Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” vă invită la o serie de întâlniri cu Ionela Hadârcă, autoarea cărții „Uf! Ghid de conviețuire cu frații și surorile mai mici”, ilustrații de Leonid Gamarț, editura Prut internațional, 2020.
Întâlnirile cu Ionela Hadârcă vor avea loc la Biblioteca Centrală, în data de 13 iulie 2021, marți, ora 14.00. Iar în data de 14 iulie 2021, miercuri, ora 11.00, la Biblioteca „Târgu-Mureș” (bd. Moscovei nr. 8; tel. + 373 022 43 83 55). Și a treia întâlnire va fi organizată la Biblioteca „Alba Iulia” (str. Alba Iulia nr. 202; + 373 022 58 01 53), pe 15 iulie curent, joi, ora 11.00. Întâlnirile au scopul de a crea un spațiu de dialog deschis despre această carte.
Cartea este inclusă în Programul de lectură „Chișinăul citește!”, ediția a XVIII-a, iar evenimentul este prilejuit de Zilele Chișinăului (15-22 iulie 2021).
Pe parcursul anului 2021, datorită Programului de lectură „Chișinăul citește!”, cartea „Uf! a fost promovată prin diverse prezentări, lecturi online, book trailere, impresii de lectură. Aceleiași cărți, în anul 2021, i-a fost acordat premiul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” pentru debut în literatură.
Cartea „Uf!” este o adevărată „enciclopedie”, fiind polivalentă și servind drept un adevărat îndrumar, ce are menirea de a ajuta copiii să conviețuiască mai bine cu frații sau surorile mai mici și să fie fericiți alături de ei. Naratorul include copiii în universul fraților mai mici, prin întrebări ingenios formulate, precum: De unde s-a luat frățiorul mai mic? De ce-și împletesc surioarele codițe? Ce să faci cu un pârâcios mic? Cum ajung bebelușii în burtă? Cum apare pe lume un bebeluș? Ce să fac cu bunicii? De ce plâng bebelușii? Din ce sunt alcătuiți frații și surorile? De unde se iau mofturile? De ce se tem frații și surorile mai mici? Va trebui să împart cu bebelușii tot ce am? Ce să fac dacă fratele sau sora mea nu este așa cum mi-am dorit? etc.
Răspunsurile la toate aceste întrebări sunt pline de haz și informează copiii despre diferite domenii ale vieții, precum anatomia, sănătatea, gospodăria, psihologia, gătitul, odihna, sportul, Internetul, literatura etc.
Vă așteptăm cu drag la evenimentele noastre!
Adresa noastră: bd. Ștefan cel Mare nr. 148, tel.: + 373 22 21 38 70, www.hasdeu.md. Pentru detalii vedeți pagina oficială Facebook: https://www.facebook.com/BMHasdeu
Agricultura este la ea acasă – așa se spune despre satul Fundul Galbenei, r. Hîncești unde fiecare al 10-lea locuitor desfășoară o activitatea agricolă fie împrejurul casei fie în câmp. La fel ca mulți dintre locuitorii satului este și Ana Căpiță care la doar 23 de ani a devenit agent economic deschizând propria gospodărie țărănească împreună cu soțul său Dumitru. Și-au dorit să se lanseze, acasă, în Moldova, așa că au plantat chiar ei propria lor livadă de cireșe la nici jumătate de an de la luarea deciziei.
Ideea de a deschide o gospodărie țărănească specializată pe pomi fructiferi a venit spontan în familia lor și ei au văzut-o ca pe cea mai favorabilă activitate pe care ar putea să o desfășoare aici, acasă, spune Ana: „Ideea de a deveni agent economic a venit ca un fulger în familia noastră, atunci când vizionam un video despre proiectul ,,Livada Moldovei” , am descoperit că putem și noi face investiții în țara noastră. Atunci am înțeles ca domeniul agriculturii ne poate oferi șansa sa ne croim un viitor mai bun! Și tot în același moment a venit și ideea de a planta cireși!”
Lotul de pământ pe care sunt plantați puieții se întinde pe aproximativ 4 hectare. De jur împrejur observi doar mici pomi care încep să dea frunze deja, este imposibil să reușești să numeri toți pomii care se regăsesc aici, dar proprietară știe numărul exact de pomi plantați și chiar în câte zile aceștia au fost împărțiți pe acest teren:
,,Ziua de 4 martie a fost prima zi de plantare, o zi foarte productivă, cu ajutorul a 35 de persoane în această zi am reușit să plantăm mai mult de jumătate din numărul total de puieți, mai exact 1900. A doua zi am plantat 1200 de pomi. Nici nouă nu ne venea să credem că în 2 zile am reușit să îndeplinim un scop la care am muncit multe zile și nu am dormit nopți.”
O întreagă echipă de oameni, muncitori de rând, dar și specialiști în domeniul agriculturii au participat la realizarea visului celor doi tineri, desfășurând treptat toate procese de întreținere a unei livezi: curățarea puieților, stropirea, udarea acestora și ruperea mugurilor.
,,Mă bucur că pot ajuta acești tineri antreprenori, am contribuit și eu la lucrările de întreținere a acestei livezi, îi susțin și apreciez pentru decizia de a investi la noi în țară pentru că mulți tineri de vârsta lor aleg varianta mai ușoară, cea de a pleca peste hotare.”, a spus Ion Desculțu, specialist în agronomie.
În livada Anei și a lui Dumitru se găsesc pomi din trei tipuri: Kordia, Regina și Ferrovia. Sunt soiuri care dau roade târziu spre toamnă. Deși la prima vedere terenul cu puieții deja înverziți pare un lucru ușor de realizat, totuși nu este deloc așa întrucât Ana a afirmat că tot acest rezultat a necesitat o întreagă pregătire a loturilor de pământ, implicarea mai multor persoane în alegerea soiurilor, în importarea puieților de cireși, dar și în plantarea și îngrijirea lor în perioada vegetației. Gradul de responsabilitatea este mare, dar se merită din plin spune tânăra antreprenoare: ,,Pentru aceasta plantație am o dragoste aparte care nu se compară cu nimic, în ea depun mult suflet și multă muncă, iar când văd rezultatul muncii noastre realizăm că am făcut un pas corect pentru familia noastră. E ca și cum ai avea copii și trebuie să ai grijă de ei zilnic, eu sunt mereu pe lanul plantat cu cireși și verific orice modificare a creșterii lor.”
Atât părinții, rudele, cât și prietenii au susținut și ajutat tânăra familie în realizarea și desfășurarea acestei activități agricole: ,,Într-adevăr este o muncă enormă, sunt zi de zi alături de ei și văd ce se petrece, îi ajut, îi susțin și mă implic cum pot fiindcă doar așa îmi pot vedea copii acasă lângă noi, realizându-se, și asta mă bucură cel mai mult!”, a spus mama lui Dumitru.
Și autoritățile locale se implică activ în viața agricolă a localității și susțin tinerii antreprenori: ,,Suntem mândri de faptul că avem astfel de tineri ambițioși și dornici de muncă, ne bucurăm mult pentru realizarea lor, este un mare plus pentru localitatea noastră, pentru economia țării, îi susținem și pe cât este posibil încercăm să intervenim cu ajutor material întru remunerarea muncii lor, la fel, îndemnăm și ceilalți tineri să urmeze exemplul lor și să investească în domeniul agriculturii și nu numai.”, a afirmat Didilică Toma, primarul satului Fundul Galbenei.
Într-un final, familia Căpiță, au afirmat că îndeamnă tinerii și nu doar să se regăsească și să-și realizeze visele acasă, în propria patrie.
Miercuri, 7 iulie, locatarii blocurilor de pe strada Andrei Doga 32/2, 32/8 și 32/10 au descoperit în curtea din spate construcția unei îngrădiri. Locatarii au presupus începerea unor noi lucrări pentru o clădire, care ar stopa accesul luminii naturale pentru mai mult de trei blocuri locative și au ieșit să protesteze.
Cu pretextul că se fac lucrări de amenajare și curățire a terenului, Agenția Municipală de Ipotecă (AMIC) a început construcția unui gard. Motivul îngrădirii teritoriului ar fi numărul tot mai mare al oamenilor străzilor și persoanelor care folosesc substanțe interzise. „Ne-au spus că în decurs de trei săptămâni fac curățenie, una-alta și după aia se duc, dar pentru asta trebuie de plasat stâlpi de beton pentru gard?” a remarcat o locatară.
În dimineața zilei de miercuri, muncitorii au fost atenționați de către locatari să nu înceapă lucrările până nu se prezintă Pretorul Sectorului Rîșcani, Vlad Melnic, cu toate autorizațiile în regulă.
Din cauza terenului dat s-a iscat un conflict și în anul 2017, locatarii au pornit instanțe împotriva companiei de construcții care a decis să construiască fără nici o permisiune un bloc cu 11 etaje, care ar stopa accesul la lumina zilei mai multe blocuri și ar priva familiile de spațiu pentru recreere.
Rezultatul instanțelor a fost stoparea săpării fundamentului și inițierea unui proiect de parc, a cărui realizare nu a fost să fie. „Am strâns cu toții mână cu mână pentru pământ ca să astupăm groapa pentru fundament, au fost cheltuiți în jur de 18.000 de lei”, a mărturisit Tamara, locatara unui bloc.
„Am mers și am luptat în toate instanțele pe parcursul a doi ani, am câștigat și ni s-a promis că se face parc”, a spus o localnică.
Melnic a relatat că până când nu s-a prezentat nici o autorizație și nici un ordin nu se poate construi nimic. „Pe mine mă interesează doar una, ce caută stâlpii aceștia pe proprietate municipală și ce drept aveți voi să construiți când aveți o autorizație de construcție din 2008, iar contractul de arendă este expirat din 2011? Până mâine dimineață, acești stâlpi să nu mai fie aici”.
Reprezentantul AMIC a repetat că „Au fost plângeri că sunt boschetari în regiune așa că am planificat doar o procedură de salubrizare”. Acest argument a iscat și mai multe neînțelegeri între locatari și reprezentant.
Una din grupul de locatari, care s-au strâns în curtea din spate, a exclamat „Lăsați loc și pentru copii, nu vă gândiți numai la bani!”
„Grădinițe nu facem, că avem aici una, dar permanent nu-s locuri, școli nu facem, parcuri nu facem, haideți să facem un bloc nou, unde vom crește copiii?”, a relatat Tatiana, localnică.
Decizia a fost luată și până seara zilei de 8 iulie stâlpii au dispărut, dar nimic nu s-ar fi putut întâmpla fără adunarea locatarilor care au insistat la o schimbare.
Totuși, Pretorul Sectorului Rîșcani a preîntâmpinat locatarii că acesta ar putea fi doar un început și că locatarii din preajmă trebuie să fie foarte atenți.
În scurt timp, se preconizează separarea teritoriului municipal de cel privat pentru evitarea altor conflicte. Această hotărâre ar fi și o soluție pentru numărul mare de oameni ai străzii care preferă să se adăpostească în acea regiune.
Un locuitor al satului Temeluți din raionul Călărași a descoperit în propria casă un tablou sculptat în lemn, semnat de renumitul A. Morand. Tabloul era ascuns sub raftul de jos al mobilei, fiind învelit într-o stofă de calitate. Descoperirea a avut loc acum un an de zile.
Bărbatul nu a spus nimănui despre această descoperire. El mărturisește că soția lui a avut grijă de o bătrânică în Franța. După ce aceasta a decedat, soția lui a procurat mobila de la copiii bătrânei, la un preț redus. Mobila a fost adusă în sat, iar în momentul asamblării, gospodarul casei a observat ceva suspect în spatele unui raft. Acolo se afla tabloul învelit în stofă, care avea miros de naftalină.
,,Poate că cineva caută încă și acum acest tablou. E o descoperire interesantă. Sunt sigur că această mobilă ascunde încă multe taine”, declară bărbatul.
Soția bărbatului afirmă că mobila e veche, dar foarte frumoasă și îngrijită. Această descoperire a uimit-o și pe ea: ,,Nu cunosc care e adevărata valoare a tabloului, dar cred că îl vom păstra ca amintire”.
Tabloul semnat de artistul francez A. Morand este sculptat în lemn vechi și înfățișează viața de la o fermă. Lucrarea sculptorului datează din secolul al XIX-lea. Dimensiunile acesteia sunt: 3850mm x 2750mm. Potrivit site-ului galerie-creation.com, o parte dintre lucrările artistului se află la licitație. Acestea valorează sute de euro.
Muzică clasică, poezie, balet și șampanie. Ingredientele perfecte pentru o seară de creație culturală. Turnul de Apă din Chișinău a găzduit zilele acestea un eveniment caritabil în cadrul căruia s-au adunat bani pentru lucrările de întreținere a muzeului. Acțiunea a adunat „la înălțime” nume sonore ale culturii naționale dar și iubitori de artă și frumos.
Mediul – sunt EU! Mediul e tot ce ne înconjoară! Cu acest generic s-a desfășurat evenimentul care susține Muzeul de Istorie a Oraşului Chişinău – Turnul de Apă și solidarizează cu Ziua Mondială a Mediului. Maratonul cultural a adunat în același loc o mulțime de femei care sunt parte a comunității upgradewomen dar și invitați speciali. Organizatorii spun că evenimentul a fost un adevărat succes.
„Sunt mândră că am putut să aducem un aport la dezvoltarea culturii în țara noastră. Simt și cred că umăr la umăr, cu implicare și interes vom aduce cultura moldovenească la un alt nivel, pentru că merită” a declarat în discursul său de început, Mila Cuptor una din fondatoarele comunității upgradewomen.
Printre invitații speciali ai evenimentului s-au numărat nume de valoare a culturii naționale. Profesoara de balet Victoria Chiriac, Corul ASEM „Cantabile” cu îndrăgita dirijoare Elena Marian, interpreta Felicia Dunaf dar și actorul, jurnalistul și omul de artă, Andrei Porubin care a menționat că „Frumusețea sufletului omenesc, noblețea, mărinimia sunt pe cale de dispariție și aproape că pot fi incluse în cartea roșie”. Și pentru că totuși a fost un maraton cultural, Porubin a ales să recite poezia „Caut” pe versurile Georgetei Voinovan. Invitate la eveniment au fost chiar femeile care fac parte din comunitatea upgradewomen.
„Sunt extrem de fericită că pot ajuta comunitatea, că pot face lucruri mărețe și să las o amprentă în urma mea. Cred că sunt necesare astfel de evenimente, măcar săptămânal” a menționat Anastasia Djemalov, membru Comunitatea Upgradewomen”
„Bravo, mă închin în fața unor astfel de oameni care promovează cultura cu toate atributele ei. Muzeul are nevoie de susținere financiară pentru lucrările de întreținere iar noi vom pune umărul numaidecât” a opinat Diana Afanasii, o altă membră upgradewomen, prezentă la eveniment.
Biletele de intrare au avut un preț simbolic de 200 de lei iar banii colectați la acest eveniment au fost donați muzeului pentru lucrări de întreținere.
„Am colectat aproape 9000 de lei, nu este o sumă enormă dar suficient cât să asigurăm pentru două luni lucrările de întreținere. Mulțumim fetelor că au venit cu o astfel de inițiativă. Implicarea comunitară merită promovată la toate nivelurile nu doar local ci și național” spune Valeria Suruceanu, directorul Muzeul de Istorie a Orașului Chișinău-Turnul de Apă.
„Vă îndemnăm pe toți să susțineți cultura, să vizitați Muzeul de Istorie a Oraşului Chişinău – Turnul de Apă . Un Muzeu ce are multe de spus, e istoria noastră, e istoria neamului nostru” a conchis Angela Vulpe, cofondatoarea comunității upgradewomen.
Competițiile sportive în aer liber din Chișinău în această vară se petrec mai rar, iar antrenamentele se anulează, doar că nu din cauza epidemiei Covid-19, ci din cauza ploii.
Dacă în vara 2020 toate activitățile au fost stopate din cauza pandemiei, în anul 2021 sunt stagnate din cauza averselor puternice neașteptate. În această vară antrenamentele sunt amânate pe câteva zile, iar competițiile nu se pot petrece când plouă cu găleata permanent.
Amânarea regulată a antrenamentelor slăbește nivelul de pregătire al sportivilor. Aceasta este a doua vară în care practicarea sportului este stagnată dintr-un motiv sau altul.
Unul dintre sporturile de sezon estival este voleiul de plajă care se practică de către jucători profesioniști pe diferite terenuri amenajate cu nisip din parcurile capitalei. După regulile jocului, competiția se petrece în orișicare condiții climaterice, însă sunt niște limite. Deja a doua lună jucătoarele de volei Valeria și Daria așteaptă să vină soarele și pe terenul lor. „Competițiile se petrec, dar nu la fel de regulat” a afirmat Daria, sportiva clubului Speranța, care joacă și pentru echipa USM.
Activitatea fizică sub torentul unei averse nu poate aduce decât daune sănătății, de aceea chiar și în timpul unei competiții jocul se oprește și se așteaptă de la câteva minute până la câteva ore pentru a continua. „Acest sport ne-a cultivat un spirit perseverent, așa că nu este greu să așteptăm” a menționat Valeria.
Cât despre importanța petrecerii regulate a competițiilor, Daria a remarcat că „Pentru un sportiv este foarte important să participe în competiții, doar atunci putem fi observați de către alți antrenori și cluburi sportive, care ne-ar putea promova în viitor.”
Voleiul de plajă diferă de cel simplu prin mai puțini jucători. O echipă consistă doar dintr-o pereche de voleiboliste, în comparație cu cele șase jucătoare și trei de rezervă care trebuie să fie în mod regulat în volei. Iar terenul pentru un joc de plajă este mai mic, opt metri lățime pe opt metri lungime.
„Dorul Buciumului”, aceasta este denumirea ansamblului folcloric din Satul Pojăreni, Ialoveni, creat de mai bine de 10 ani dintr-un număr de 16 persoane, cu scopul de a păstra tradiția, frumosul, de a insufla tinerei generații dragostea față de satul natal și de a menține veșnic viu trecutul și folclorul românesc. Despre activitatea ansamblului, dar și despre importanța folclorului pentru comunitatea natală am discutat cu Veronica Casian, conducător artistic al ansamblului.
– De ce „Dorul Buciumului”?
– Este o denumire pe care am căutat-o mult timp, să zic așa, și are o istorie aparte, foarte dragă sufletului nostru, deși inițial am mai avut și alte două denumiri de ansamblul, dar totuși aceasta este singura care ne descrie cel mai bine. I se datorează marelui nostru artist Tudor Tătaru sau Dănilă Prepeleac, i se mai spunea. Din păcate nu mai este printre noi astăzi, el fiind fondatorul studioului de filme folclorice și comedie „Buciumul” și totodată consăteanul nostru pentru că este originar din Pojăreni, și iată plecarea lui în neființă, ne-a adus în fața faptului împlinit de a denumi acest ansamblu „Dorul Buciumului”, exprimându-ne astfel dorul față de măiestria sa și de tot ce făcea frumos pentru sat.
– Cum a apărut ideea formării acestui ansamblu?
– Motivul pentru care am creat acest ansamblu este chiar satul nostru. Ideea a apărut atunci când obișnuiam să ne adunăm cu colegii de muncă din sat la o vorbă bună, aveam obiceiul de multe ori de a cânta, de a spune glume și iată atunci când fredonam cântece toți împreună, eu simțeam că ne ieșea bine și cumva suna foarte frumos și natural. Faptul că această localitate era mică și este, în schimb are atâta lume cu suflet bun, omenoasă, harnică și bună la glume, lucru care ne-a motivat să ieșim din zona de confort și să demonstrăm celor din împrejurimi că „Carul mic răstoarnă buturuga mare”, dar totodată este o plăcere a noastră de a menține veșnic vii sunetele vechiului folclor.
– Ansamblul „Dorul Buciumului” are un scop anume? Care este acesta?
– Sigur că da. Scopul nostru este de a promova și valorifica cultura tradițională și creație populară care ne definește pe noi ca comunitate, vrem ca tradiția să trăiască prin noi, să păstrăm ceea ce a mai rămas din cultura folclorică și nu numai și ținem să dezvoltăm dragostea față de frumos și copiilor noștri. Prin activitatea noastră artistică de a participa la spectacole, concursuri, festivaluri tindem să educăm permanent comunitatea natală, să conservăm și să transmitem valorile morale, artistice ale patrimoniului cultural local și național. La fel ne dorim să cultivăm autenticitatea creației populare și a artei (muzica și dansul).
– Pe lângă faptul că participați la diverse concursuri, festivaluri și aduceți mereu zâmbetul pe buze oamenilor, bănuiesc că un astfel de ansamblu are și careva atribuții sau poate responsabilități pentru comunitate, care sunt acestea?
– Cu siguranță ne simțim responsabili de comunitatea noastră, dar și de ansamblu propriu-zis, așa că pe măsură ce trece timpul noi avem atribuția de a ne îmbogăți repertoriul cu creații folclorice noi, cu tehnici de promovare a culturii. De asemenea organizarea activităților de educație artistică permanentă, este de datoria noastră și ne bucurăm mult că putem face acest lucru. Ne străduim, la fel, să desfășurăm activități de promovare a obiceiurilor și tradițiilor autentice cum ar fi colindatul, uratul, șezătorile, festivalurile, purtarea portului popular care este foarte important și toate aceste lucruri merită valorificate.
– Care a fost primul eveniment la care ați participat și ce emoții va trezit acesta?
– Nu a fost un eveniment, ci mai degrabă un obicei, am promovat obiceiul de a ura în ajun de Sfântul Vasile și chiar am mers în tot satul îmbrăcați în costume naționale, cu tobe, cu măști, ca să bucurăm privirile oamenilor cu prezența, urările de bine și căldura noastră și am primit o energie extraordinară, am simțit că am pus o pietricică la temelie culturii noastre și e frumos că cei mai tineri pot lua exemplul nostru, mai ales că acum s-au mai pierdut din aceste simple obiceiuri.
– Vestimentația pentru care optați este portul popular, de ce anume costumul popular?
– Pentru că costumul popular ne reprezintă cel mai bine și e o fărâmă din trecutul nostru care ne amintește cine suntem cu adevărat și cine au fost bunii și străbunii noștri, dar totodată ne definește ca națiune.
– În ce alte activități urmăriți să vă implicați pe viitor, ca ansamblul?
– Pe viitor ne propunem să mărim ansamblul și vrem să-i îndemnăm pe cei mai tineri să ni se alăture, acum proiectăm deschiderea unui cerc de cântec, dans și teatru pentru toate vârstele și desigur în continuare vom promova prin activitățile noastre și prin implicarea în diverse concursuri, concerte și festivaluri patrimoniul nostru folcloric.
Lansarea romanului Umbra ta are loc duminică, 18 iulie, ora 19:00 și lansarea volumului satiric Viața ca o ceapă are loc marți, 20 iulie, ora 19:00. Evenimentele vor fi transmise live, pe pagina Dianei Farca.
La scurt timp de la debut, grație girului literar al criticului Alex. Ștefănescu, am început să scriu rubrica Brainstorming, în cadrul revistei culturale Literatura de azi, apărută sub egida Uniunii Scriitorilor din România. S-au cristalizat astfel pastilele din volumul satiric Viața ca o ceapă și, pe măsură ce le-am (pre)scris, m-am reîntors la simplitatea copilăriei.
Îmi iubesc patria, dar mă simt uneori stingheră în fața metehnelor ei. Fac atunci haz de necaz, îmi reamintesc că trăiesc în țara lui Papură Vodă și mă smeresc că o salcie. Titlul cărții s-a născut din frământări existențiale, căci am plâns adesea, pe măsură ce am decojit viața. Însă homo ludens suntem fiecare și o carte cu umor spumos ne devine confident atunci când soarta ne joacă feste.
Până să răspund chemării lui Dumnezeu, m-am lăsat purtată de furtuni. Am descoperit pe atunci o carte scrisă de teologul și scriitorul Vladimir Pustan. Credința a trasat un arc în timp și acesta a semnat prefața Umbra ta, primul meu roman creștin.
Acțiunea cărții are loc în adăpostul cistercian din Trecătoarea Marelui Saint Bernard, îmbrățișată de Alpii Graici și Pennini, la poalele unui lac de culoarea smaraldului, care unește Italia cu Elveția, pe durata a patruzeci de zile, cu o semnificație deosebită.
Pendulul se mișcă înainte și înapoi, cuprinzând străzi modeste de pământ, războaiele medice, cuceririle lui Alexandru Macedon, traversarea Alpilor de către ofițerii armatei franceze, în frunte cu Napoleon Bonaparte, și văpaia Deșertului Lut, din Iranul zilelor noastre, ca o mărturie a faptului că Dumnezeu transcende spațiul și timpul.
„De peste o mie de ani, călugării din așezământ au oferit ospitalitate trecătorilor, în chip gratuit, până la intrarea în Cel De-al Doilea Război Mondial, când neutralitatea Elveției a determinat întreruperea rutelor de aprivizionare și, din pricina foametei cumplite, au vândut proprietăți și au început să taxeze trecătorii.
Intrarea în biserica a rămas deschisă. Potrivit legendei, cheia s-a pierdut și nu a fost înlocuită, ca o exemplificare/ manifestare a mottoului Hristos e hrănit. Tot cistercienii, călugării terenurilor mlăștinoase (cistercium înseamnă trestie, în latină), ne-au dăruit prima bibliotecă atestată documentar în România (1179), care a funcționat în cadrul abației din Igriș, județul Timiș și filiala de la Cârța, județul Sibiu.
Pentru documentare am făcut un an de studiu biblic, am vizitat cantonul Valais și valea Aosta, am studiat viața preotului misionar martir Maurice Tornay, a antreprenorului Simon Murray și a conaționalului Paul Anastasiu, pictor oficial al Armatei Franceze, date istorice puse la dispoziție de către domnul Prof. Dr. Claudiu Sergiu Călin, arhivar al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara și am intervievat-o pe doamna Prof. Dr. Ruxandra Dana Chirileanu, de la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Timişoara, pentru lămuriri medicale.
Romanul descrie saltul de credință al unui fost soldat din Legiunea Străină, nu promovează juguri cutumiare, religiozitatea sau habotnicia și sper să inspire cât mai mulți cititori să pornească pe drumul senin al menirii lor.”
Diana este absolventă a Facultății de Drept și Ştiințe Administrative din cadrul Universității de Vest, cu un masterat în dreptul afacerilor. Din pasiune pentru cuvinte a obținut specializarea de reporter-redactor, a fondat editura și agenția literară Eleprint, scrie scenarii și produce lungmetraje.
Pentru informații suplimentare și comenzi de carte cu iscălitura autoarei, puteți accesa www.dianafarca.com și www.eleprint.ro, începând cu 18 iulie. Vă așteptăm online, la cele două lansări!
Andrei Spinei, veterinarul din satul Temeleuți, raionul Călărași se poate mândri cu cel mai deosebit copac din țară. Bărbatul crește în fața casei sale un dud miraculos ale cărui crengi sunt împletite, ceea ce îi formează copacului o coroană excepțională. Arborele are 27 de ani și a reușit să atingă înălțimea de 18 metri. De-a lungul timpului, copacul a trecut prin numeroase schimbări.
,,La noi în Temeleuți, fiecare gospodar atunci când își construiește o casă, sădește și un copac. Noi îl numim copacul familiei, care urmează să ne poarte noroc toată viața. Absolut toate rudele mele au un copac al lor: al părinților e frasinul, al unchiului e nucul, al verișorului e cornul, iar al meu e dudul. În 1994, înainte de a-l sădi, am făcut o cercetare în urma căreia am constatat că anume dudul este cel mai rezistent și are cea mai lungă durată de viață. Timp de 25 de ani i-am întors ramurile de la Sud spre Nord, și iată în așa mod l-am împletit. Nici prin cap să-mi treacă că o să am cel mai frumos copac din Moldova” , afirmă Andrei Spinei.
Bărbatul mai povestește că pe 20 aprilie 2017, dudul a avut de suferit în urma stratului mare de zăpadă. Crengile acestuia nu au rezistat și s-au rupt. Un alt incident a avut loc în anul 2018, când fulgerul a lovit pomul, doborând la pământ o parte din el. Gospodarul spune că toate aceste încercări l-au făcut mai puternic atât pe el, cât și pe copac. El nu s-a descurajat, ba din contra, a avut răbdarea și cugetul de a lua totul de la început. Și-a corectat greșelile și a mers mai departe. A instalat în vârful copacului un parafulger, pentru a nu se mai întâlni cu astfel de situații.
,,Am încercat să fac acest copac deosebit și mă bucur nespus de mult că mi-a reușit. Îi împlestesc crengile în fiecare toamnă cu ajutorul unei macarale. De-a lungul timpului am introdus în tulpina acestui arbore peste 25 de potcoave din fier. Timp de 2-3 ani copacul le ,,înghite”. Am mai fixat și alte bucăți de fier, pentru ca nimeni să nu mi-l poată tăia. E greu, e multă muncă și cheltuială, dar toate acestea se merită. Dudul rodește în fiecare an și ne bucură cu fructe mari și dulci. Această creație o să le rămână ca moștenire copiilor, care au reușit să o îndrăgească destul de mult” , spune protagonistul acestui reportaj.
În fiecare an copacul are o formă diferită. Scoarța acestuia își schimbă periodic culoarea. Iarna, înainte de sărbători pomul este decorat cu luminițe și jucării. Bărbatul a început să dezvolte pasiunea de a împleti și cu alți copaci, precum nucii.
Localnicii întorc mereu privirea spre dud, fiind încântați de realizarea consăteanului lor. Minodora David, vecina veterinarului, menționează că merge deseori în vizită pentru a admira frumusețea pomului: ,, Îl văd în fiecare zi și m-am obișnuit cu el, dar îmi atrage atenția în mod special la trecerea dintre anotimpuri”.
Dudul a atras atenția multor turiști din diferite țări, precum: România, Italia, Germania, Olanda, Canada, etc. Mulți dintre ei preferă să viziteze copacul vara, atunci când se pot răcori sub umbra lui. Dudul poartă și un talisman sub forma unei iconițe poleite cu aur, care se află la punctul de creștere a crengilor. Acesta este cadoul oferit de turiști.
În ultimii ani în transportul public din capitală răsună muzică. Ultimele hit-uri de rap și pop rusesc sau englez ne înviorează deseori serile, ba chiar și în timpul zilei poți întâlni un tânăr care arde de nerăbdare să-și împărtășească noul play-list cu noi, cei care mizăm pe un traseu calm și fără peripeții. În această privință am intrebat mai mulți tineri din Chișinău care ar fi soluția acestei mici probleme de confort social.
Căștile nu mai sunt în vogă, au spus ei și au pus muzica cu volum maximal la boxe. „Unii uită că mai există pe lângă ei și alți oameni” a remarcat Valeria, tânăra de 16 ani care aștepta trolebuzul în stație.
Am intervievat mai mulți tineri din capitală, utilizatori ai transportului public, care ar fi inspirația sau motivul audierii colective de care avem parte în ultima vreme. Majoritatea răspunsurilor au fost identice și au spus că educația este motivația unor persoane să pună boxele în funcțiune.
„Nu pot spune că îmi place, sunt chiar contra. Nu cred că bunica sau mama mea care vin de la lucru doresc să asculte muzica care e pe placul tineretului de acum” a declarat o intervievată.
Alexandr, un alt cetățen care aștepta troleibuzul, a adăugat că „Copiii în ziua de azi sunt egoiști și nu știu ce înseamnă respect”.
Cu toate că printre intervievați nu s-au găsit cei care au ascultat vreodată muzică la boxe în troleu, nu s-au găsit nici cei care ar obiecționa acest comportament. La întrebarea dacă au făcut vreo observație tinerilor care ascultă muzică la maxim în transport sau locuri publice, astfel încălcând spațiul personal al cetățenilor dimprejur, răspunsul a fost aproape că unison: „Nu, dar aș vrea!”
Tinerii au stabilit o listă scurtă care ar putea preveni conflictul:
– Observația este mereu ceva eficient, dacă se încalcă normele de conduită
– Acceptarea muzicii care promovează cultura și tradițiile moldovenești, în cazul în care se refuză se aprinde melodia la telefonul unuia din pasageri.
– Încleierea unui abțibild tematic care ar spune că muzica poate fi ascultată doar în căști
Voi ce ați face pentru un drum mai confortabil în transportul public?
