – respectarea regulilor – e întru binele fiecăruia, ca și întru binele comunităților, al întregii societăți, deci, și al țării, în cele din urmă. Iar binele, în convingerea acestei națiuni, nu poate fi nici obținut și nici menținut fără ordine. Așadar, regulile nemților, se poate spune, au misiunea de a le asigura ordinea. Ordinea fără de care nu e posibil succesul în nici un domeniu. Sau acesta va fi mult mai puțin semnificativ, chiar dacă se va munci temeinic…

Anume prin această atitudine față de regulile și de ordinea existentă peste tot se explică și intoleranța nemților față de cei care le ignoră, le încalcă. Neștiind bine, însă, de unde provine această trăsătură a nemților, unii se grăbesc să-i considere pârâtori. Or, neamțul bine educat nu poate să-și permită ca să încalce ordinea, dar nici să tolereze încălcarea ei de către alții. Deci, e în sângele neamțului de a se indigna de cel care încalcă regulile, ordinea. Ba și de a semnala unde trebuie despre încălcările mai grave (actualmente semnalele trebuie adresate SERVICIULUI ORDINEI, o subdiviziune specială a poliției). Prin urmare, în condiții normale, denunțând despre încălcarea regulilor sau, cu atât mai mult, a legilor țării sale, neamțul își îndeplinește o datorie civică foarte importantă, de care conștiința sa nu-l poate nicidecum elibera. Și el merită / trebuie să fie înțeles. Căci așa e una din laturile firii sale, formate istoricește…

Imagine simbol, Germania

4. Pentru a munci calitativ și eficient e nevoie de studii temeinice.

În RFG nu poți fi angajat în vreo activitate de producție sau de prestare a serviciilor, dar, cu atât mai mult, nici să-ți întemeiezi o afacere, fără a avea studii respective, certificate documentar. Pentru mulți locuitori ai RM va prezenta interes, cred, informația că moștenitorul unor fermieri nu poate să continue afacerea obținută, dacă nu are studii corespunzătoare. Fiindcă fără astfel de studii nu va putea obține permis ca să-și comercializeze producția Sistemul instituțiilor de învățământ – fie de stat, fie private – asigură tuturor posibilități suficiente pentru a obține sau a-și perfecționa studiile. Iar, în caz de necesitate, statul acordă credite foarte convenabile tinerilor care doresc să obțină studii superioare. (Tema învățământului la nemți e una foarte vastă. Aici mai subliniez doar că există o tendință comună atât din partea statului și a altor prestatori de locuri de muncă, cât și din cea a familiilor / a tinerilor care urmează să îmbrățișeze locurile respective, ca obținerea studiilor să fie și utilă ambelor părți, adică, altfel zis, ca după studiile sale persoana respectivă să-și poată asigura existența. Deci (să se ia aminte în RM!), nu se studiază doar pentru a obține o diplomă… La asta contribuie și faptul că, înainte de a-și alege o facultate, viitorul student are posibilitatea de a consulta și datele statistice referitoare la nivelul șomajului printre tinerii care deja au absolvit specialitatea respectivă…

5. Că e necesar și foarte bine ca tot ceea ce faci / produci să fie nu numai calitativ, ci și FRUMOS.

Majoritatea mărfurilor fabricate de nemți și pe care le vezi la tot pasul au o înfățișare foarte atrăgătoare, sunt frumoase. Dar așa sunt și majoritatea altor rezultate ale activității lor de producție – industriale, de construcție, agricole etc. Ca și străzile pe care le construiesc sau le repară. Sau un trotuar modern cu tot ce îl caracterizează, întru a asigura maximumul de comodități PENTRU TOȚI cei care se folosesc de el (ca, de exemplu, trotuarul situat chiar în preajma locuinței în care trăiesc și care recent a fost un pic renovat). Despre cum arată acum trotuarele MODERNE și carosabilul dintr-un oraș german de azi – vezi în carte, p. 55-59.)

Că sunt, evident, și foarte multe alte căi pentru ați duce viața însoțită permanent și în măsură cât mai mare de frumusețe, căi pe care nemții le folosesc sistematic. Atașamentul nemților față de frumos se manifestă foarte diferit. În dragostea lor față de flori și de tot felul de arbuști decorativi; față de animale, cu deosebire față de cai și câini. (Această dragoste față de nevorbitoare explică în mare parte de ce în RFG există un număr impunător de grădini zoologice. Iar televiziunile îi familiarizează frecvent pe spectatori cu toate ce se petrec în cele mai reprezentative din ele.) Dar și în grija pentru înfrumusețarea propriei case sau locuințe, ca să nu mai zic de cimitire, aici crescând atâtea flori, de parcă sunt niște locuri din povești (însă în cimitire nu vei vedea specii de pomi fructiferi sau și de alte specii, care se înmulțesc de la sine!)… La toate acestea se adaugă, bineînțeles, și dorința multora dintre nemți de a vizita și a se delecta cu vizionarea locurilor frumoase din propria localitate, din țară sau și din străinătăți. Evident, foarte mulți merg la spectacole de teatru, la concerte, vizitează diverse expoziții de artă, muzee… Ba chiar pentru mulți și serviciile divine sunt atrăgătoare, printre alte motive, și ca posibilități de a se delecta cu splendida muzică religioasă, dar și de a cânta ceva împreună cu alți enoriași… Nemților le place mult și sportul – să-l practice, dar și să se bucure de tot felul de competiții, un fel de adevărate spectacole sportive…

6. Că și în epoca Internetului și a Smartfon-ului interesul pentru cititul cărților nu dispare.

În RFG se editează și multă literatură artistică, aici având loc anual două dintre cele mai mari târguri internaționale de carte (la Leipzig și la Frankfurt pe Main). Mulți dintre nemți citesc și în transportul public. Dar și în timpul vacanțelor la mare. Iar pentru comoditatea acestei delectări multe cărți artistice – chiar și cele groase – nu sunt grele (așa e hârtia), textul fiind tipărit cu caractere / litere ceva mai mășcate și cu intervalul dintre rânduri mai mărișor. Unele cărți artistice, după un timp de la editare, se vând și în magazinele cu reduceri, la prețuri mici (de doar 5 sau chiar 1 euro). Bibliotecile sunt foarte atrăgătoare. Dar și în librării vizitatorii pot ședea comod și răsfoi tot ceea ce-i interesează acolo. În unele scuaruri din orașe sunt instalate dulapuri de sticlă cu cărți. Oricine poate lua de acolo ceea ce dorește ca să citească sau să aducă în el ceva cărți de care nu mai are nevoie.

7. Că pentru a fi cât de cât înstărit, trebuie și să păstrezi bine ceea ce ai, să nu-ți risipești bunurile în zadar, să nu arunci bani în vânt.

Imagine simbol, Germania

Nemții nu se sinchisesc să vâneze începutul reducerilor în marele magazine pentru a cumpăra cele necesare la prețuri ceva mai mici. Ei nu fac nunți grandioase și alte petreceri cu foarte mulți oaspeți. Unii îi consideră cam zgârciți. O fi fiind și de aceștia, ca oriunde. Dar consider mult mai adevărată constatarea că majoritatea nemților sunt rațional economi. Că, dacă ar fi chiar zgârciți, nu ar cheltui mult, de pildă, pentru călătorii (la acest capitol ei fiind pe unul dintre primele locuri în lume), ca și pentru tot felul de binefaceri. Or, donarea de bani pentru ajutorarea celor nevoiași e ceva la ei foarte răspândit, cu deosebire după venirea masivă a refugiaților… Un exemplu privind grija pentru păstrarea pe mai încolo a bogățiilor naturale ale țării o constituie încetarea extragerii cărbunelui din bazinul Ruhr, el fiind înlocuit cu cel de import.

8. Că poți avea mari beneficii – nu numai ecologice, dar și economice – chiar și de la gestionarea rațională a gunoiului de tot felul.

Pe această temă s-au spus multe chiar și în RM. Inclusiv despre necesitatea și utilitatea arderii în instalații speciale a gunoiului menajer și a deșeurilor nereciclabile, ca sursă de energie termică. Concretizez doar că în RFG există peste una sută de fabrici / uzine de ardere a gunoiului (câte ceva despre ceea ce prezintă o astfel de întreprindere – vezi în cartea menționată, p. 65-73). La unele din ele se aduc pentru reciclare (evident, cu plată) resturi menajere tari și din unele alte țări, care nu dispun de astfel de întreprinderi. Tehnologia utilizată de fabrica din Duesseldorf, de pildă, a fost patentată la instituția europeană de resort și actualmente e utilizată de circa jumătate din totalul întreprinderilor analogice din lume… Nemții nu aruncă nici betonul vechi. Există mecanisme speciale de sfărâmițare a pieselor vechi de beton și fracționare a componentelor, care apoi se utilizează.

9. Că, chiar și fiind o țară „inundată” la maximum de limuzine, transportul urban poate funcționa normal, iar între oamenii de la volan, pe de-o parte, și pietoni și cicliști, pe de alta, nici pomină de conflicte.

Dar ca cineva dintre aceștia din urmă să fie strivit de vreun mijloc de transport, asta, slavă Domnului, la nemți e o raritate absolută. Pe străzi, în limita drepturilor sale, pietonul e, cu adevărat, Măria sa PIETONUL… Nimeni nu are dreptul de a închide complet un trotuar și, deci, de a-i impune pe pietoni să meargă pe carosabil sau să traverseze strada spre celălalt trotuar. Iar dacă închiderea trotuarului este inevitabilă (de pildă, la construcția unei case, în condiții de spațiu foarte limitat), vinovatul instalează din ambele direcții semafoare temporare, ca pietonul să poată traversa strada în securitate.

Am scris amănunțit despre transportul în comun din orașul în care locuiesc, Duesseldorf. Nu numai de câte feluri și cât de comod e, ci și cum e organizată circulația lui, ca pasagerii să nu călătorească înghesuiți. Dar și ca să fie evitate blocajele. De menționat, totodată, că închiderea completă a unei străzi – chiar și dintre cele cu circulație nu tocmai intensă – e o raritate absolută. Și încă ceva: în RFG se acordă o atenție tot mai sporită îmbunătățirii condițiilor pentru ca oamenii să poată călători cu bicicleta.

Imagine simbol, Germania.

10. Sunt, fără îndoială, și multe alte aspecte sau detalii referitoare la modul de trai al nemților și la țara lor, despre care e bine să știm.

Nu numai din curiozitate, ci și căutând ceva ce ne-ar prinde bine și nouă. Însă chiar și pentru simpla enumerare a lor s-ar cere mult spațiu. Sunt nevoit, așadar, să le numesc doar pe unele:  – existența unor masive de grădini mici în orașe (terenurile lor fiind date doar în folosință, rămânând proprietatea respectivelor localități);  – devotamentul față de tradiții și obiceiuri, modalitățile de marcare / ținere a lor, diversitatea motivelor pentru oameni de a sărbători / marca ceva, inclusiv la nivel local (străzi, mahalale), de a-și petrece în comun și interesant timpul liber, de a-și diversifica deci comunicarea;  – consumul de alcool și de ce în Germania oamenii bieți criță sunt o raritate;  – cum se face ca elevii începători să se simtă în curtea școlii lor de parcă ar continua să fie la grădinițele de copii;  – despre legislația RFG, cu deosebire cea referitoare la combaterea violenței în familie;  – despre cum e organizată RFG ca model de reducere a centralizării excesive a guvernării statului, etc., etc. Cred, de asemenea, că e util să știm și despre unele dificultăți și probleme care îi preocupă pe nemți în anii din urmă.

Câte ceva – esențial – despre toate acestea se poate afla și din cartea mea, menționată la început. Citire plăcută, dar și utilă. Sănătate și cât mai mult ALT bine tuturor!”, povestește Nicolae Cojocaru pentru Stiripozitive.eu.

Autor: Cristina Zeamă

Nicolae Cojocaru, născut în 1935, este un român moldovean, confer. univ., dr. în filosofie, care, la sf. lui 2004, s-a concediat de la ultimul său loc de muncă (AȘ a RM) și a plecat pentru trai permanent în Germania (Düsseldorf). Tot Nicolae Cojocaru a scris și cartea „Să știm mai mult despre nemți”.

Nicolae Cojocaru a acceptat să povestească și echipei Stiripozitive 10 lucruri din Germania care pot inspira Moldova:

Referindu-se cu deosebire la nemții de după război încoace. Despre mai multe din aceste lucruri a și scris în cartea „Să știm mai mult despre nemți” (Chișinău: Editura „Universul”, 2016. -304 p. Textului ei îi precede un Cuvânt-înainte al dlui scriitor Vlad Pohilă, iar la sfârșit e anexat un text foarte interesant al dlui ing. Eugen STATNIC, cu titlul „Coloniștii germani din Basarabia, 1814-1940”. Autorul e un basarabean de 87 de ani, instalat de mult timp la München). În acest context, Nicolae Cojocaru precizează: „Deci, nu mi-a fost tocmai ușor să decidă despre ce anume să scriu în textul care mi s-a solicitat și care urmează mai jos. Până la urmă, am considerat rațional să atrag atenția asupra unora dintre acele lucruri, pentru a căror învățare / realizare, barem parțială, la noi, în R. Moldova, nu e nevoie de mari investiții de bani (pe care nici nu-i avem…).”

 Așadar, în viziunea lui Nicolae Cojocaru, de la nemți se poate și trebuie de învățat:

1. Să-ți iubești foarte mult națiunea la care aparții, ca și propria Țară.

„Evident, fără a-i ignora pe alții. Cu toate ce o / le caracterizează: bogățiile naturale, dar, bineînțeles, și imensele bogății create de-a lungul istoriei lor, deseori zbuciumate. Valori atât materiale, cât și, indiscutabil, spirituale: limba națională (pe care sunt datori să o însușească și să o utilizeze toți cei primiți în țară, de TESTUL la ea fiind scutiți doar bătrânii bolnavi și unele categorii de persoane cu handicap), tradițiile și obiceiurile, regulile de care s-au condus și pe care le urmează etc., etc.). În mare parte anume această dragoste și acest devotament i-a ajutat foarte mult pe nemți nu numai să-și refacă țara, după catastrofa prin care ei trecuseră în urma înfrângerii în război, ci și să o transforme în una cu cea mai puternică economie din Europa. Dar cum să nu mai amintim și de rolul iubirii nemților de Țară pentru realizarea unificării Patriei lor!?… Această poveste de mare succes al nemților din fostele zone de ocupație americană, engleză și franceză demonstrează, pe de-o parte, ce înseamnă o susținere eficientă din exterior (de către aceste țări învingătoare – îndeosebi SUA, prin ceea ce s-a numit Planul Mashall -, țări care au avut înțelepciunea de a dori și a obține ca nemții să redevină o națiune nu numai dezvoltată, ci și având un stat cu adevărat de drept democratic), iar pe de altă parte, cât de important e ca, mai ales în astfel de situații cruciale, un popor să fie guvernat de politicieni înțelepți, patrioți autentici, mari oameni de stat… Și deci, bineînțeles, NECORUPȚI…

2. Că numai prin muncă, inclusiv a ta proprie, Țara îți poate deveni bogată.

Nemții muncesc mult (intensiv, nu doar să le treacă timpul, aflându-se la lucru). Dar – principalul – ei muncesc și foarte calitativ (o trăsătură a lor, existentă, evident, nu de azi și nici de ieri). Nemții sunt bogați, inclusiv sau chiar întâi de toate pentru că nu fac unul și același lucru de mai multe ori. Îl fac o dată, dar foarte bine / temeinic, pentru mult timp.

3. Că pentru a obține astfel de rezultate în muncă / producție în afară de mulți și diferiți factori obiectivi de primă importanță, cum sunt: 

Tehnică performantă pentru înzestrarea muncii în toate domeniile, materiale și tehnologii avansate, care – toate – bineînțeles, nu le-au căzut din ceruri) e necesar să fii foarte organizat, disciplinat, punctual. Iar la toate acestea nu se poate ajunge fără respectarea strictă a regulilor pe care poporul și le-a creat de-a lungul istoriei sale. Inclusiv, bineînțeles, a legislației în vigoare… Nu știu câți vor fi de acord cu această teză, dar în ce mă privește, aș zice că Germania și nemții sunt, întâi de toate, o țară și un popor al regulilor. Și vorba e despre reguli care trebuie să fie respectate și, cu mici excepții, chiar se respectă / de către toți. (Inclusiv de către străinii primiți în țară, chiar dacă așa ceva se obține treptat și nu întotdeauna fără unele probleme. Însă zăbovirea aici asupra unora dintre aceste probleme ar cere să spunem barem ceva referitor și la dificultățile pe care le întâmpină procesul integrării imigranților în societatea germană – o temă care nu numai că ar necesita mult spațiu, dar ne-ar obliga să relatăm și despre ceva negativ… Or, dacă am înțeles corect, scopul textului care mi s-a solicitat e ceva altul.). Și asta – respectarea regulilor – e întru binele fiecăruia, ca și întru binele comunităților, al întregii societăți, deci, și al țării, în cele din urmă. Iar binele, în convingerea acestei națiuni, nu poate fi nici obținut și nici menținut fără ordine. Așadar, regulile nemților, se poate spune, au misiunea de a le asigura ordinea. Ordinea fără de care nu e posibil succesul în nici un domeniu. Sau acesta va fi mult mai puțin semnificativ, chiar dacă se va munci temeinic…

Anume prin această atitudine față de regulile și de ordinea existentă peste tot se explică și intoleranța nemților față de cei care le ignoră, le încalcă. Neștiind bine, însă, de unde provine această trăsătură a nemților, unii se grăbesc să-i considere pârâtori. Or, neamțul bine educat nu poate să-și permită ca să încalce ordinea, dar nici să tolereze încălcarea ei de către alții. Deci, e în sângele neamțului de a se indigna de cel care încalcă regulile, ordinea. Ba și de a semnala unde trebuie despre încălcările mai grave (actualmente semnalele trebuie adresate SERVICIULUI ORDINEI, o subdiviziune specială a poliției). Prin urmare, în condiții normale, denunțând despre încălcarea regulilor sau, cu atât mai mult, a legilor țării sale, neamțul își îndeplinește o datorie civică foarte importantă, de care conștiința sa nu-l poate nicidecum elibera. Și el merită / trebuie să fie înțeles. Căci așa e una din laturile firii sale, formate istoricește…

Imagine simbol, Germania

4. Pentru a munci calitativ și eficient e nevoie de studii temeinice.

În RFG nu poți fi angajat în vreo activitate de producție sau de prestare a serviciilor, dar, cu atât mai mult, nici să-ți întemeiezi o afacere, fără a avea studii respective, certificate documentar. Pentru mulți locuitori ai RM va prezenta interes, cred, informația că moștenitorul unor fermieri nu poate să continue afacerea obținută, dacă nu are studii corespunzătoare. Fiindcă fără astfel de studii nu va putea obține permis ca să-și comercializeze producția Sistemul instituțiilor de învățământ – fie de stat, fie private – asigură tuturor posibilități suficiente pentru a obține sau a-și perfecționa studiile. Iar, în caz de necesitate, statul acordă credite foarte convenabile tinerilor care doresc să obțină studii superioare. (Tema învățământului la nemți e una foarte vastă. Aici mai subliniez doar că există o tendință comună atât din partea statului și a altor prestatori de locuri de muncă, cât și din cea a familiilor / a tinerilor care urmează să îmbrățișeze locurile respective, ca obținerea studiilor să fie și utilă ambelor părți, adică, altfel zis, ca după studiile sale persoana respectivă să-și poată asigura existența. Deci (să se ia aminte în RM!), nu se studiază doar pentru a obține o diplomă… La asta contribuie și faptul că, înainte de a-și alege o facultate, viitorul student are posibilitatea de a consulta și datele statistice referitoare la nivelul șomajului printre tinerii care deja au absolvit specialitatea respectivă…

5. Că e necesar și foarte bine ca tot ceea ce faci / produci să fie nu numai calitativ, ci și FRUMOS.

Majoritatea mărfurilor fabricate de nemți și pe care le vezi la tot pasul au o înfățișare foarte atrăgătoare, sunt frumoase. Dar așa sunt și majoritatea altor rezultate ale activității lor de producție – industriale, de construcție, agricole etc. Ca și străzile pe care le construiesc sau le repară. Sau un trotuar modern cu tot ce îl caracterizează, întru a asigura maximumul de comodități PENTRU TOȚI cei care se folosesc de el (ca, de exemplu, trotuarul situat chiar în preajma locuinței în care trăiesc și care recent a fost un pic renovat). Despre cum arată acum trotuarele MODERNE și carosabilul dintr-un oraș german de azi – vezi în carte, p. 55-59.)

Că sunt, evident, și foarte multe alte căi pentru ați duce viața însoțită permanent și în măsură cât mai mare de frumusețe, căi pe care nemții le folosesc sistematic. Atașamentul nemților față de frumos se manifestă foarte diferit. În dragostea lor față de flori și de tot felul de arbuști decorativi; față de animale, cu deosebire față de cai și câini. (Această dragoste față de nevorbitoare explică în mare parte de ce în RFG există un număr impunător de grădini zoologice. Iar televiziunile îi familiarizează frecvent pe spectatori cu toate ce se petrec în cele mai reprezentative din ele.) Dar și în grija pentru înfrumusețarea propriei case sau locuințe, ca să nu mai zic de cimitire, aici crescând atâtea flori, de parcă sunt niște locuri din povești (însă în cimitire nu vei vedea specii de pomi fructiferi sau și de alte specii, care se înmulțesc de la sine!)… La toate acestea se adaugă, bineînțeles, și dorința multora dintre nemți de a vizita și a se delecta cu vizionarea locurilor frumoase din propria localitate, din țară sau și din străinătăți. Evident, foarte mulți merg la spectacole de teatru, la concerte, vizitează diverse expoziții de artă, muzee… Ba chiar pentru mulți și serviciile divine sunt atrăgătoare, printre alte motive, și ca posibilități de a se delecta cu splendida muzică religioasă, dar și de a cânta ceva împreună cu alți enoriași… Nemților le place mult și sportul – să-l practice, dar și să se bucure de tot felul de competiții, un fel de adevărate spectacole sportive…

6. Că și în epoca Internetului și a Smartfon-ului interesul pentru cititul cărților nu dispare.

În RFG se editează și multă literatură artistică, aici având loc anual două dintre cele mai mari târguri internaționale de carte (la Leipzig și la Frankfurt pe Main). Mulți dintre nemți citesc și în transportul public. Dar și în timpul vacanțelor la mare. Iar pentru comoditatea acestei delectări multe cărți artistice – chiar și cele groase – nu sunt grele (așa e hârtia), textul fiind tipărit cu caractere / litere ceva mai mășcate și cu intervalul dintre rânduri mai mărișor. Unele cărți artistice, după un timp de la editare, se vând și în magazinele cu reduceri, la prețuri mici (de doar 5 sau chiar 1 euro). Bibliotecile sunt foarte atrăgătoare. Dar și în librării vizitatorii pot ședea comod și răsfoi tot ceea ce-i interesează acolo. În unele scuaruri din orașe sunt instalate dulapuri de sticlă cu cărți. Oricine poate lua de acolo ceea ce dorește ca să citească sau să aducă în el ceva cărți de care nu mai are nevoie.

7. Că pentru a fi cât de cât înstărit, trebuie și să păstrezi bine ceea ce ai, să nu-ți risipești bunurile în zadar, să nu arunci bani în vânt.

Imagine simbol, Germania

Nemții nu se sinchisesc să vâneze începutul reducerilor în marele magazine pentru a cumpăra cele necesare la prețuri ceva mai mici. Ei nu fac nunți grandioase și alte petreceri cu foarte mulți oaspeți. Unii îi consideră cam zgârciți. O fi fiind și de aceștia, ca oriunde. Dar consider mult mai adevărată constatarea că majoritatea nemților sunt rațional economi. Că, dacă ar fi chiar zgârciți, nu ar cheltui mult, de pildă, pentru călătorii (la acest capitol ei fiind pe unul dintre primele locuri în lume), ca și pentru tot felul de binefaceri. Or, donarea de bani pentru ajutorarea celor nevoiași e ceva la ei foarte răspândit, cu deosebire după venirea masivă a refugiaților… Un exemplu privind grija pentru păstrarea pe mai încolo a bogățiilor naturale ale țării o constituie încetarea extragerii cărbunelui din bazinul Ruhr, el fiind înlocuit cu cel de import.

8. Că poți avea mari beneficii – nu numai ecologice, dar și economice – chiar și de la gestionarea rațională a gunoiului de tot felul.

Pe această temă s-au spus multe chiar și în RM. Inclusiv despre necesitatea și utilitatea arderii în instalații speciale a gunoiului menajer și a deșeurilor nereciclabile, ca sursă de energie termică. Concretizez doar că în RFG există peste una sută de fabrici / uzine de ardere a gunoiului (câte ceva despre ceea ce prezintă o astfel de întreprindere – vezi în cartea menționată, p. 65-73). La unele din ele se aduc pentru reciclare (evident, cu plată) resturi menajere tari și din unele alte țări, care nu dispun de astfel de întreprinderi. Tehnologia utilizată de fabrica din Duesseldorf, de pildă, a fost patentată la instituția europeană de resort și actualmente e utilizată de circa jumătate din totalul întreprinderilor analogice din lume… Nemții nu aruncă nici betonul vechi. Există mecanisme speciale de sfărâmițare a pieselor vechi de beton și fracționare a componentelor, care apoi se utilizează.

9. Că, chiar și fiind o țară „inundată” la maximum de limuzine, transportul urban poate funcționa normal, iar între oamenii de la volan, pe de-o parte, și pietoni și cicliști, pe de alta, nici pomină de conflicte.

Dar ca cineva dintre aceștia din urmă să fie strivit de vreun mijloc de transport, asta, slavă Domnului, la nemți e o raritate absolută. Pe străzi, în limita drepturilor sale, pietonul e, cu adevărat, Măria sa PIETONUL… Nimeni nu are dreptul de a închide complet un trotuar și, deci, de a-i impune pe pietoni să meargă pe carosabil sau să traverseze strada spre celălalt trotuar. Iar dacă închiderea trotuarului este inevitabilă (de pildă, la construcția unei case, în condiții de spațiu foarte limitat), vinovatul instalează din ambele direcții semafoare temporare, ca pietonul să poată traversa strada în securitate.

Am scris amănunțit despre transportul în comun din orașul în care locuiesc, Duesseldorf. Nu numai de câte feluri și cât de comod e, ci și cum e organizată circulația lui, ca pasagerii să nu călătorească înghesuiți. Dar și ca să fie evitate blocajele. De menționat, totodată, că închiderea completă a unei străzi – chiar și dintre cele cu circulație nu tocmai intensă – e o raritate absolută. Și încă ceva: în RFG se acordă o atenție tot mai sporită îmbunătățirii condițiilor pentru ca oamenii să poată călători cu bicicleta.

Imagine simbol, Germania.

10. Sunt, fără îndoială, și multe alte aspecte sau detalii referitoare la modul de trai al nemților și la țara lor, despre care e bine să știm.

Nu numai din curiozitate, ci și căutând ceva ce ne-ar prinde bine și nouă. Însă chiar și pentru simpla enumerare a lor s-ar cere mult spațiu. Sunt nevoit, așadar, să le numesc doar pe unele:  – existența unor masive de grădini mici în orașe (terenurile lor fiind date doar în folosință, rămânând proprietatea respectivelor localități);  – devotamentul față de tradiții și obiceiuri, modalitățile de marcare / ținere a lor, diversitatea motivelor pentru oameni de a sărbători / marca ceva, inclusiv la nivel local (străzi, mahalale), de a-și petrece în comun și interesant timpul liber, de a-și diversifica deci comunicarea;  – consumul de alcool și de ce în Germania oamenii bieți criță sunt o raritate;  – cum se face ca elevii începători să se simtă în curtea școlii lor de parcă ar continua să fie la grădinițele de copii;  – despre legislația RFG, cu deosebire cea referitoare la combaterea violenței în familie;  – despre cum e organizată RFG ca model de reducere a centralizării excesive a guvernării statului, etc., etc. Cred, de asemenea, că e util să știm și despre unele dificultăți și probleme care îi preocupă pe nemți în anii din urmă.

Câte ceva – esențial – despre toate acestea se poate afla și din cartea mea, menționată la început. Citire plăcută, dar și utilă. Sănătate și cât mai mult ALT bine tuturor!”, povestește Nicolae Cojocaru pentru Stiripozitive.eu.

Autor: Cristina Zeamă

Cristian Şchiopu, student în anul patru la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, voluntar, participant al proiectului „Justice Educational Training Initiative”, desfăşurat de The Leavitt Institute, membru al Asociaţiei Europene a Studenţilor de Drept. În ultima perioadă, Cristian a vizitat mai multe țări și a reușit să învețe până acum cinci limbi: engleza, franceza, rusa, germana, turca și spaniola. Cristian a acceptat să povestească și echipei Stiripozitive 10 lucruri din 10 țări care pot inspira Moldova.

Cristian Şchiopu, student în anul patru la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, voluntar, participant al proiectului „Justice Educational Training Initiative”, desfăşurat de The Leavitt Institute, membru al Asociaţiei Europene a Studenţilor de Drept. În ultima perioadă, Cristian a vizitat mai multe țări și a reușit să învețe până acum cinci limbi: engleza, franceza, rusa, germana, turca și spaniola. Cristian a acceptat să povestească și echipei Stiripozitive 10 lucruri din 10 țări care pot inspira Moldova.

Cristian Şchiopu, student în anul patru la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, voluntar, participant al proiectului „Justice Educational Training Initiative”, desfăşurat de The Leavitt Institute, membru al Asociaţiei Europene a Studenţilor de Drept. În ultima perioadă, Cristian a vizitat mai multe țări și a reușit să învețe până acum cinci limbi: engleza, franceza, rusa, germana, turca și spaniola. Cristian a acceptat să povestească și echipei Stiripozitive 10 lucruri din 10 țări care pot inspira Moldova.