Bună ziua, prieteni. Ne luăm și astăzi traista cu parabole în spate și ne continuăm împreună călătoria în lumea jurnalismului comunitar.

Într-o parabolă cunoscută, un înțelept i-a propus, unuia dintre elevii săi să intre într-o odaie și să țină minte – dar foarte exact – toate obiectele, să zicem, de culoarea albastră. Și apoi să i le spună unul după altul profesorului.

Elevul iese cu bucurie din odaie și-i povestește înțeleptului toate obiectele de culoare albastră.

„Minunat!”, zice învățătorul. „Iar acum spune ce obiecte de culoarea verde ai văzut acolo?”

Elevul l-a privit mirat pe profesor și a exclamat: „Păi, mi-ați spus să țin minte doar obiectele de culoarea albastră!”, având în vedere că această sarcină nu a fost verbalizată, adică nu a fost rostită în cuvinte.

Ce s-a întâmplat, de fapt, aici? ne întrebăm noi acum.

Se pare că, pur și simplu, omul nu a văzut obiectele de culoare verde, fiindcă nu i s-a cerut asta, și nu fiindcă acestea nu erau acolo. 

Iar voi, la rândul vostru, ați putea întreba, ce are această parabolă cu jurnalismul comunitar? Că jurnalismul aceasta este destinația anunțată a călătoriei noastre, nu?

Ei, bine, la fel ca în parabola cu obiectele de culoare albastră și de culoare verde din odaie, în viața noastră, în localitățile noastre există probleme, indiferent de faptul dacă le vedem noi sau nu, indiferent dacă suntem îndemnați să le povestim sau dacă sunt trecute de toți cu vederea.

Jurnalismul comunitar este jurnalismul pe care pot să-l facă oamenii care nu au neapărat o pregătire specială în domeniul scrisului, însă au de apărat o cauză, au de reparat o nedreptate, au de împărtășit o bucurie despre oamenii de alături.

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.

Jurnalismul comunitar este oarecum mai intim, mai grijuliu față de îngrijorările, problemele oamenilor, spune poveștile satelor și este un jurnalism de acțiune.

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.

Atunci când numești lucrurile pe numele lor, acesta este primul pas spre rezolvare.

Cel mai des jurnalismul comunitar este asociat cu activitățile de watchdog, fiindcă într-o altă pildă cunoscută presa este numită „câinele de pază al democrației”.

În aceeași ordine de ide, se poate spune că jurnalismul comunitar este câinele de pază al comunității.

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.

Iar pentru alte idei, resurse și istorii axate pe jurnalismul comunitar, căutați și vizionaţi animaţiile noastre precedente la această temă.

Acolo veți afla, de exemplu, CE CALITĂȚI sunt necesare oamenilor – fie că sunt jurnaliști profesioniști, activiști civici sau oameni din alte domenii de activitate – care sunt preocupați de ceea ce se întâmplă sau nu se întâmplă în satele și orașele lor.

Și, de asemenea, CUM SĂ NE CĂUTĂM ȘI UNDE SĂ NE GĂSIM TEMELE pentru relatări.

Și apropo, ce alte aspecte, elemente ale jurnalismului comunitar ar fi interesante pentru voi ca teme pentru următoarele episoade – scrieți în comentarii și vom răspundem acestor solicitări.

Fiindcă jurnalismul comunitar ține și de răspundere.

Link Youtube ::: AICI.

#jurnalismcomunitar #spune #cere #faceva #stiripozitive #fundatiaesteuropeana #suedia

* * *

Această animaţie a fost produsă în cadrul proiectului „Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate”, realizat de către de Asociația „URMA ta”, cu suportul oferit de Fundația Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aici aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

În această serie de animaţii, axate pe jurnalismul comunitar, este – credem – acum momentul potrivit să discutăm și despre INSTRUMENTE.

Pentru că știm deja CE ÎNSEAMNĂ acest gen de jurnalism care povestește – în texte, fotografii sau secvențe video – despre problemele și bucuriile unei localități.

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.

Știm CE CALITĂȚI sunt necesare oamenilor – fie că sunt jurnaliști profesioniști, activiști civici sau oameni din alte domenii de activitate – care sunt preocupați de ceea ce se întâmplă sau nu se întâmplă în apropiere.

Și mai știm – am discutat și despre asta într-un episod precedent – CUM SĂ NE CĂUTĂM ȘI UNDE SĂ NE GĂSIM TEMELE, eroii și formatele în care să relatăm.

Iar aici am găsit o parabolă nouă care ne învață să căutăm și să găsim în localitatea noastră nu doar punctele negre, exact cum li s-a întâmplat învățătorului și elevilor din pilda asta.

Într-o zi un învățător le-a arătat elevilor o foaie goală de hârtie cu un punct negru în mijloc și i-a întrebat: „Ce vedeți?”

Primul elev a zis: „Un punct”.

Al doilea a precizat: „Un punct negru”.

Al treilea: „Un punct rotund”.

Atunci învățătorul a spus: „Toți ați văzut doar un punct și nimeni nu a observat foaia albă de hârtie”.

Ideea este că în orice gen de jurnalism și, mai ales, în jurnalismul comunitar, cetățenesc, dar și în viața noastră cea de toate zilele trebuie să vedem și punctele negre, și foaia albă: și dificultățile unei localități, și reușitele acesteia; și anti-eroii, și eroii.

Astăzi, prieteni, ne-ar plăcea să schimbăm câteva idei despre CU CE SĂ FACEM toate acestea, de ce INSTRUMENTE avem nevoie și cum să le folosim.

Sigur că un reportaj reușit e realizat la televiziune de un reporter, plus un cameraman, un editor, poate de un pictor de lumini, un grafician, un prezentator care să rostească frumos intro-ul, poate și de un voice-over cu o voce plăcută, care are și dicție, și pronunție, și intonație pentru a spune frumos povestea din spatele imaginilor. Deci, este vorba aici de muncă în echipă, de profesionalism.

Atunci însă când este vorba despre jurnalismul comunitar, care este practicat, în general, de persoane care au o pregătire minimă în domeniu, noi putem face echipă bună cu telefonul.

Un telefon inteligent, dacă este mânuit de o persoană de asemenea smart, poate să producă materiale video originale, fotografii-document. Poate capta voci și imagini surprinzătoare și poate funcționa ca o adevărată micro-stație de televiziune.

Mânuirea cu inteligență a unui telefon mobil, îi permite unui jurnalist, unui lider comunitar să interacționeze, în același timp, și cu locuitorii unui sat la o sărbătoare locală, la o clacă sau la un protest. Dar și cu cei care îl urmăresc pe acest jurnalist, lider comunitar

pe rețelele sociale simultan, în jurul evenimentului. Iar asta poate determina reacții imediate, chiar acțiuni.

Iar jurnalismul comunitar este un jurnalism de acțiune. De acțiune imediată și comună în favoarea oamenilor și a localităților.

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.

Explorați dincolo de setări tot ceea ce poate face telefonul vostru. Intrați până și în cele mai îndepărtate aplicații instalate și învățați tot ce pot face acestea. Descărcați altele noi, utile. Iar ceea ce nu știți, aflați printr-o simplă căutare pe internet, întrebând acolo cum se face cutare și cutare lucru. Găsiți tutoriale, lecții, sfaturi, secrete.

Toate acestea vă pot ajuta să știți mai multe, să puteți mai multe.

Aveți deci o idee de material, plus un telefon care poate multe atunci când îl mânuiți cu inteligență.

Și ca să se întâmple până la capăt locurile frumoase, mai aveți nevoie de ceva.

De un cont, de o comunitate căreia să-i împărtășiți bucuriile, îngrijorările, îndemnurile – scrise, vorbite sau filmate despre oamenii apropiați. Din liceu. Din sat. Din țară.

Un blog. Un grup pe Facebook. Un cont pe Instagram. Un canal pe Youtube.

Iar acolo să povestiți și să împărtășiți descoperirile voastre cu un scop frumos.

Așa cum i s-a întâmplat unuia dintre eroii acestei pilde cu tâlc.

Trei oameni cărau pietre.

Unul a fost întrebat: „Ce faci?”

El și-a șters sudoarea de pe frunte și a răspuns: „Muncesc”.

Al doilea a fost întrebat: „Ce faci?”

El și-a suflecat mânecile și a răspuns: „Fac bani”.

Și al treilea a fost întrebat: „Ce faci?”

El a privit în sus și a răspuns: „Construiesc o casă”.

Morala este că orice lucru făcut are sens doar pentru cei care au un scop frumos.

Tu ce faci de fapt atunci când faci ceva?

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.

#jurnalismcomunitar #spune #cere #faceva #stiripozitive #fundatiaesteuropeana #suedia

Link Youtube: https://youtu.be/r24QgAS3AXg

* * *

Această animaţie a fost produsă în cadrul proiectului „Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate”, realizat de către de Asociația „URMA ta”, cu suportul oferit de Fundația Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aici aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.