Meșterița Cristina Dan este o tânără mămică în vârstă de 28 de ani, originară din Căușeni care prin talentul, munca și sufletul depus, uimește cu articole vestimentare originale și anume, ii naționale, confecționate manual chiar de ea cu multă dragoste și pasiune. Dintr-un simplu material și ață de bumbac dă viață iilor naționale care sunt expuse la diverse expoziții artistice.

,,Această obsesie a mea a apărut în timp ce eram însărcinată și eu fiind atât de pasionată de portul nostru național, de culorile acestuia și ornamentele care mă inspiră, am dat curs imaginației mele și am început să croșetez, să creez ii și astfel realizând mai multe articole am înțeles că îmi iese bine și am participat la un cerc de creație numit ,,La Șezătoare’’ de unde a și început progresul meu în această îndeletnicire.”

Cel mai important factor este dorința lăuntrică în crearea acestor lucrări pline de semnificație spune meșterița. Chiar dacă nu are studii în acest domeniu, Cristina creează cu multă măiestrie articole vestimentare naționale care bucură ochiul fiecărui moldovean ce le poartă. Articolele sale sunt cunoscute în mai multe țări dintre care Australia, Franța, Italia, Norvegia și purtate cu mare plăcere de doamnele ce le-au solicitat, spune ea. În spatele straielor naționale realizate de ea zile în șir care la prima vedere par simple se ascunde multă dăruire și muncă:

,,Este nevoie de multă muncă și nopți nedormite până realizez ceva frumos și calitativ și nu mă opresc până nu obțin rezultatul dorit.”

Un rezultat frumos cere și o investiție financiară pe măsură. Pentru a procura cele mai bune materiale Cristina scoate din buzunar sume impunătoare, dar nu și inaccesibile. Valoare spirituală pe care o transmite prin iile sale și bucuria pe care le-o crează clienților săi este tot ce contează, afirmă ea.

 ,,După cum bine cunoaștem calitatea este importantă de aceea e și costisitoare. În mare parte aceste comori autentice naționale – iile au o valoare sentimentală destul de mare, iar unii oameni nu înțeleg asta.  Ca să înțelegi valoarea materială a unui astfel de articol trebuie să aplici în practică crearea unui lucru ca acesta și atunci cu siguranță înțelegi cât valorează. Dar de fapt tot ce contează este sentimentul și stare pe care ți-o transmite o astfel de haină.”

Lucrările pe care le realizează îi sunt toate aproape de suflet fiindcă au fost create cu multă dragoste și dedicație și nu ,,le-a cântărit” niciodată valoarea sentimentală a acestora fiindcă toate o reprezintă.

,,Toate îmi sunt dragi, nu am una anume, dar pot spune că cel mai mult am muncit la ia care se numește ,,De Basarabia’’, am muncit la ea mai mult de un an și rezultatul este unul pe care mi-am dorit să-l obțin. Această ie este făcută cu exactitate după modelul vechi confecționată în anul 1905 și care se află în Muzeul Național de Etnografie și Istorie. Am păstrat toate detaliile, astfel că la prima vedere dacă ar fi puse alături nu le-ai putea deosebi.”

Meșteriță Cristina Dan a participat la diverse festivaluri naționale în care  s-a ales și cu premii remarcabile și asta o motivează să nu se oprească aici. Totuși ea speră ca ia națională să fie pusă în valoare mult mai mult de atât și ar dori ca lumea să nu-și piardă nicicând interesul pentru neam, cultură și tradiție. Spre final aceasta a venit cu un îndemn pentru tineri și anume acela de a se implica și participa în activități ce țin de păstrarea valorilor naționale, a portului popular și a tot ceea ce înseamnă poporul nostru basarabean.

Cristina Scoarță, stagiară

Andrei Bordian este un tânăr jurnalist de la Rezina, care, prin multă muncă și dedicare a reușit să se afirme în presă. Iar mai nou, a devenit și jurnalist de investigație. Este autorul anchetei jurnalistice „Apa care dăunează sănătății”, asupra căreia a lucrat aproape două luni. Subiectul a fost preluat de mai multe instituții media, ajungând și în atenția presei internaționale, iar cel mai important este faptul că datorită acesteia s-au produs schimbări la nivel local. Autorul a depus reportajul și la concursuri, care i-au adus tocmai trei premii: Locul I în cadrul Concursului „Premii pentru Jurnalismul de Mediu”; Locul II la Concursul „Investigațiile jurnalistice ale anului 2021”; Diplomă cu mențiunea „Speranța Anului”. Mai multe detalii despre prima investigație care i-a adus succes, aflăm din interviul ce urmează.

Ce înseamnă pentru tine aceste premii?

Sunt niște premii mai speciale, la care nu m-am așteptat. Au venit atât de frumos, unul după altul, cu multe emoții pozitive. Este în primul rând o remunerare pentru munca depusă și o motivație ca să-mi  continui activitatea. Premiile obținute au și niște „bonusuri”: Am beneficiat timp de două zile de un schimb de experiență la București, unde m-am întâlnit cu mai mulți jurnaliști de investigație; Am primit o ofertă de muncă de la TV8, și iată-mă acum în echipa „Cutia neagră plus”, unde continui să fac investigații alături de jurnaliști de un mare calibru în domeniu. Dacă nu făceam investigația, nu erau toate acestea. Mă bucur de reușitele mele și sunt gata să muncesc mai mult.

Cum ți-a venit ideea ca să demarezi o anchetă despre calitatea apei de la izvoare?

Ideea o aveam o dată cu lansarea Proiectului media „Rezina în Obiectiv”. Când am făcut planificarea, printre subiecte am inclus și această problemă. Personal sunt foarte „alintat” la apa pe care o beau. Nu-mi place apa de la robinet, așa că deseori plecam de la izvoare cu apă gustoasă și conformă pentru consumul uman, cum ar fi „Izvorul Minunilor” de la Mănăstirea Saharna, unde apa este foarte calitativă. Dar mi-am pus întrebarea – oare cum e apa din celelalte izvoare de prin sate? M-am inspirat de la o altă investigație făcută de colegii de la Ecopresa, care a arătat că apa de la „Izvorul Tamarei” din Parcul Valea Morilor din Chișinău, testată la nitrați a dat un rezultat foarte grav – nivelul nitraților din apă depășește de două ori norma maximă.

Ce dificultăți ai întâlnit pe parcursul realizării investigației ?

Totuși, lucrul cu video e cu mult mai greu decât atunci când jurnalistul face doar text. E nevoie de imagini calitative, care se obțin greu, se selectează greu și se montează la fel de complicat. Printre alte dificultăți a fost o autoritate publică care nu ne mai răspundea la telefon, iar eu aveam mare nevoie de o reacție, căci fără ea nu puteam finaliza investigația. Dar nu m-am lăsat bătut și am expediat o solicitare în scris, la care am primit răspuns. Și stend-up-ul de la începutul reportajului  l-am filmat de câteva ori acasă, dar montând varianta finală am văzut că nu se potrivea. Se „cerea” ca anume să fiu la unul din izvoare. Așa că am mai făcut o deplasare până la cel mai apropiat izvor care a fost inclus în investigație, unde am fost filmat pe fonul izvorului și al murmurului apei, pentru ambianță plăcută. Dar și aici o altă problemă. Imaginile cu mine au ieșit cam întunecate. Am apelat la un expert de la Chișinău, care m-a ajutat la editare, și în final am ieșit bine.

Cu cine ai lucrat asupra anchetei?

Am lucrat împreună cu colegul meu Gheorghe Bencheci, un prieten foarte bun care mă susține de la început și m-a ajutat de fiecare dată când am avut nevoie. El a fost cel care a stat în spatele camerei de filmat și care a montat acest subiect, dar și celelalte.  Am beneficiat de un ajutor mare și din partea Liubei Șevciuc, jurnalistă de investigație, care ne-a ghidat la toate etapele prin care am trecut. Tot aici, folosindu-mă de ocazie, vreau să mulțumesc încă o dată Laboratorului „Ecosisteme naturale și antropizate” din cadrul Institutului de Ecologie și Geografie din Chișinău, care ne-a susținut foarte mult.   

Prin ce etape a trecut această investigație?

Mai întâi m-am documentat. Am intrat în posesia unei cercetări științifice din 2015, când au fost prelevate probe din 119 izvoare și cișmele din raionul Rezina. Analizând datele de atunci,  am văzut care erau izvoarele contaminate cu nitrați. Apoi, din acestea, am selectat izvoarele de la care oamenii consumă apă. Am urmat recomandările pe care le-am primit de la laborator și am cumpărat sticle cu apă plată de la magazin, am golit conținutul, am lipit etichete cu denumirea izvoarelor de la care urma să prelevăm probe. Apoi, am fost la fiecare izvor ca să luăm mostre de apă. Ne-am organizat astfel încât am ajuns la Chișinău, în laborator, cu apa rece de izvor. Următoarea etapă a fost să așteptăm rezultatele. Având rezultatele la mână, am revenit în cele trei sate ca să informăm oamenii și autoritățile locale. A urmat etapa de lucru migălos în fața calculatorului, când am făcut textul, iar apoi montajul, care a durat vreo săptămână. Apropo, vocea mea am înregistrat-o într-un studiou din Chișinău. Am vrut ca totul să fie la nivel. Mereu pun accentul pe calitate.

Ar fi necesară sustenabilitatea anchetei?

Da, evident, investigația poate să fie continuată chiar și la nivel național. Dacă să vorbim de Rezina, conform datelor pe care le dețin, în raion ar mai fi încă în jur de 20 de izvoare cu nitrați, unele și cu duritate mare. Sper mult să continui această investigație, cu gândul la sănătatea oamenilor care trebuie să știe despre calitatea apei pe care o consumă zi de zi.

Ce emoții ai trăit atunci când ai văzut investigația publicată?

Când am publicat investigația cred că aveam cele mai mari emoții. Speram ca presa națională să preia reportajul, dar așteptam și schimbări la nivel local în cele trei sate. Totodată, deși am verificat minuțios fiecare cuvânt, cifră, nume etc, continuam să mai verific ca să mă asigur încă o dată că am făcut totul corect.

Ce ai recomanda tinerilor jurnaliști care vor să facă prima investigație?

Pot doar să le recomand să nu renunțe. Dacă au o idee în care cred cu adevărat, atunci să găsească resursele necesare și neapărat un jurnalist bun în domeniul investigațiilor, dispus să-i ajute, de la care ar avea multe de învățat.

Marina Chironeț, stagiară

Arina Andriușcenco este o tânăra studentă din Chișinău, pasionată de frumosul naturii și de culorile acesteia încă de la o vârstă fragedă. Deși este studentă la jurnalism aceasta reușește să se implice și în alte activități. Pe timp de pandemie, împreună cu prietena sa Lina Ștefaniuc, fondatoarea afacerii lor online, au pus bazele unei afacerii bazate pe  bijuterii, dar nu unele orișicare, ci chiar confecționate de ele din materiale specifice.

Care este povestea afacerii?

Noi producem bijuterii și anume pandantive, inele, cercei, dar toate acestea sunt deosebite întrucât noi folosim pentru confecționarea lor plante vii pe care le uscăm și un material special datorită căruia înmărmurit aceste flori, frunzulițe, plante mici, se numește el rășină epoxidică. Rășină epoxidică este ca o pastă lichidă, transparentă, asemenea sticlei, dar cu mult mai dură. Noi încorporăm plante mici, flori, acestea fiind decorul și elementul principal de fapt al obiectelor confecționate de noi. Deasemenea colecția noastră este deosebită fiindcă depunem foarte mult suflet și efort, întrucât le realizăm manual.

Cum a apărut ideea acestei afaceri?

Ideea de a crea bijuterii a apărut doi ani în urmă, pe neașteptate, spontan chiar, cumpărasem dintr-un magazin un colier cu un pandantiv de sticlă care avea ceva în interior, vorbeam la telefon cu un prieten din Kiev și i-am arătat acest colier și atunci el m-a întrebat dacă l-am făcut eu, răspuns evident era că nu și atunci întrebarea lui a fost de ce nu și anume această istorioară m-a făcut să mă gândesc de ce să nu creez și eu astfel de bijuterii doar că din rășină epoxidică.M-a inspirat chiar acest prieten, pe nume Pavel care la acel moment tot avea o afacere, un magazin cu haine vintage pe care le vindea în Europa și el m-a motivat și m-a încurajat spunându-mi că și eu pot la fel și atunci într-adevăr am zis de ce nu?!

Când ai început să creezi bijuterii vedeai asta doar ca pe un hobby sau din start ai stabilit că trebuie să fie o sursă de venit?

Când am început, desigur, ne doream să facem un venit din asta, acesta era scopul principal și inițial am hotărât să distribuim produsul nostru doar în Europa, dar întrucât asta nu este așa de ușor, am decis să începem cu pași mici și primele vânzări s-au făcut la noi în Moldova. Doar acum la doi ani de activitatea noi ne permitem să exportăm în țările europene deoarece am avansat și deja producem și mai calitativ decât la început, desigur, și datorită faptului că depunem multă dragoste.

Cât durează pregătirea unui pandantiv?

De obicei când preluăm o comandă spunem clientului că va fi gata în 10 zile, deoarece este un proces îndelungat mai ales că rășina epoxidică ne solicită mult timp pentru uscare.

Care sunt etapele de lucru în procesul realizării unui pandantiv?

Înainte de toate alegem forma, apoi ne gândim la decorul, alegem plantele necesare care deja au fost uscate, după care purcedem la procesul propriu-zis. Dacă, de exemplu, creăm un pandantiv de oricare formă ar fi rombă, pătrată, ovală, triunghiulară, formele sunt exact ca o ramă, respectiv noi avem o suprafață plată pe care așezăm forma și plantele și turnăm o parte a ei cu rășină, după care urmează procesul de uscare, asta durează în jur de 48 de ore, apoi în același ritm turnăm partea cealaltă pentru a acoperi plantele.  După încă alte două zile când totul este uscat foarte bine turnăm un alt strat care acoperă în totalitate pandantivul și îi conferă strălucire. În final șlefuim suprafețele pentru a uniformiza și a conferi finețe și asta facem tot noi cu un aparat destinat șlefuirii după care îndepărtăm orice urmă de praf și acroșăm lanțul și colierul este gata.

Când a început să aducă venit această activitate?

Noi am început să creăm bijuterii în martie, doi ani în urmă, exact când a început pandemia. Pentru a începe afacerea nu prea dispuneam de timp, dar noi ne-am străduit mult, am creat diferite pandantive, inele, cercei și îmi amintesc când am câștigat prima mie de lei din vânzarea bijuteriilor și asta era chiar la 2-3 luni de activitate. Nu o să uit niciodată acea trăire când în sfârșit am văzut că oamenilor le place ceea ce făceam și chiar procurau.

Care este scopul acestui tip de bijuterii?

Principalul nostru scop ca și brand pentru că avem și un nume DzenFlower este de a dărui clienților noștri momentul pe care l-am imortalizat în acel pandantiv prin plante și, desigur, emoție pentru că majoritatea oamenilor nu au timp să se plimbe, să analizeze detaliat natura, să-i descopere toate mărunțișurile, iar noi facem asta prin bijuteriile noastre.

Cum vă promovați afacerea?

Promovarea înseamnă mult pentru afacerea noastră. Acum noi aveam un web site, dar și pagina de instagram ne ajută foarte mult pentru promovare, lucrăm cu bloggerii, dar cel mai des cumpărăturile se fac din recomandări, cei care au procurat arată colegilor de lucru, prietenilor și totul se întâmplă organic. Dar mai mergem și la iarmarocul Yardsale și acolo vizitatorii sunt atrași de standul nostru colorat și respectiv procură.

Cum au reacționat prietenii, apropiații la idea voastră de afacere?

Pe cât ar părea de straniu, dar toți ne-au încurajat, au menționat că este un bun hobby mai ales că deja era carantina și nu prea făceam alte activități. Ba chiar unii au fost și pe post de fotomodele pentru crearea conținutului pentru media, dat fiind faptul că eram la început și nu avem posibilitatea de a lucra cu modele în adevăratul sens al cuvântului. La fel și părinții ne-au susținut, au zis că este extraordinar ce facem și că merită să dezvoltăm această direcție.

Care sunt planurile pe viitor legate de această activitate?

În viitorul apropiat ne dorim să mărim raza vânzărilor atât la noi cât și în Europa, dar plănuim să deschidem și un magazin propriu-zis, dar asta în următorii doi ani, acestea sunt țelurile cele mai mari la momentul dat.

Cristina Scoarță, stagiară