31.1 C
Chișinău
sâmbătă, iulie 12, 2025

Lansare de carte online: „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal” și „Țara lui Gufi” (teatru), de Matei Vișniec | 31 ianuarie 2022

Luni, 31 ianuarie, la ora 19.00, vă invităm la lansarea online a volumelor de teatru Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal și Țara lui Gufi, de Matei Vișniec, apărute la Editura Cartier, colecția Cartier popular.

Alături de Matei Vișniec vor participa:
Ion Bogdan Lefter
Daniela Șilindean
Petru Vutcărău

Moderator: Emilian Galaicu-Păun, scriitor, redactor-șef al Editurii Cartier.

Discuția va fi transmisă live, pe paginile Facebook ale Editurii Cartier și Librăriilor Cărturești.

Înregistrare disponibilă ulterior și pe canalul Editurii Cartier de pe YouTube.
Evenimentul este organizat de Librăriile Cărturești și Editura Cartier.

ZECE DEFINIŢII SUBIECTIVE ALE TEATRULUI, DUPĂ MATEI VIȘNIEC:

Teatrul est un om care vine în faţa altui om şi îi spune: sunt oglinda ta, sunt umbra ta, sunt pleoapa ta, sunt amiaza ta, sunt tu.

Teatrul este o încăpere mare fără ferestre unde oamenii devin ferestre.

Teatrul este atunci când cineva te invită să intri în propriul său creier, în propria sa inimă şi în propria sa fiinţă, iar tu o faci ezitant, dar descoperi că eşti primit acolo cu mare bucurie şi cu braţele deschise întrucât ai darul de a vindeca, cât de cât, măcar puţin, durerile lumii.

Teatrul este o numărătoare inversă esenţială pentru umanitate, făcută de cineva care a uitat ordinea cifrelor.

Teatrul este Beckett care se uită la o piesă de Cehov care se uită la o piesă de Shakespeare care se uită la o piesă de Euripide care îl recită pe Homer care se uită la cer cu ochii săi orbi.

Teatrul est un depozit de scaune din interiorul căruia se aud uneori ţipete, urlete, muzică. Nimeni nu ştie ce se întâmplă acolo, oamenii fac uneori coadă în faţa clădirii, trag cu urechea, dar nimeni nu are curajul să intre înăuntru. Este adevărat că unii dintre cei care au intrat nu mai ies niciodată.

Dar, de fapt, ce este teatrul? Îl întreabă brusc sufleorul pe actorul care tocmai işi debitează monologul cel mai important din piesă. Perturbat, marele actor işi uită rolul, se înfurie, se duce la cuşca sufleorului, îl înşfacă de guler şi încearcă să-I tragă afară, dar nu reuşeşte întrucât sufleorul se zbate teribil şi strigă după ajutor. În tot acest timp spectatorii râd în hohote, regizorul face atac de cord, iar o doamnă din primul rând se indrăgosteşte de sufleor.

Teatrul este o cortină făcută din pleoape.

Teatrul este un fier de călcat făcut din aburi pentru a călca nişte cămăşi făcute din ceaţă.

Ce este teatrul nu ştiu, dar ştiu precis ce nu este. Nu este un tren care ajunge la timp, nu este o maşină de calculat, nu este o săptămână formată din şapte zile, nu este o mână care are cinci degete şi nu este un iluzionist căruia îi reuşesc numerele.
MATEI VIȘNIEC, poet, dramaturg, romancier și jurnalist este născut pe 29 ianuarie 1956 în Bucovina, la Rădăuţi, oraş fabulos tăiat în două (cu tot cu cimitir) de o cale ferată care reprezintă pentru autor axa de simetrie a universului. Oraşul este descris pe larg în romanul publicat de Matei Vişniec la Cartea Românească şi intitulat Cafeneaua Pas-Parol. Mama, Minodora, a fost educatoare. Tata, Ioan, a fost funcţionar.

A debutat cu poezie în clasa a patra când a versificat o fabulă de La Fontaine. Ulterior a descoperit în literatură un spaţiu de libertate şi s-a hrănit cu pagini din Kafka, Dostoievski, Camus, Poe, Hemingway, Oscar Wilde, Caragiale, Nichita Stănescu… I-au plăcut foarte mult suprarealiştii, dadaiştii, povestirile fantastice, teatrul absurdului şi al grotescului, poezia onirică şi chiar teatrul realist anglo-saxon, pe scurt, aproape totul cu excepţia realismului socialist.

Studiază la Bucureşti filozofia şi devine foarte activ în sânul generaţiei 80, fiind membru fondator al Cenaclului de luni. Crede în rezistenţa culturală şi în capacitatea literaturii de a demola totalitarismul. Crede mai cu seamă că teatrul şi poezia pot denunţa manipularea omului prin „marile idei”, precum şi spălarea creierelor prin discursurile ideologice.

Înainte de 1987 se afirmă în România prin poezia sa epurată, lucidă, scrisă cu acid. Incepând din 1977 scrie piese de teatru care circulă masiv în mediul literar, dar care sunt interzise pe scenele profesioniste. Proza sa rămâne însă una de sertar.

În septembrie 1987 părăseşte România cu o viză de turist, ajunge în Franţa unde cere azil politic. Începe să scrie în limba franceză, lucrează la BBC Londra între 1988 şi 1989, apoi începe să lucreze la Paris pentru Radio France Internationale. Devine cetăţean francez în 1993, dar îşi păstrează şi cetăţenia română.

Din 1987, de cînd trăieşte în Franţa, piesele sale au traversat frontierele şi numele său s-a aflat pe afişe în aproximativ 40 de ţări.

Premiul European acordat în 2009 de Societatea Autorilor şi Compozitorilor Dramatici din Franţa pentru întreaga activitate.

Premiul de Literatură Europeană Jean Monnet acordat în 2016 pentru romanul Negustorul de începutul de roman (Editura Jacqueline Chambon Actes Sud).

În România i s-a decernat de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Dramaturgie. A obţinut, de asemenea, Premiul pentru Dramaturgie al Academiei Române şi Premiul UNITER pentru cel mai jucat autor român.

Țara lui Gufi (teatru), de Matei Vișniec (Cartier popular). Broșată, 280 pag. Preț: 33 RON/ 139 MDL
Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal (teatru), de Matei Vișniec (Cartier popular). Broșată, 348 pag. Preț: 39 RON/ 169 MDL

Carțile pot fi cumpărată în toate librăriile bune din România și Republica Moldova.

De asemenea, pot fi comandate și online: Carturești: AICI și AICI, Cartier: AICI și AICI.

Intră în cărți pe Cartier.md
Ne găsești pe Twitter
și pe Facebook.

Voluntariat transformat în stil de viață. Interviu cu Adelina Pascaru

Adelina Pascaru este o adolescentă din satul Lucășeuca, raionul Orhei, care se implică în diverse cauze nobile de la vârsta de 13 ani. Este cea mai activă voluntară din cadrul Consiliului Raional al Tinerilor din Orhei. Membrii consiliului o descriu drept cea mai ambițioasă și energică voluntară. Pe parcursul celor patru ani de activitate, ea a demonstrat merite deosebite prin participarea la diverse proiecte. Unul dintre cele mai importante premii pe care le-a câștigat este titlul de ,,Voluntar al anului 2021” ,  pe care-l poartă cu mândrie și demnitate. Mai multe detalii despre experiența de voluntariat, aflăm din interviul ce urmează.

Ce reprezintă voluntariatul pentru tine?

Voluntariatul este totul pentru mine. Am crescut cu el, am învățat prin el, am și greșit, ca într-un final să adun o experiență frumoasă. Practicând această activitate, ajungi să descoperi multe lucruri și să cunoști cei mai minunați oameni. Odată ce intri în sfera voluntariatului, nu mai ieși de acolo, rămâi pentru totdeauna. Cred că acest lucru se datorează faptului că activitatea respectivă îți creează niște stări euforice, care nu pot fi explicate, ci doar simțite și trăite. Așa am ajuns să transform voluntariatul într-un stil de viață. 

Ce te-a determinat să devii voluntară?

Din dorința de a-i ajuta pe alții, am devenit voluntară. La început eu nu cunoșteam absolut nimic despre voluntariat. Atunci când am mers pentru prima dată la Consiliul Raional de Tineret Orhei, am rămas impresionată de tinerii pe care i-am văzut că se implică cu trup și suflet  într-o mulțime de activități. Pe lângă aceasta, mi-au plăcut mult și tricourile lor identice cu inscripția ,,CRT Orhei”. Acela a fost momentul în care am zis că vreau și eu să fac parte din această echipă. Am luat inițiativa atunci, pe loc. Am căutat cum să intru în consiliu, ce trebuie să fac și care sunt responsabilitățile. Încet, încet am ajuns de la un simplu consilier la Șef de Departament Participare Bugetară.

Cum e să deții funcția de șef de departament?

E greu, dar e și frumos. Este unul dintre cele mai complicate departamente dintr-un consiliu, pentru că ține de partea bugetară. În calitate de șef de departament, în primul rând ești responsabil de echipă și de monitorizarea bugetului, apoi de multe alte activități. Uneori e foarte complicat, deoarece atunci când ceva nu iese bine, o mare parte din vină o porți tu. De foarte multe ori am vrut să renunț, pentru că această funcție presupune asumarea unei responsabilități enorme. Nu-mi doresc să dezamăgesc echipa și oamenii care și-au pus încredere în mine.

Totuși, nu ai renunțat, ai rămas pe poziție. Cum ai reușit să învingi acele obstacole?

Ceea ce m-a făcut să fiu tare și să rămân pe poziție a fost scopul pe care-l am în față, și anume cel de a avansa, atât eu, cât și consiliul. M-am atașat foarte mult de toți membrii, în mod special de cei din departamentul meu. Sunt niște oameni deosebiți, care trezesc în mine sentimente profunde. Am rămas în această funcție datorită lor. Împreună am reușit să trecem peste toate greutățile.Totul în voluntariat și în funcția mea se rezumă la oameni, la cei care sunt acolo lângă tine și te susțin.

Care au fost cele mai importante activități în care te-ai implicat?

Una dintre cele mai importante cred că e Forumul Raional al Tinerilor din 2021, în care am fost implicată în mod direct și în care am depus foarte mult suflet. La mine în agendă erau scrise notițele pentru toată activitatea, de la cel mai important detaliu până la cel mai nesemnificativ. Și cumva,  aceasta m-a făcut mai responsabilă, ca într-un final să mă pot mândri de mine. Eu am fost persoana care s-a aflat în sufletul organizării activității, ceea ce mă face să o consider atât de importantă pentru mine. O altă activitate destul de remarcabilă este aplicarea la programul de granturi pentru 2021, care s-a desfășurat la Centrul de Tineret Orhei. Am aplicat cu un coleg de-al meu din sat. A fost un proiect mare pentru mine, pe care am reușit să-l câștig. Acum proiectul se află în plină desfășurare. Cu banii câștigați se construiește un cinematograf în satul Lucășeuca. Am adus un nou suflu de viață localității.

Care sunt cele mai memorabile momente din cadrul activității de voluntariat?

Toate momentele sunt memorabile în voluntariat. Dar, dacă ar fi să aleg doar unul, atunci e cel legat de Conferința Națională a Consiliilor Raionale/Municipale de Tineret din Republica Moldova. Câte un reprezentant din fiecare consiliu din țară au venit în Orhei, unde au stat trei zile. Eu am fost una dintre principalele persoane responsabile de acest eveniment. Atunci am cunoscut oameni noi, oameni din toate raioanele Moldovei. Acest moment a fost foarte memorabil, deoarece am simțit că atât munca mea, cât și a întregii echipe dă roade.

Cu ce dificultăți te-ai confruntat în această activitate și cum ai reușit să le depășești?

Dificultățile pe care le-am întâlnit sunt legate de criticile celor din jur. Mi se spunea că o să mor de foame cu voluntariatul și că practicarea acestuia nu mă ajută cu nimic în viață. Eu cred că mulți voluntari s-au confruntat cu astfel de replici în adresa lor. Trebuie să fii o persoană puternică și răbdătoare, pentru a putea accepta viziunea altora, dar în același timp aceasta să nu te demoralizeze.

Cum reacționează oamenii care sunt ajutați?

Unii oameni se bucură, pe când alții nu prea. Reacționează ciudat, rece și adesea resping ceea ce faci tu. Refuză ajutorul din teama de a nu fi nevoiți să-l  răsplătească cumva și preferă să rămână în bucla lor imaginară.

Ce ai câștigat de pe urma voluntariatului?

Am câștigat mulți oameni minunați și o experiență frumoasă, care m-a format ca personalitate. Însă, cel mai important câștig e faptul că mi-am descoperit vocația.

Ce ai învățat până în acum din această experiență?

Mai întâi de toate, această experiență m-a ajutat să mă regăsesc pe mine, să-mi dau seama cine sunt și ce vreau să fac mai departe. Apoi, am învățat multe lucruri utile, printre care: încetarea de a judeca lumea și de a pune etichete oamenilor.

Ce proiecte vă propuneți spre realizare în decursul anului 2022?

În anul acesta ne propunem să ne implicăm în mai multe sfere. Referitor la proiecte, pot spune că cele mai grandioase apar în mod imprevizibil. Totuși, urmează să stabilim cu echipa o listă de proiecte pe care le vom realiza în acest an.

Ce mesaj ai pentru oameni, prin care ai putea să-i convingi să facă acte de binefacere?

Pe oameni nu-i poți convinge așa ușor să facă acte de binefacere. Ei trebuie să simtă durerea altora, pentru a-i înțelege că au nevoie de ajutor. Pot spune ferm că voluntariatul reușește să îți schimbe viața. Într-o lume atât de dură, chiar este nevoie de oameni buni, cu suflet mare, care pot să ofere ajutor celor mai triști ca ei.

Marina Chironeț, stagiară

Piesele care vor participa la preselecția Națională Eurovision 2022

Au fost lansate două piese noi, ambele vor participa la preselecția Națională Eurovision 2022.

Trio EVA – trupa formata din 3 tinere talentate: Evelina Vîlcu, Valeria Vechiu și Alexandra Chirtoacă, elevele Centrului de dans și vocal SIS N BRO din Chișinău.

Activitatea ca trupă au început-o în 2019 special pentru proiectul X Factor Romania, fiind ghidați de profesoara de canto Annet Smirnova.

Până acum fetele au participat la mai multe concursuri și festivaluri naționale și internaționale în componența de trupă dar și solo. La fel trupa are mai multe piese cover filmate și postate pe YouTube.

Azi fetele vin în premieră cu prima piesă proprie – Get a Kiss. Piesa este un produs 100% autohton (Republica Moldova), autorii fiind Mădălina Țurcan, Mihail Cebotarenco și Annet Smirnova. Cu aceasta piesă Trio EVA va participa și la preselecția naționala Eurovision 2022 din Republica Moldova.

Annet Smirnova – profesor canto SIS N BRO, câștigătoarea mai multor concursuri naționale și internaționale. A participant anterior la Eurovision în calitate de back vocals iar acum este hotărâtă să meargă la Eurovision 2022 cu „Toxic Eyes”, prima piesă proprie!

Ziua lui Eminescu la Vevey, Elvetia

Izvorâte din experiență și înțelepciune de viață, din bucurie sau durere, din năzuințele și dorurile neamului, din setea de liniște sau din dragostea pentru frumos,  marile talente, valorile pe care le-a născut  acest pământ strămoșesc, au creat punți de legătură între generații. Ele rămân omniprezente și omnisciente.

Una dintre aceste mari valori, care astăzi ne-a adunat, de Ziua Culturii, în numele neamului, al Culturii noastre naționale este Luceafărul Literaturii Române, „ultimul romantic al Europei”, Mihai Eminescu. A pribegit și Maria Sa, poetul prin lumea largă, a cunoscut ce-i dorul de patrie și de albia spiritualității noastre, a gustat din pâinea străinătății, gustul căreia ne este cunoscut și celor plecați de acasă.

La inițiativa Misiunii Diplomatice a Republicii Moldova în Confederația Elvetiană în colaborare cu membrii diasporei, la bustul lui Eminescu din orașul Vevey s-au  adunat  diplomați, autorități locale, cetățeni străini întru a-l venera pe marele geniu.
S-a citit și recitit din creația poetului și a altor scriitori ce au scris despre el, s-au cântat  și s-au ascultat romanțe pe versurile sale din Fondul de Aur al Radio – Moldova.

Cu această ocazie, Excelența Sa, Ambasadoare Tatiana Molcean, a ținut să accentueze că în aceste vremuri de limitări și restricții, de optimizări și eficientizări, este foarte important ca în lista priorităților sau celor strict necesare să rămână arta și cultura, elemente indispensabile ale identității naționale. Evenimentul cultural de la Vevey a permis să omagiem poeții și scriitorii neamului, inclusiv fabulistul și poetul Alecu Donici, a cărui naștere la fel o marcăm în luna ianuarie și despre care Eminescu scria „…Donici cuib de-nțelepciune…”

Ne-am bucurat și de mărturiile domnului Grégoire Alexandre Dunant, savant, compozitor, autor al cărții „Un moldave au bout du lac”, nepot după mamă al lui Alexandru Donici, asistent și colaborator al Profesorului Eugênio Pittard (antropolog elvețian), fondator al Muzeului de Etnografie al Universității din Geneva. Impresionant și cu deosebita plăcere am ascultat un francez vorbind o română perfectă aşa cum a făcut-o domnul Anthony Pilorget şi de multe alte surprize literare şi muzicale.

Eminescu trăiește prin noi! Eminescu ne unește!

Rodica Gherasim,
Președinta Asociației MIORIȚA

Decorarea obiectelor cu argilă polimerică – pasiune transformată în afacere

Nina Ulinici este o tânără mămică din Nisporeni, care este pasionată de decorarea obiectelor. De mai bine de zece ani, ea modelează din argila polimerică diverse ornamente. Lucrările pe care le-a creat de-a lungul experienței sale sunt: bijuteriile, tablourile și figurinele pentru decorarea obiectelor, în special a veselei.  Și-a improvizat un mic atelier acasă, unde lucrează zilnic. Pe lângă plăcere, această pasiune îi mai aduce și câștig.

Nina ne povestește că încă din copilărie își dezvoltă calitățile artisitice. Însă, pasiunea pentru modelarea argilei polimerice a prins rădăcini abia în 2011, când una din prietenele ei confecționase niște cercei din acest material pentru un târg de caritate. A rămas atât de impresionată de proces și rezultat, încât a decis să facă și ea o încercare. Prima lucrare realizată a fost o pereche de cercei în formă de telefon staționar. De atunci, ea a început să experimenteze cu pasta polimerică, creând diverse bijuterii, tablouri și figurine pentru decorarea obiectelor. În ultimii patru ani s-a specializat mai mult pe decorarea veselei și a tacâmurilor.

Tehnicile de lucru le-a învățat de una singură, având la dispoziție diferite ghiduri online. Această muncă este una anevoioasă, care impune și respectarea anumitor reguli: ,,Procesul de lucru este migălos și necesită multă concentrare, liniște și acuratețe. Am menționat în mod special de acuratețe, pentru că materialul este unul flexibil și tinde să absoarbă până și cele mai mici particule de praf. Pentru ca să nu rămână amprente inestetice pe decor, mai este nevoie și de utilizarea mănușilor medicinale ”, afirmă Nina Ulinici.

Toate decorurile sunt supuse procesului de polimerizare, fiind introduse în cuptor pentru 30 de minute, la temperatura de 110-120 de grade. În așa mod, ele își pierd elasticitatea și capătă acel aspect dur.  Meșterița își amintește și acum de primul decor realizat pentru o ceașcă. Acesta era format dintr-o păpușă și din numele ei. Prietenii au fost cei care i-au observat imediat talentul și au îndemnat-o să-și vândă lucrările. Astfel, ea și-a creat o pagină de instagram unde își promovează munca. Prin intermediul acesteia și-a creat o bază de clienți.

,,Efectuarea unei lucrări îmi poate lua de la trei ore până la o zi întreagă. Totul depinde de dificultatea comenzii. Cred că cel mai lung proces de creare a fost cel pentru un tablou modelat în totalitate din lut polimeric. În cadrul acestuia a fost redat peisajul unui loc pitoresc”, ne spune protagonista noastră.

Impedimentele cu care este nevoită se se confrunte de la început și până în prezent sunt: lipsa materialelor necesare, prețurile mari ale acestora și insuficiența de timp. Dat fiind faptul că este mămică a doi copilași, are un program foarte încărcat. Pentru a le reuși pe toate, deseori lucrează până noaptea târziu. Depune multă dragoste în creațiile sale și uneori chiar îi este greu să se despartă de acestea. Iubește mult ceea ce face și fiecare lucrare e o părticică din sufletul ei. Prin munca sa, ea aduce zâmbete pe chipul oamenilor. Cele mai solicitate lucrări rămân a fi cănuțele cu decor personalizat. Prețul acestora oscilează între 220 și 400 de lei.

,,Nu cred că aș fi ajuns atât de departe, dacă nu eram încurajată și motivată de soțul meu. În 2011, pe când abia îmi făcea ochi dulci, el procurase de la mine un set de veselă din lut polimeric, care pe atunci era destul de costisitor. A fost printre primii mei clienți. În prezent, el este cel care stă cu mine până târziu și are grijă de copii atunci când eu lucrez’’, ne spune meșterița.

Lucrările sale au ajuns în mai multe țări, precum: România, Ucraina, Italia, Canada, Germania, Scoția și altele.  Meșterița își dorește să evolueze. În viitorul apropiat planifică să facă un curs profesional de sculptură, pentru a putea efectua și portrete din argilă polimerică.

Marina Chironeț, stagiară

CARTEA SATULUI BUDA

La 80 de ani de la nașterea scriitorului și diplomatului AUREL DRAGOȘ MUNTEANU

La 19 ianuarie 2022, ora 13.00, în cadrul Miercurilor literare, Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” organizează lansarea „Cărții satului Buda” în contextul comemorării  scriitorului și diplomatului Aurel Dragoș Munteanu la 80 de ani de la naștere.

La eveniment vor participa alcătuitorii cărții Petru Șarcov, Grigore Gotcă, Nicanor Țurcanu, Nicolae Popa.

Printre invitați vor fi Vladimir Beșleagă, Mihai Cimpoi, Arcadie Suceveanu, Mircea Surdu, Emil Galaicu-Păun, Iurie Colesnic, Gheorghe Budeanu, Ion Șișcanu ș.a.

Evenimentul se va desfășura în sediul din strada Alexie Mateevici 79, Sala de expoziții nr. 1.

Participarea la eveniment va fi în baza invitațiilor…

***

Aurel Dragoș MUNTEANU (n. 16 ianuarie 1942 în s. Buda, județul Lăpușna, România, – d. 30 mai 2005 la New York, SUA) a fost un prozator și eseist român, primul director al TVR post-decembriste, ambasador al României în SUA, ambasador al României la ONU și președinte al Consiliului de Securitate ONU.

Opera (selectiv):  „După-amiază neliniștită” (1967); „Singuri” (1968); „Scarabeul sacru” (1970); „Opera și destinul scriitorului” (1972); „Marile iubiri” (1977), „Singurătate vie” (2006).

„Cult, cunoscător al multor limbi străine, Aurel Dragoș Munteanu ar fi putut să facă, fără dificultate, o carieră universitară sau de cercetare peste Ocean. A optat să rămână în țară ca prim-director al unei Televiziuni Române posttotalitare și ca purtător de cuvânt al unui regim popular, dar intens contestat. În martie 1990, avea să devină ambasador al României la ONU și președinte al Consiliului de Securitate în momentul invaziei Kuweitului de către Irak. A negociat cinci rezoluții ale Consiliului de Securitate fără un singur vot negativ. Între 1992 și 1994, a fost ambasador al României în Statele Unite, în timpul mandatului său la Washington, România redobândind Clauza Națiunii celei mai Favorizate (MFN).”

(Radu Ioanid)

***

 „Dorința mea este ca această carte să ne ajute să fim mai uniți, mai informați și conștienți de tradițiile noastre populare, de valorile culturale și naționale românești moderne, transmise din generație în generație și moștenite de la strămoșii noștri” (Grigore Gotcă, alcătuitor).

„Așezare străveche pe Valea Răcătăului, satul Buda și-a meritat numele plin de mister și dreptul de a se număra printre satele care și-au adus contribuția la păstrarea patrimoniului cultural național și universal. Cartea pentru care a fost scris acest eseu este o pledoarie pentru întoarcerea la izvoare, la rădăcinile strămoșești. Cunoscându-ne moșii și strămoșii, ne vom cunoaște și înțelege mai bine pe noi înșine” (Nicanor Țurcanu, redactorul cărții).

„Cartea satului Buda” (Editura Cu drag, Chișinău, 2021)

Ața și croșeta – terapie pentru suflet

Zinaida Negru este o tânără din satul Temeleuți, raionul Călărași, care este pasionată de arta croșetatului. De patru ani ea creează diverse articole uzuale: botoși pentru copii și maturi, încălțăminte, piese vestimentare, flori și alte elemente decorative. Depune mult suflet și dragoste în fiecare creație. Tot timpul liber pe care îl are este dedicat acestei pasiuni.

Zinaida a moștenit această pasiune de la mama sa. Ea a fost cea care i-a insuflat dragostea față de lucrurile handmade: ,,Până să încep a croșeta, eu am brodat, în special în copilărie, când trebuia să o ajut pe mama să finalizeze mai rapid lucrările. În acest proces eram implicați cu toții, de la mic la mare. Mama mea era pasionată de arta brodatului și de cea a tricotatului. La rândul meu, am  încercat și eu să tricotez, dar am înțeles ca asta nu e pentru mine. Mi-a plăcut mai mult brodarea, apoi am îndrăgit și croșetarea, pe care am învățat-o mai târziu de una singură”, ne spune protagonista noastră.

Meșterița ne povestește că prima ei  lucrare croșetată a fost o pereche de botoși pentru maturi. Rezultatul final a bucurat-o enorm și asta a făcut-o să continue. A îndrăgit destul de mult această artă, care pe lângă plăcere îi mai aduce uneori și venit. Se inspiră din anumite grupuri de pe rețelele sociale, însă modifică diagramele lucrărilor după bunul ei plac. Astfel, încearcă să aducă o notă de originalitate fiecărei creații.  

Zinaida susține că a întâmpinat și anumite dificultăți în confecționarea lucrărilor, dar a învățat cum să le depășească:  ,,La început mi-a fost cam greu cu calculele ce țin de mărimea botoșilor. Se întâmpla ca să-i fac prea mici sau prea mari și trebuia să-i croșetez din nou. Așa cum fiecare picior este diferit, mai întâmpin și acum astfel de situații. Pentru a le evita,  rog persoanele să-mi măsoare fiecare detaliu în parte”, afirmă meșterița.

Pe parcurs, ea a început să confecționeze și diverse flori. Fiecare petală și fiecare frunză este croșetată separat cu multă grijă, apoi sunt împreunate. După care, acestea sunt axate de tulpină. Multe dintre creațiile sale au fost dăruite persoanelor dragi. Doar o mică parte dintre acestea au fost vândute consătenilor, care îi apreciază munca. În toate lucrările este depusă multă energie, sârguință și rafinament.

În prezent, Zinaida croșetează diverse articole, precum: botoși pentru copii și maturi, încălțăminte, piese vestimentare, flori și alte elemente decorative. Prețul unei lucrări este în dependență de tipul și complexitatea modelului,  de dimensiunile acestuia și de materialele utilizate. Timpul de executare la fel este diferit. Pentru realizarea unei perechi de botoși cu talpă croșetată este nevoie de aproximativ trei zile, pentru o floare de patru zile, iar  pentru articole vestimentare de șapte zile.

,,Toți îmi spun că calc pe urmele mamei și asta mă bucură. Atunci când ea a decedat, îi rămăsese niște lucrări nefinisate și eu le-am continuat. Pe lângă aceasta, am creat și niște broderii în memoria ei, pe care le-am dăruit fraților”, afirmă meșterița handmade.

Atât familia, cât și prietenii o susțin în ceea ce face. Cu toții îi admiră talentul și sârguința pe care o are.  Soțul este cel care îi apreciază fiecare creație și se bucură împreună cu ea de toate proiectele duse la capăt cu succes.

Meșterița susține că nu i se pare deloc dificilă această îndeletnicire. Confecționarea unui lucru handmade e o terapie pentru suflet, care-i aduce liniște și o încară cu energie. Își găsește refugiul în micile detalii ale capodoperelor sale. Pe viitor își planifică să-și dezvolte pasiunea, transformând-o într-o afacere rentabilă.

Marina Chironeț, stagiară

Oportunități mai bune pentru tinerii și tinerele care nu beneficiază de educație, formare și locuri de muncă – Inițiativa de Incluziune a Tinerilor și Tinerelor NEET

Proiectul „Oportunități mai bune pentru tinerii și tinerele care nu beneficiază de educație, formare și locuri de muncă – Inițiativa de Incluziune a Tinerilor și Tinerelor NEET” este finanțat de Uniunea Europeană și cofinanțat de Suedia. Proiectul este implementat de Fundația Est-Europeană în parteneriat cu Consiliul Național al Tineretului din Moldova, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare și Agenția pentru Dezvoltare Regională din Transnistria. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Uniunii Europene, al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

Obiceiuri tradiționale din Temeleuți

În noaptea de 13 spre 14 ianuarie,  creștinii ortodocși sărbătoresc Anul Nou pe stil vechi sau ajunul Sfântului Vasile. Este sărbătoare dublă sau chiar triplă pentru cei care își celebrează ziua numelui sau/și  hramul casei.  Locuitorii satului Temeleuți din raionul Călărași, păstrează cu sfințenie tradițiile și obiceiurile care se practică în această zi.

În ajun de Sf. Vasile, gospodinele  se ocupă  de pregătirea bucatelor și a colacilor. Colăceii mici sunt preconizați pentru copii, iar cei mari pentru flăcăi.  Conform tradiției, în această seară cetele de urători merg din casă în casă cu ,,Plugușorul”. Alții se deghizează cu ajutorul costumelor speciale și încing dansul caprei. În așa mod, urătorii le doresc gazdei să aibă parte de prosperitate și bunăstare în noul an. Ei sunt serviți cu dulciuri, fructe, colaci și nu în ultimul rând bani.  În această seară, chiar și pe cele mai pustii străzi ale satului răsună clinchetul clopoțeilor.

Oamenii stau cu porțile larg deschise în așteptarea urătorilor. Ei sunt bucuroși să-i primească pe toți cei care le pășesc pragul. Minodora David, locuitoare a satului Temeleuți susține: ,, Eu îi aștept în fiecare an cu drag. Am pentru toți urătorii câte un pachet plin cu de toate, pregătit din timp. Darurile care îmi mai rămân le împart a doua zi semănătorilor”.

Pe de altă parte, unii bătrâni sau unele familii nevoiașe nu au posibilitatea să resimtă farmecul acestor sarbatori: ,, Acum totul e scump și nu mă ține buzunarul să cumpăr dulciuri pentru copii. Pensia abia de-mi ajunge pentru mâncare. Le-aș da mere și nuci, dar știu că nu se prea bucură de ele. Ei așteaptă bani și ceva mai bun decât niște fructe, căci pe acestea le au și acasă. Așa că de data aceasta voi sta cu poarta închisă”,  ne spune bătrâna Eugenia.

În ziua Sfântului Vasile, atât copiii, cât și maturii, se seamănă unii pe alții cu un amestec din diverse boabe: grâu, orz, ovăz, porumb, etc. În așa mod se felicită reciproc și își doresc unii altora urări de sănătate, bucurii și altele.  În această zi sătenii țin cont și de anumite superstiții. Una dintre  acestea se referă la prima persoană care intră în casă.  Ea trebuie să fie neapărat de gen masculin. În caz contrar, anul va fi sărac. Se zice din străbuni că respectarea acestor tradiții și obiceiuri prevestesc un an mai bun, mai îmbelșugat.

Preotul localității susține că în această zi sunt marcate două sărbători, datorită cărora crește valoarea zilei de 14 ianuarie: ,,În această zi se săvârșește Sfinta Liturghie în cinstea Tăierii împrejur a Mântuitorului și se pomenește trecerea  la cele veșnice a Sfântului Vasile. Biserica ortodoxă împreună cu enoriașii care fac parte din ea, se roagă Sf. Vasile pentru a mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru ei, dăruindu-le sănătate, spor în toate, bucurie, pace și alte cereri după credința fiecărui creștin” , afirmă preotul satului, Vleriu Badan.

Pentru mulți care au postit, Anul Nou pe stil vechi are o importanță aparte, fiindcă doar după ce s-a încheiat postul ei își permit să sărbătorească din plin.  ,,La noi în familie se ține tot postul cu strictețe și abia acum ne vom permite să ne delectăm cu toate felurile de bucate și să sărbătorim în toată legea”, susține Maria Brașoveanu.

Masa de sărbătoare este plină cu bucate tradiționale, precum: sarmale, răcitură, plăcinte, friptură cu mămăligă, pârjoale, etc.

Satul Temeleuți rămâne a fi recunoscut prin zona pitorească în care se află, prin recoltele bogate pe care le are, dar și prin tradițiile și obiceiurile păstrate din strămoși, care sunt foarte valoroase pentru toți cei care își iubesc rădăcinile și neamul.  

Marina Chironeț, stagiară

Tânăra care și-a transformat pasiunea în sursă de venit

Marina Bucaciuc este o tânăra mămica în vârstă de 25 de ani, originară din Cernăuți. Pasiunea, culoarea și iscusința de a crea lucrurile manual o definesc în totalitate. Frumosul și esteticul au pasionat-o dintotdeauna, dar de când a devenit mămică și petrece mai mult timp acasă, aceasta și-a concentrat atenția spre confecționarea obiectelor decorative.

,,Creez aranjamente cu tematică de iarnă, cum acum suntem în preajma sărbătorilor de iarnă, eu realizez aranjamente specifice Crăciunului, Revelionului, după care vor urma sărbătorile de Paști așa că voi crea decorațiuni de Paști, în general, creez ținând cont de anotimpuri și sărbătorile mai importante din decursul sezonului respectiv rezultă obiectele cu tematici diferite”, a afirmat Marina Bucaciuc.

Deși a îndrăgit arta de a crea lucruri manual încă de când era mică, Marina nici nu bănuia că poate să facă din asta o sursă de venit. Totuși visul său de a avea o muncă pe care să o realizeze cu plăcere a devenit realitate abia acum un an.

,,De lucrul manual am fost inspirată tot timpul, îmi plăcea pentru că este ceva cu adevărat deosebit în care se pune mult suflet și fiind acasă în concediu de maternitate m-am gândit la ceva care să mă facă să lucrez cu plăcere și sigur că să îmi aducă și un venit și am hotărât să fac ceva deosebit pentru casele oamenilor, să-i bucur de sărbători cu creațiile mele colore, așa a și început totul”, a spus tânăra.

În procesul de creație Marina atrage atenția tuturor detaliilor și necesităților clienților, iar obiectele create sunt diverse: ghirlande din crenguțe de brad, coșuri, suporturi pentru lumânări, căsuțe. Astăzi, Marina, tocmai începuse să realizeze unul dintre acestea.

,,Astăzi vom crea un sfeșnic cu o lumânare care va decora masa de sărbătoare, pentru că știm cu toții că mesele de sărbătoare în perioada iernii sunt străjuite de lumânări și crengi de brad, iar acest suport frumos decorat va înfrumuseța perfect masa și va crea o atmosferă mai caldă”, a povestit Marina.

Detaliile fac diferența spune Marina, iar ea ține cont de asta în procesul obținerii unui rezultat deosebit. ,,Sunt importante, absolut, toate detaliile, atât materialele de lucru, instrumentele pe care le utilizez, globulețele, frunzulițele, cât și culorile pe care le utilizez pe globuri, flori, fundițe pentru că asta dă sens și viața compoziției create. Totul este important pentru a obține un rezultat cât mai frumos”, a spus tânăra.

Frumosul o definește, iar decorațiunile pe care le crează ocupă un loc deosebit în inima ei întrucât au un scop nobil spune ea. ,,Rolul aranjamentelor pe care le confecționez este acela de a încălzi sufletele oamenilor, de a le bucura ochii și desigur de a le înfrumuseța casele lor”,a concluzionat Marina.

La final Marina a afirmat că este important să faci ceea ce îți place și atunci nu vei munci în viață, ci vei face lucrul din plăcere.

Cristina Scoarță, stagiară